În sfârșit, mugurii bradului de Normandia și-au dat
jos căciulițele aurii de pe capetele lor delicate, moi, verde crud-luminos.
Ăsta este semn că vara a venit definitiv, gata, nu mai
pleacă! Numai așa se explică graba lor de a-și elibera și etala în soare prețioasele
comori, acele lor fine, catifelate, a mugurilor cu care el, bradul, crește de
la an la an tot mai înalt, tot mai bogat, tot mai frumos.
Puiul de molid, pe care îl avem între pinul
cel înalt și sequoia cel dantelat, a explodat și el în muguri moi și delicați,
hotărât să crească și să se înfoaie în crengi elegante.
În urmă cu 5 zile vă arătam florile albe și
parfumate ale santalului nostru. Pe măsură ce florile se maturizează, ele își
schimbă culoarea, din alb diafan, de zăpadă, în culoarea untului, crem-gălbui,
iar parfumul devine din ce în ce mai intens. Zilele acestea, el își arată
maxima lui splendoare.
În trecut, pentru că mama nu reușea să prindă
pui de santal, noi am căutat mult timp să cumpărăm un santal
la ghiuveci, însă n-am găsit. În cele din urmă, după foarte multe încercări și
butași pierduți, mama a reușit să ne prindă doi pui din floarea ei mare și bătrână,
dar, chiar și așa, unul tot n-a rezistat. Am rămas doar cu un pui. De care avem
grijă mai ceva ca de un bebeluș.
Din
Grădina lui Dumnezeu: 18.05.2020
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu