În urmă cu doar 4 zile, vă povesteam despre cum mi-am
rearanjat eu ghivecele cu suculentele mele drăgălașe, alături de iederă,
decorate cu cochilii de melci, și vă spuneam că tânjeam după un soi de
suculente în formă de trandafiri, unele pe care le văzusem în spațiul verde al
unui bloc din orășelul de lângă noi.
Ei bine, azi, după doar 4 zile, sunt fericită să vă
spun că avem suculentele respective la noi în casă, în două ghivece. Nu doar
una, ci vreo 8 plăntuțe un pic mai măricele, care sunt pline, dar pline-pline
de pui! Fiecare are cel puțin doi pui, iar cea mai mare are vreo 7 pui. Nici
nu-mi vine să cred!
În după amiaza asta, Adrian a venit cu ideea să facem
o plimbare împreună în orășel, să ne mai plimbăm și noi prin parcurile lui, că
tare dor ne-a mai fost de plimbările noastre. El a mai făcut ceva drumuri la
supermarket, dar eu n-am ieșit din sat de pe la sfârșitul lui ianuarie! Va dați
seama? M-am autoizolat de vreo 4 luni.
În fine, despre altceva, de fapt, am vrut să vă spun,
în legătură cu suculentele astea. Așadar, au trecut 4 zile de când v-am vorbit
despre ele și mi-am exprimat în cuvinte dorința de a le avea. Eu le admir și mi
le doresc de peste patru ani, de când le-am descoperit prima data în fața
acelui bloc, dar, pur și simplu n-am îndrăznit să iau și eu un pui de acolo,
deși sunt o mulțime, sunt ca un covor de "trandafirași" de suculente,
care acoperă pământul în jurul altor plante mai mari, precum tufele de trandafiri
clasici.
Deci, după ce mi le-am dorit timp de 4 ani, fără să vă
povestesc niciodată despre ele, vin în urmă cu 4 zile și vă spun că le-am văzut
și că, la un moment dat, îmi voi face curaj și mă voi apleca după un pui. Ei
bine, momentul acela a fost chiar azi. Ne-am plimbat și pe acolo, prin fața
acelui bloc, m-am uitat pe jos să văd dacă mai sunt suculentele, da, mai erau,
erau chiar foarte multe, ca de obicei, așa că
m-am aplecat, am apucat un pui,
apoi încă unul, apoi încă unul mai mare, care a tras după el un grup de alți
pui de mărime medie, care erau uniți prin rădăcini. Rădăcini care nici nu sunt
cine știe ce rădăcini, doar niște fire anemice.
Ideea pe care vreau să o subliniez cu această poveste
este că timpul s-a accelerat extraordinar de mult și că acum am ajuns la un
decalaj de doar 4 zile (în cazul nostru) de la gând la manifestare. Cu alte
cuvinte, trebuie să avem mare grijă ce ne dorim, căci după 4 zile ni se
împlinește!
Cum era dorința aia a mea secretă-secretă, atât de
secretă încât nici nu mi-am dat seama care era ea, decât după încă o zi-două
după ce credeam că am dibuit-o? Era, parcă, ceva cu un Ferrari roșu, coupe,
decapotabil, zburând cu noi doi, într-o zi însorită, pe Coasta de Azur, Riviera
Franceza? Evident, nici de Costa Rica n-am uitat! Deci, 4 zile, da?!?! Atât!
Disclaimer: Cine iubește florile știe că florile
"furate" sunt cele mai iubite și se dezvoltă cel mai bine. Mai ales
dacă cine le "fură" are mâna bună, adică le ia cu inima plină de drag
de flori și are grijă să nu producă vătămări plantei din care se iau pui sau
butași. Este o artă în a "fura" pui de flori, nu este o hoție propriu-zis.
Puii de flori ceruți sau dăruiți se spune că nu se prind, în general, de aceea
există în popor acest "furt" specializat, permis numai celor cu
"mâna bună", adică numai celor care iubesc florile și vor doar să le
înmulțească pentru bucuria tuturor, nu spre comercializare sau alte beneficii
colaterale. Doamnele sunt cele care cunosc mai bine această Taină și sunt cele
care o practică. Domnilor le este intersiz accesul la aceste secrete oculte,
deci lor nici nu le este îngăduit a se aventura în această poveste. Eventual
doar să țină de 6.
În plus, pot spune că n-am
făcut nici o pagubă acolo. Eu am luat vreo 7 pui mici din vreo câteva milioane
de pui, era practic un covor compact de astfel de inflorescențe suculente.
Milioane! Sunt plante de exterior, care se înmulțesc singure, afară, și chiar
este indicată rărirea lor. Eu mai am o specie de suculente și le cunosc
evoluția și modul de înmulțire. Chiar n-am păgubit pe nimeni cu nimic,
dimpotrivă, le-am făcut un bine. N-am luat pănă acum nici un pui din prea multa
scrupulozitate și un soi de reținere la a mă apleca în văzul lumii să iau pui.
Ieri, însă, era ca după distanțarea socială impusă, pustiu.
Din
Grădina lui Dumnezeu: 18.05.2020
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu