Grădina lui Dumnezeu: Florile izolate in ghivece

Azi am fost nevoită să-mi ud iar florile cu apă scoasă din fântână. Sunt atentă mai ales la cele din ghivece, căci ele sunt mai vulnerabile afară, mai ales acum, odată cu instalarea căldurii caniculare, la prânz. De vreo două zile a mai bătut și un vânt fierbinte, uscat, deșertic, am înțeles că vine dinspre Sahara, așa că riscul la uscăciune a crescut cu atât mai mult.

Le-am udat pe toate și le-am admirat cum au înflunzit toate și cât de bine arată, mai ales ghivecele în care am combinat iedera, suculentele și cu lemnul câinesc (butași din gardul viu). Suculentele astea sunt extraordinar de decorative, sunt foarte rezistente la exterior, n-au înghețat peste iarnă, deși le-am lăsat afară, unde au îndurat și sub -20 grade C iarna trecută, așa că sunt foarte mulțumită de rezultat. Și iedera, și suculentele, dar și lemnul câinesc, sunt plante rezistente chiar și la secetă. Dar eu am, totuși, grijă să le ud la timp, căci le vreau frumoase, înfrunzite bogat și proaspete mereu. Rezistă la soare, ca și la umbră, deci le pot pune oriunde doresc să am ceva verde.

Iedera roșie (vița sălbatică) este foarte potrivită pentru condiții de frig și umezeală. Unde mai pun că își schimbă culoarea spre toamnă și, din verde, trece prin toate nuanțele de roșu, portocaliu, vișiniu, grena, o splendoare! Face spectacol! Iar când face ciorchinii de bobițe negre, zici că este împodobită cu globuri, ca de Crăciun.

Iar suculentele astea sunt nemaipomenite!!!! Se înmulțesc foarte repede și foarte ușor și sunt extraordinar de rezistente. Sunt perfecte și pentru exterior, dar și pentru interior. Am văzut în orășelul de lângă noi, în spațiul verde al unui bloc, niște suculente în formă de trandafir, uluitoare. M-am jenat să mă aplec, să iau măcar un vârf de floare, dar abia m-am abținut! N-ar fi fost o mare pagubă, era plin de ele acolo, poate că până la urmă tot voi îndrăzni.

Dacă tot am ajuns la capitolul ghivece, mi-am zis să mă ocup puțin și de melcii ăia adunați de prin grădină. De cochiliile lor goale, mai exact. Pentru că mi-a plăcut combinația de suculente cu cochilii de melci, am făcut o redecorare a tuturor ghivecelor de cyclame care, după cele șase luni de înflorire continuă, bogată și spectaculoasă, de acum înainte, odată cu încălzirea vremii, ele intră în repaos vegetativ o vreme, adică nu vor mai înflori și nici frunze noi nu prea vor mai ieși.

Așa că am profitat de aceste aspecte și le-am aplicat o înfrumusețare de ghivece. Până la următoarea perioadă de înflorire, din toamnă, suculentele se vor dezvolta frumos la suprafața pământului, protejând bulbii de cyclame. Suculentele nu au rădăcini împământate, ci mai degrabă niște firișoare fine, prin care își trag apa, chiar și din aer. Așa că am rupt vârfuri de suculente de la ghivecele cu iederă și le-am pus, pur și simplu, pe deasupra pămâtului celor cu cyclame. Treptat ele își vor genera firișoarele care țin loc de rădăcini și se vor adapta la noul mediu, ca plante independente. Așa le-am înmulțit până acum la toate ghivecele. Cochiliile de melci au dat accentul final de decor.

Eu am descoperit că cele mai rezistente la frig și la umezeală, dar și cele mai decorative flori de interior, în aceste condiții, sunt cyclamele. Stau înflorite câte 6 luni pe an, în cele trei anotimpuri mai reci, iar vara stau în repaos vegetativ, nu prea suportă căldura și uscăciunea verii. Aveam nevoie de flori care să reziste în aceste condiții pentru balcon. Am pierdut, ținându-le în balcon, toate florile cu care am venit de la București, inclusiv mușcatele. Nici una nu a rezistat acolo. Treptat, degeaba le-am tot schimbat locul și le-am tot rotit prin casă, nu și-au mai revenit. Așa că acum, în casă, avem doar cyclamele, santalul Nayo și încă un fel de floare-arbust, pe care am ținut-o în bucătărie. Însă nu-mi mai pare rău, cyclamele au compensat toate pierderile cu frumusețea și culorile lor. Și cu rezistența lor extraordinară la condiții de anotimpuri reci în balcon, unde nu avem încălzire.

Și, pentru că florile de la cyclame sunt mai puține, santalul nostru s-a hotărât să compenseze el cu florile lui albe, delicate și parfumate. De fapt, acum este perioada lui normală de înflorire, iar noi abia așteptam asta! Are patru lăstari, însă doar trei au înflorit. Este superb!!!

I-am aranjat și lui ghiveciul frumos, cu suculente și cochilii de melci, iar acum ne înfrumusețeaza decorul bucătăriei, unde l-am adus pe perioada înfloririi, din balcon, unde a stat până acum. Este o minune de plantă! Avem acest puiuț de la mama mea. Planta-mama, santalul cel bătrân, din care a reușit să înmulțească câțiva pui, are acum peste 15 ani, are o înălțime de vreo 2 m și o anvergură a coroanei tot de vreo 2 metri, în diametru. Deci este cam un fel de copăcel, de abia mai încape pe terasa mamei. Când îi înflorește, toată casa ei se umple de parfum de santal!

Santalul nu se găsește la noi, din păcate. Eu am tot căutat ani la rând să cumpăr și n-am găsit. Mama s-a chinuit ani de zile să prindă butași din santalul ei și nu reușea, de aceea căutam să cumpăr. Abia după ce am început noi să ne înrădăcinăm butași de diverse plante, pe vremea când încă eram în București și ne pregăteam de grădină, i-am spus cum facem noi: puneam butașul direct în ghiveci, în pământ, și peste el puneam o pungă de plastic transparentă și făceam un fel de seră. Din când în când aeriseam planta scurt, apoi o acopeream din nou. A încercat și mama această metodă și a reușit să înmulțească santalul. Nouă ne-a dat doi pui, dar unul n-a rezistat. Am rămas cu ăsta. Însă nu este o plantă rezistentă la frig, este un copăcel mediteraneean. Noi l-am văzut în Spania, când am fost în Barcelona. Acolo este precum gardul viu de la noi, peste tot. De fapt, este un soi înrudit cu santalul, se numeste Nayo din Hawaii (din investigațiile lui Adrian, pe internet). Ca și al nostru, de altfel, care tot Nayo este. Diferențele sunt foarte puțin sesizabile, santalul pur (care crește numai în India, ca specie protejată) având un parfum puternic și în lemnul trunchiului, nu numai în flori. Din santalul pur se fac bețele speciale pentru fumigație, pentru purificare, parfumare și aromoterapie.