duminică, 5 aprilie 2020

Amandine pentru carantinați



Din câte înțeleg, avem deja trei săptămâni (sau patru?) de când suntem consemnați la domiciliu. Așa scrie în presă, așa spune și lumea, deci așa o fi. Că noi nu prea simțim chiar așa întru totul. Adică, ce vreau să spun, viața noastră se desfășoară aproximativ ca înainte, nu avem prea multe diferențe între "cu ordonanță" și "fără ordonanță". Pentru că... grădina!
Cine are grădină, știe, nu stai în casă nici să vrei! Că nu putem, că avem treburi, că avem plante, care vor una-alta, că avem căței în curte, care vor și ei una-alta, că avem Ema, care și ea vrea de toate, nu numai una-alta.
Doar ieșirile în oraș ne cam lipsesc, pentru schimbarea peisajului, dar să nu ne plângem tocmai noi, între aproape 3000 mp de grădină, că nu este cazul. Eu n-am mai fost în oraș de mai bine de-o lună (nu-i așa că zâmbiți?), iar Adrian a făcut ultimul drum pe 20 martie, când a făcut ultimele cumpărături "de pandemie", cică. Și, să vedeți, de toate a luat el, ca tot omul, cu măsură și fără panică, însă un singur lucru n-a putut să ia, așa cum ar fi fost necesar, tocmai pentru o perioadă așa grea, cu restricții de tot felul și cu solicitări pe măsură: amandine!
Mi-a luat el atunci câteva, dar, vă dați seama, șocul pandemiei a venit buluc peste noi și, până să-mi dau seama că altele nu vor mai fi, le-am terminat. Adică, înțelegeți, am fost foarte stresată psihic de pandemie, vreau să spun.
După o vreme, așa cum se întâmplă cu toate dependențele cunoscute și necunoscute, a survenit starea de sevraj. Cu rău, cu leșin, cu revenire pe bază de valeriană, cum mă știți. În fine, în cele din urmă am reușit să supraviețuiesc acestei provocări majore, numită și carantină, cu altceva dulce, ceva cumpărat de la magazinul din sat, către care am fost nevoiți să ne reorientăm.
Cu această ocazie am tras și o concluzie alarmantă, iar cu prima ocazie, chiar vom sesiza subiectul acolo unde trebuie, la Curtea Supremă de Casație, sau ceva, cum s-o numi, la Tribunalul Poporului sau altundeva, unde se reclmă abuzurile împotriva poporului. Despre ce este vorba: ne-am dat noi seama că patronul magazinului din sat este un fel de mare mafiot "undercover", sub acoperire, cum ar veni. Știți cum ne-am dat seama? Toate rafturile magazinului lui sunt tot timpul pline numai și numai cu ciocolată Milka!!! Milka mare, Milka mica, Milka mijlocie, Milka aerată, Milka cu biscuiți, Milka cu alune, toate sortimentele posibile!!!! Toate!!!! Deci, cred că vă este clar!!! Are el un contract de exclusivitate cu Milka, nu se poate altfel!!! Asta e! Este un traficant înrăit! Doar așa se explică! Să nu aducă și el măcar o amandină pentru alți consumatori, pentru aceia care s-au săturat de Milka până peste cap, de nu mai vor nici să mai audă vreodată de ea în viața lor?
La fiecare drum la magazin, Adrian mai lua și câte altceva, așa, ca pretext, să nu li se pară oamenilor prea dubios apetitul în exces pentru Milka aia a lor. Fie ceva fructe, fie câte o pâine. Pâine care - eu n-am văzut până aici, ca la ardeleni la nimeni - este cât roata carului de mare, de mă chinui singură de vreo săptămână să mănânc din ea și nici la jumătate n-am ajuns. Cred că mâine cățeii vor fi maxim de fericiți cu restul, căci mai mult ca sigur că la ei va ajunge, precum ar ajunge o amandină specială în fața ochilor mei.
Asadar, în consecință, eu propun ca, în vreme de pandemie, de urgență mondială, cu restricții maxime de carantinare militară, să se treacă, dom'ne, pe lista de produse de supraviețuire și câte 10 amandine de persoană pe săptămână, că așa nu se mai poate!
Înebunim în case, o luăm razna, scriem numai prostii pe facebook, râdem unii de alții degeaba, apoi ne înjurăm unii pe alții, tot degeaba, apoi nu mai vorbim cu lunile și uitam de ce! De la amandine ni se trage, ca să știți! De la lipsa lor, adică. Mai am un pic și ies noaptea, pe furiș, ca traficanții de droguri, și mă duc să mă tocmesc cu careva dealeri periculoși, din ăia cu care nu e bine să te pui, să-mi aducă și mie o amărâtă de amandină din aia de la Lid'l, că dau foc la tot satul, de rău ce mi s-a făcut de la atâta Milka!!!!! Gata, atăt am avut de spus. 







De fapt, despre altceva am vrut să vă povestesc. Azi, ca să-mi abat atenția de la Milka aia despre care tocmai v-am vorbit, dar și ca să ne sustragem fluxului de aducere de profit mafiotului de Milka și să punem presiune pe el pentru a aduce, fir'ar, și ceva amandine pe sub mână, mi-am zis că aș putea să rezist și eu măcar o zi fără.
Bine, rezist, dar cum? Cu ce? Îmi trebuia un substitut. Așa că am făcut un
tort” cum nimeni nu mai are. Ceva ce n-a văzut Parisul, n-a gustat Berlinul și n-a visat Madridul! Ceva original, pe stil tradițional, așa, pur românesc, amorsată bine și sub presiune, să nu explodeze.
Vă dați seama de valoarea acestui "tort" dacă doar el si numai el mi-a mai alinat din dorul de amandină???







Din Grădina lui Dumnezeu: 05.04.2020









Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu