În fiecare primăvară mi-am înmulțit tot felul de
plante, flori, tufe sau agățătoare, după dorință și inspirație, înfrumusețând
astfel, de la an la an tot mai mult, curtea noastră. Am pus butași la înmulțit
în fiecare an cam din toate, însă acum mi-am dat seama că o singură plantă mi-a
rămas neînmulțită deloc până acum: laurii.
Avem două tufe de lauri obținute tot din butași, pe
care i-am rupt din spațiul verde al unui bloc din București, în urmă cu cinci
ani. Au frunzișul verde tot anul, deci, da, și iarna, surprinzându-mă foarte
tare că au reușit să reziste și la temperaturile de - 23 de grade din iernile
trecute. Frunzele acestui arbust sunt foarte spectaculoase. Sunt lucioase, netede,
dantelate fin pe margine și dau un aspect foarte elegant. Un singur dezavantaj
au: cresc foarte greu. În cei aproape cinci ani de când îi avem, tufele abia de
s-au ridicat la vreun metru înălțime și abia-abia s-au ramificat. Poate de
aceea am și uitat de ei.
În această primăvară, însă, mi-am zis că a venit
timpul să încerc să văd ce succes aș putea avea cu o nouă înmulțire. Am testat
două metode: butași puși în apă, în casă, la fereastră, pentru dezvoltarea
rădîcinilor, dar și butași puși direct în pământ, într-un ghiveci, afară. Îi
monitorizez zilnic și văd că până acum ambele variante sunt ok, adică butașii
sunt la fel de frumoși, proaspeți și sănătoși, semn că le merge bine și că toți
își vor dezvolta rădăcini.
Din Grădina lui
Dumnezeu: 28.04.2020
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu