"Grădina de Dimineață". Cer senin, impecabil
de albastru, soarele strălucitor face spectacol, verdele de mai, luminos,
smaraldin, râde din frunziș de pomi, de tufe, de orice plantă fericită, în
plină dimineață.
Ei bine, într-o așa dimineață frumoasă, mi-am zis
să-mi mai fac și eu de lucru prin grădină, că prea însorit era văzduhul și prea
a salcâm și a soc mirosea din toate părțile!
Așa că mi-am luat vreo trei ligheane cu mine, cu
gândul de a culege toată loboda și a o pregăti pentru congelator. Mi se părea
mie că prea îi crescuseră frunzele deja mult prea mari. Însă, când am ajuns la
parcelă și am examinat-o mai atentă, am constatat că nu era chiar cazul s-o
extermin, ci doar să-i rup vârfurile, s-o curăț bine de tot de lujerii invazivi de
volbură, care o cam sufocau, și s-o mai las să crească o vreme. Ceea ce am și
făcut.
Am umplut cele trei ligheane cu frunze vișinii, dar și
cu o parte din ingredientele necesare pentru salata noastră de prânz. Loboda am spălat-o bine în mai multe rânduri
cu apă rece și am lăsat-o să se împrospăteze bine până după ce am servit noi
masa.
Pentru că prognoza meteo ne anunță alte ploi pentru
zilele următoare, dar și pentru că se anunță și temperaturi reci pe timpul
nopților care vin, m-am gândit să mai fac un drum prin grădină, pe la prânz, ca
să văd ce aș mai putea pregăti, căci, dacă va ploua din nou, voi fi nevoită să
fac o pauză de la grădinărit.
"Grădina de Prânz" mi-a oferit un alt decor.
Cerul era dantelat cu o năframă translucidă de nori filigranați, întinsă fin
peste albastrul minunat de albastru al seninului infinit de deasupra. Soarele
încă strălucea cald și plăcut, iar parfumul văzduhului plutea alene peste dealuri,
peste sat, peste vai, înmiresmând sufletele tuturor.
Am făcut o plimbare și până în livadă, unde am avut
surpriza să descopăr că avem chiriași de ceva vreme, iar noi nici nu știam. Cu ochii după florile de soc de pe lângă
gardul din dreapta, privirile mi-au fost atrase de o tufă de urzici înaltă până
la brâu, care păreau a avea ceva alb peste frunze.
Când m-am uitat în sus, să văd ce și de unde putea să
curgă ceva, orice, peste urzici, ce credeți că observ? Două găuri perfect
rotunde într-un prun bătrân, al cărui vârf părea demult tăiat, dar ramificat
imediat de sub tăietură. Coroana lui este încă verde și, culmea, încă
fructifică, dar trunchiul lui pare, totuși, cam găunos, din moment ce în el
și-au făcut cuiburi cine știe ce păsări.
N-am stat azi să urmăresc ce păsări ar putea fi, însă,
dacă îmi aduc aminte de agitația unor păsărici cam măricele și negre, în urmă
cu câteva zile, când culegeam soc, trag concluzia că ele ar fi putut fi
chiriașele. Cred că ceva grauri să fi fost. Sau poate ei erau doar păsările
santinele, iar chiriașii, cei care au făcut găurile și au construit cuiburile,
sunt altele? Poate Ciocănitoarea? Poate Pupăza? Cine știe? Chiar o să mă pun pe
pândit păsări, să văd cine, ce, când, unde și de ce prin livada noastră.
Mai târziu, după ce mi-am terminat treburile prin casă
și mi-am pregătit loboda pentru congelator, am ieșit iar la o plimbare prin grădină.
De data aceasta avem de contemplat "Grădina de Seară".
Cerul își schimbase coloritul și textura, pregătindu-și
arsenalul potrivit pentru ploile care, mai mult ca sigur, urmează să vină chiar
de la noapte. Lumina apusului, lumina de miere, caldă, blândă, moale, duioasă,
aproape mistică, lumina mângâietoare și dulce, cuprindea dealurile și întreaga
vegetație pregătită de înserare.
În depărtare, spre dealul bisericii, pădurea de salcâm
începuse să foșnească fin, legănată de un vânticel care își făcea treburile
prin zonă, adunând norii și acoperind treptat albastrul cerului.
La final, să vă spun că azi, 23 mai, după fix
zece zile de la primele poze cu santalul înflorit, atunci când inflorescențele
erau albe ca zăpada și abia își deschideau minusculele corole cerate,
catifelate și parfumate, ei bine, acum s-au maturizat complet, au culoarea
untului gras, gălbui, și, chiar daca sunt încă la fel de proaspete și de
parfumate, probabil, de mâine-poimâine vor începe treptat să se treacă.
Din
Grădina lui Dumnezeu: 23.05.2020
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu