Grădina lui Dumnezeu: Toamna se numara... recoltele!

Incepem programul de astazi al postului nostru de televiziune cu rubrica meteo.

In ciuda norilor intunecati si zgribuliti de aseara, azi dimineata ne-am trezit cu ochii pe un cer minunat de albastru si senin, atat de senin incat nici cu luneta n-am fi gasit vreo scama de nori. Credeti-ma, am incercat sa gasesc. N-am gasit.

Cam atat despre starea vremii de aici, din Gradina lui Dumnezeu. Predam legatura colegilor nostri din teritoriu pentru celelalte stiri ale zilei.

In continuare va prezentam rubrica "Goji din gradina noastra".

Azi dorim sa vi-i aratam la lucru pe cei doi prieteni ai nostri, Cheng si Peng, singurii care s-au aventurat, cu gratie si rabdare cat cuprinde, sa termine de cules tufele de goji.

Am mers si noi cu camera de luat vederi pe urmele lor si le-am luat un interviu.

Ne-au declarat ca au venit la cules ca la pomul laudat, cu sacul, respectiv, cu vreo sase caserole. Mai ramasesera dupa culesul anterior inca vreo trei tufe neatinse, la care se adauga si fructele de goji coapte intre timp pe cele trei tufe pe care le-am cules atunci. Deci, sa tot fie!

Din fericire, chiar a fost.

Insa n-ar mai fi fost daca nu s-ar fi hotarat ei sa culeaga chiar azi. Motivul nu-l cunoastem, nu stim cine au fost intrusii, insa sigur au fost, caci am descoperit urmele infractiunii. Pareau ca si-au adunat prada si erau gata s-o care pe undeva, deci, isi faceau provizii de goji din tufele noastre, carevasazica.

Asadar, au lucrat cu abnegatie si dedicatie cei doi prieteni, Cheng si Peng, dupa cum v-am spus, pana au terminat de cules tot ce-au vazut rosu in fata ochilor.

Peste inca vreo doua saptamani ii mai asteapta o tura, caci inca multe fructe verzi de goji mai sunt pe ramuri si asteapta sa se coaca. Deci.... e de bine, sa tot ai chinezi la lucru, altfel....

Sa-i lasam pe Cheng si Peng sa lucreze linistiti, iar noi sa ne bucuram de o binemeritata pauza de divertisment, urmarind rubrica "Din nou la cules de struguri. Albi".

Ne-am gandit ca parca ne-am cam saturat de mancat numai si numai struguri negri de cateva saptamani incoace, de cand au inceput sa se coaca. Asa ca ne-am dorit diversificarea sortimentelor si am verificat gradul de coacere al celor albi.

Bingo! Erau buni de cules. Ne-am luat si noi o cantitate apreciabila de ciorchini parfunati, aurii, dulci si numai buni de mancat si am decis ca este timpul sa-l chemam pe dl. Ion si pe ajutoarele sale sa-si culeaga restul pentru vin. Noi ne-am facut pofta.

Caci, pana la urma, cati struguri poate manca zi de zi un om? Dar doi oameni? In plus, ne-a trecut si pofta de (facut) must.

Apoi am inspectat, inventariat si programat (pentru extragerea din pamant) cele cinci tufe de hrean uriase. Asteptam prima ploaie, ca sa inmoaie un pic pamantul, atat cat sa fie mai usor de scos.

Deocamdata, savuram inca din frunzele lor fragede, din centrul tufei, in salate. Au un gust usor picant si pastreaza si ele aroma specifica radacinii, cea atat de delicioasa dupa ce este data pe razatoarea mica si preparata in oret.

In continuare, ca de obicei la aceasta ora, va vom delecta cu inca un episod din telenovela noastra preferata, "Bubulina si Recoltele toamnei".

Oare va fi multumita Bubulina de eforturile epuizante ale celor doi chinezi, Cheng si Peng? Oare recolta lor va atinge standardul de calitate ale Inaltimii Sale? Oare Strugurii vor fi suficient de dulci? Oare protagonistii acestui epidod vor mai face must?

Raspunsurile la toate aceste intrebari existentiale vor fi aflate urmarind acest episod. Nu vom deconspira detaliile, ci va vom lasa voua, dragi telespectatori, bucuria descoperirii lor, cu tot cu suspansul actiunii. Pentru cei mai nerabdatori, am pregatit mai jos si un trailler.

Daca la prima runda am scos 14 borcanele de dulceata, acum, la a doua runda, mi-au iesit 10 borcanele.

Pentru ca, tocmai v-am spus mai inainte, o parte din recolta ne-a fost adjudecata de ceva lighioane, nu stim care.

Dar, chiar si asa, n-am avut niciodata in cei trei ani anteriori o asa de mare recolta de goji cum am avut anul acesta. Si, desigur, de la an la an va fi tot mai mare.

Ingredientele deja le stiti: goji, apa, zahar brun, scortisoara, esenta de vanilie si gelatina.

In incheierea programului nostru de astazi, va invitam sa urmariti binecunoscuta si frumoasa noastra emisiunea numita "Fapte bune"

Pentru ca noi vom pleca in Costa Rica

, dupa cum v-am spus, nu puteam abandona via asa, neculeasa, pe motiv de grauri hapsani, lacomi si navalitori mai ceva ca hoardele de migratori teutoni.

Cat timp eu mi-am facut de lucru prin bucatarie cu dulceata aia de goji super-nemaipomenita, cu aromele careia am umplut toata casa (scortisoara si vanilie, mai ales), Adrian s-a ocupat de culesul viilor din fata casei, respectiv cea de pe spalierii de la fantana si cei de la coltul casei.

De la fiecare in parte a cules cate un sac plin. Pentru dl. Ion, desigur. Pentru vin sau ce-o vrea el sa faca. Si ne-au mai ramas si nou cativa de ciugulit direct de pe vita de vie.

Si, uite-asa, iata cum strugurii si branza de oaie se dovedesc a fi monedele de schimb cele mai apreciate la noi in sat.

Dintre toti, cei mai multumiti de tranzactie par a fi cei trei muschetari ai nostri de curte, Toni, Gina si Bobita, caci ei sunt beneficiarii a doua mese pe zi din partea domnului Ion cat lipsim noi de acasa, suplimentar peste boabele pe care noi oricum le lasam la discretie.

Acestea fiind spuse, va multumim ca ne-ati urmarit si programul de astazi si va dam intalnire la urmatoarele emisiuni, episoade de telenovela, productii de divertisment, talk-show-uri politice sau de strategii teritoriale si altele. Pe data viitoare!