Salvia din sera

Pe la noi a plouat cam toata noaptea trecuta, in sfarsit. 

Tocmai bine pentru gradina si pentru tot pamantul, ca tare dorita a fost ploaia asta de toata lumea! Abia acum, dupa ce s-a inmuiat pamantul, pot incepe satenii lucrarile agricole de toamna, respectiv, curatenia terenurilor, aratul si discuitul. 

Am intrat si eu in gradina azi plina de efervescenta si chef de lucru, in timp ce afara picura marunt, rar, mocaneste, dar placut si revigorant. Mi-a placut maxim ploaia asta, ii duceam lipsa dupa atata seceta si resimteam cu toata fiinta cum intreaga natura se bucura, umplandu-se se seva, chiar daca vremea intarziata, de sfarsit de octombrie, pregateste plantele pentru iernat si le scoate treptat din stadiul vegetativ. 

Inainte de a intra in sera, unde imi pusesem in gand sa ma apuc de taiat tufa cea uriasa de salvie de acolo, am facut cateva poze cu parcela de aromatice curatata de mine ieri. Mai mare dragul mi-a fost s-o vad azi asa, curatata, cu pamantul negru, gras si ud, dupa o noapte de ploaie. 

In jurul ei este inca jale, sunt multe buruieni uscate care acopera pamantul intr-un mod total nefotogenic :D, dar, dupa ce va sta ploaia, poate chiar de maine, cred, daca ma iau dupa previziuni, imi voi continua treaba. Va fi curat si frumos si pe margini, acolo unde tufele de coacazi si lujerii de zmeura arata acum ca un lastaris de netrecut, plin si cu ceva liane de urzici nesuferite, singurele care par a fi deloc afectate de seceta. 

Deocamdata, va arat doar poze cu parcela de aromatice, cea frumoasa si curata, restul gradinii aratand cam ruginita, mai ales in atmosfera uda si inchisa care plana deasupra satului la ora la care am facut fotografiile. 

Veti vedea singurul verde din toata gradina, adica tufele de oregano,  dar si cioturile ramase de la tufa de salvie tunsa ieri, precum si semnele abia vizibile in poze ale tufelor de menta si roinita. 

Garduletele protejeaza si marcheaza locul unde in primavara va rasari din nou leusteanul (din trei radacini) si cimbrul (din doua radacini). Ici-colo se mai vad iesind din pamant capete ale radacinilor de patrunjel care, acum, dupa ploaie, va reinfrunzi din nou. Din fericire, mai avem patrunjel si in sera. 

Cand am intrat in sera, mi-am schimbat planul. Cum eu nici sa gatesc nu pot pana nu fac mai intai curatenie luna in bucatarie, cum nici pe facebook nu pot sa stau linistita pana nu trag cu aspiratorul peste tot si nu sterg praful, ma rog, hai sa zic, totusi, ca pe facebook pot sa stau oricum  ... in fine, ati inteles.... nu m-am putut apuca de tuns tufa de salvie pana n-am facut mai intai curatenie in sera. 

Erau acolo lujeri si resturi uscate ale plantelor pe care le-am avut acolo peste vara si care au facut seminte. Am strans tot, am scos afara toate uscaturile acelea, am greblat si abia apoi m-am putut orienta linistita si spre treaba pentru care venisem, salvia. 

Eram deja maxim de obosita, dar si maxim de bucuroasa. Mai bifasem ceva din lista pe care o aveam in cap cu treburile pe care le am de facut in gradina. 

Afara incepuse a ploua ceva mai tare, iar rapaitul ploii in folia de plastic care inveleste sera crea un soi de melodie hipnotica, relaxanta si deosebit de placuta. Aerul mirosea a ploaie si a pamant ud, insetat de apa, a vegetatie ruginita, si uda, a toamna de sfarsit de octombrie, a toamna de tara, dintr-un sat obisnuit din Transilvania, a toamna ploioasa, dar frumoasa, de Romania. 

Cand m-am apucat de taiat salvia, am avut o surpriza. 

Tufa aceea era de trei ori mai mare decat cea de afara, din parcela de aromatice, pentru ca, de fapt, acolo erau mult mai multe plante, mai multe radacini, nici nu stiu cate. Afara avem trei grupuri de radacini. In sera cred ca avem de cel putin trei ori mai multe, inca nu stiu exact cate. 

Ce pot spune acum este ca abia am reusit azi sa termin de taiat crengile unui singur grup de radacini. Asta insemana abia doar o treime din intreaga tufa. 

Am umplut un lighean mai mare decat cel de ieri si m-am oprit, pentru ca eram deja franta de oboseala, dar si pentru ca nu m-as fi putut ocupa in seara asta de toate crengile taiate, pentru a le face pamatufuri de fumigatie. 

Maine ma voi intoarce in gradina si voi continua ce am inceput azi. Voi vedea ce mai este acolo. Dupa ce voi termina complet cu taiatul  salviei, Adrian va porni pompa de apa din fantana si va uda cu furtunul si tot pamantul din sera. 

Acum este mai racoare afara, iar umezeala din aer, plus umezeala din pamant, dupa ploaie, va permite ca sera sa ramana si ea mai mult timp cu pamantul imbibat bine cu apa. Pentru ca avem niste interese in acest sens, despre care voi vorbi mai tarziu. 

Deocamdata, principalul interes pe care il avem in privinta mentinerii pamantului ud in sera este patrunjelul pe care il avem intr-un capat al serei, chiar fata in fata cu tufa de salvie. 

Acum este cam anemic, a cam suferit de seceta, dragul de el, chiar daca Adrian a udat sera in mod repetitiv. Pamantul uscat din jur, insa, a tras apa, iar uscaciunea specifica unei sere, in general, si-a spus cuvantul. 

De acum inainte, insa, odata cu revenirea ploilor si a atmosferei umede si mai reci, patrunjelul nostru isi va reveni spectaculos, asa cum o face de fiecare data de patru ani incoace. Am avut patrunjel verde si proaspat mereu, chiar si in plina iarna. 

In pozele de mai jos veti vedea si o galeata cu seminte de craite. Le-am adunat de ieri, cand am curatat parcela de aromatice. De-a lungul ei aveam un rand frumos si lung de craite inflorite pana de curandd, iar acum, uscandu-se, am profitat de vremea uscata a zilei de ieri si am cules toate semintele inainte de a smulge din pamant lujerii aproape lemnificati. 

Aceeasi operatiune vreau sa o reeditez zilele urmatoare, dupa ce se opreste ploaia si se usuca plantele bine, caci mai am o multime de randuri de craite in toata gradina, iar semintele adunate acum ne vor servi anul viitor in gradina, pentru recrearea unui decor frumos, inflorit, bucurandu-ne ochii si sufletele, dar si pentru atragerea de albine harnicute si polenizatoare, pentru a genera roade bogate si sanatoase . 

Trecuse mult de ora pranzului, se facuse deja ora doua cand am terminat de taiat crengile de la primul grup de radacini. 

Noroc ca a venit Adrian dupa mine in gradina sa vada ce fac si sa ma cheme in casa, sa stam la masa, altfel, cine stie cat mai stateam acolo. Chiar daca eram deja foarte obosita, imi placea oboseala aia, plina de satisfactia muncii implinitoare. Eram multumita. 

In cele din urma m-am oprit, mi-am luat ligheanul cu recolta de frunze si am intrat in casa. 

Dar, nici n-am intrat bine pe usa, ca m-a luat Ema in primire. 

Ca, ce? La ea nu m-am gandit deloc, deloc, cat am stat eu acolo, degeaba, prin gradina aia, ce-i fi facut eu acolo, ca ea nu stie si nici nu-i pasa???!!! )))))

Dupa cateva draganeli, giugiuleli si pupaturi cum numai noi doua stim, dar si dupa cateva zmotoceli zdravene, ca la carte, asa cum ne place noua, mi s-a imbunat Bubulinuta si a privit spre rodul muncii mele un pic mai detasata. Adica, mai fara sa-i pese. Adica, deloc. 

Ea se vroia doar iubita, altceva n-o interesa. Si, cum deja isi primise  doza de iubirica, puteam sa ma ocup acum si de altceva, daca vroiam. Si... cam vroiam.... caci ne era cam foame. 

Dupa ce am servit masa si dupa cafeaua de rigoare, m-am apucat sa pregatesc pamatufurile de fumigatie. 

Desi aveam mai multe frunze decat ieri, de data asta mi-au iesit 13 bucati, caci am ales sa le fac un pic mai mari, ca sa le termin mai repede. 

Pana acum avem, in total, 30 de bucati. Probabil voi face inca pe atatea din restul tufei care a mai ramas in sera de taiat. 

Banuiesc ca am putea sa ne deschidem o afacere, ceva, sa exploatam la maxim acest potential existent, sa pornim un export, sa facem reclama, ddoar n-o sa stam asa cu mainile in san sa asteptam sa vina industriasii straini sa ne fure patentul! 

Adica, noi cu titeiul in gradina si noi fara afacere? Cum asa? Comoara trebuie comercializata, exploatata, sa aduca venituri si sa ne faca bogati, asa spune manualul despre cum sa devenim bogati, nu-i asa? Ei bine, nu. 

Dincolo de gluma, trebuie sa va spun cum miroase la noi in casa acum. A bogatie, da! Este bogatia noastra sufleteasca, implinirea si bucuria pe care o aduce, in general, omului orice activitate si orice efort facut cu pasiune, cu drag si cu dedicare. Este, ad-literam, inaltare si purificare, meditatie in natura si ridicare la cer, dincolo de al noualea cer, in imparatia cea mai pura si mai pura, cum alta nicaieri nu-i. 

Din Gradina lui Dumnezeu: 30.10.2019.

***