“Pe internet, în mod particular pe Facebook, e ca la
mall, ca la piaţă sau dacă vreţi ca la talcioc sau la bazar. Fiecare îşi
deschide un magazin sau îşi întinde o tarabă şi se plimbă prin magazinele sau
prin faţa tarabelor celorlalţi. Lumea dă sau vinde şi ia sau cumpără de toate:
de la fotografii, filme, muzică, vorbe, gânduri, idei, până la sfaturi, bârfe,
glume şi reţete; de la ştiinţă la idioţenii, de la adevăr la dezinformări
grosolane, de la lauda de sine la bălăcăreala celorlalţi, de la frumos la grotesc,
de la bine la rău, de la trecut la viitor.
Nu lipseşte nimic, e de toate pentru toţi, e un vacarm
grozav şi o adunătură imensă de lume. Când intri prima oară într-un astfel de
loc te ia cu ameţeală şi groază sau dimpotrivă te umple de entuziasm şi
energie.
Unii sunt timizi, precauţi, retraşi, umblă cu feţele
ascunse prin cele mai ciudate locuri fără să-şi facă simţită prezenţa, alţii
dimpotrivă umblă dezgoliţi arătându-şi muşchii, puterea şi posesiunile, unii
expun chipurile produse ale minţii şi simţirii lor, dar cei mai mulţi expun
lucrurile făcute de alţii. Există fabrici care produc vorbe şi imagini în
serie, pe care cei mai mulţi le iau şi le expun pe tarabele lor, aşezate după
gustul fiecăruia. Unii iau citate din autori clasici şi le asortează cu imagini
fotoshopate, alţii iau vorbele care par să sune bine de la un anonim şi le
asortează cu fotografia unei picturi celebre, unii iau câte un text original
şi-l asortează cu propriile idei proptite ca nuca-n perete, și tot așa.
Foarte rar găseşti un magazin de producător, iar un
producător de unicate e şi mai rar. Mai toată lumea are produse de serie, pe
acelaşi motiv invocat şi de media: asta cere piaţa.
Există şi asocieri după felul mărfii sau al
interesului. Un fel de pieţe cu profil specific, piaţa de flori, piaţa de
pisici, de conspiraţii sau de gânduri pozitive.
Tineri sau mai puțin tineri, copii sau adulți,
inocenți sau vicioși toți se învârt prin piața asta nesfârșită. Poţi petrece
zile, luni sau ani din viaţă plimbându-te în imensul bazar al internetului.
Toată lumea se alege cu ceva în final sau măcar aşa se zice.
P.S. Pe taraba mea găsiţi doar ce se reflectă pe
retina ochilor mei prin lentilele ochelarilor sau ale aparatului foto şi ce văd
cu ochii minţii. Cândva am învăţat că nu vedem, adică nu percepem lumea cu
ochii, ci cu creierul, iar totul e o reflexie.” (Sursa - Pagina FB Reflexii)
Din
Grădina lui Dumnezeu: 15.05.2020
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu