Televizorul este,
poate, cea mai nocivă sursă de poluare existentă în acest moment pe pământ.
Toxicitatea lui acționează atât de subtil, încât cei mai mulți nici nu
realizează că s-au îmbolnăvit. El atacă direct doar o singură rasă de ființe de
pe această planetă, oamenii, însă, în mod indirect, sunt atacate toate
celelalte ființe planetare, animale, păsări, insecte, plante, dar și egregorul
fiecăreia în parte. Este o cursă, o capcană periculoasă.
Mă bucur foarte mult pentru cei care stiu să-și ia măsurile
potrivite pentru a-și păstra curat spațiul mental, emoțional, rațional și
afectiv. Televizorul distorsionează toate circuitele fizice, neurologice și
energetice, pe baza cărora omul funcționează normal, sănătos, firesc.
Televizorul induce tot felul de sentimente și senzații neplăcute și negative,
nu le mai enumăr, le știe toată lumea, Și, iată, chiar dacă toată lumea știe
cât rău face televizorul, doar foarte puțini sunt aceia care aleg să renunțe
complet la el. Foarte puțini sunt dispuși să smulgă din rădăcină această
"buruiană" și s-o arunce la gunoi. Sunt atâtea "flori"
minunate care așteaptă să fie admirate, mirosite, care pot aduce bucurie
oamenilor în locul televizorului!
Noi nu mai avem televizor în casă de peste doi ani,
dar putem spune că nu ne mai uităm la televizor (în sens clasic) de peste 10
ani. Acum, dacă vrem să fim la curent cu știrile generale, cercetăm pe scurt câteva
site-uri pe internet și gata. Dacă vrem să fim la curent cu vremea, facem doi
pași și ieșim afară. Previziunile meteo tot de pe internet le luăm.
Cel mai fidel și cu cel mai bun program de
divertisment posibil ne este, de peste 4 ani, grădina, cu filmele ei captivante,
clasificate pe anotimpuri și vreme. Dincolo de "ecranul" ferestrelor,
cel care ne captează realitatea nedenaturată, netrucată, nemăsluită, este Natura.
Ea ne livrează tot ce avem nevoie, tot ce trebuie să știm, tot ce ne dorim să
avem.
Acum avem în fiecare încăpere câte un
"televizor", iar in bucătărie avem vreo patru. Când ieșim în balcon,
acolo avem deja ecran panoramat. Iar dincolo de ziduri intrăm de-a dreptul în
film. Cele mai bune televizoare acestea sunt! Cele mai performante, cele mai
hi-tech! Ferestrele.
Înainte de pandemie, oamenii se înghesuiau în
magazinele de electronice, electrocasnice și de telefonie mobilă pentru a-și
cumpăra cele mai sofisticate telefoane mobile, i-phone-uri, tablete, cele mai
performante căști, cele mai mari și mai plate ecrane tv. Acestea erau cele care
le ridicau și evidențiau valoarea și stima de sine. Cu cât era mai scump și mai
exclusivist un obiect, cu atât li se părea că sunt mai în topul valorilor
umane. Acum înghesuiala este pe hîrtie igienică și drojdie. Ciudat, nu-i așa?
Cum s-au inversat treptele valorilor, cum s-au schimbat prioritățile! Armani,
Gucci, Levis, Nike, Calvin Klein, Chanel și multele altele ce erau? Doar
treptele vechi pe scara stimei de sine a unora. Doar treptele și reperele în
sistemul de valori învechit al celor care aveau nevoie de etichete pentru a-și epata
o valoare de sine opulentă, ostentativă, care să vorbească în locul unor presupuse
calități și atribute personale, pe care cel mai adesea nu le aveau.
Ce mai valorează toate aceste branduri acum, pe vreme
de pandemie? Cum se vede realitatea unui bolnav îmbracat în Armani în comparație
cu a unuia îmbracat în no-name? Cum se simt cei doi bolnavi când privesc la ecranul
unui televizor, unul având un supersonic TV, de la ultimul etaj al unui zgârie
nori din Dubai, iar celălalt având unul mare, greu, cu tuburi, trăind mizer prin
vreun oarecare sat uitat de lume? Ei văd amândoi boala, oriunde s-ar uita,
oriunde ar fi, oricum ar fi îmbrăcați.
În schimb, atunci când ambii stau pe o bancă afară, în
mijlocul naturii, ascultând ciripitul primăvăratic al păsărelelor, simțind pe
obraji lumina și căldura soarelui, mângâierea vântului, simțind în nări
parfumul florilor de cireș, de corcoduș sau de piersic, totul pare minunat
pentru amândoi. Viața devine mai frumoasă, lumea mai bună, sufletul mai
fericit. Și amândoi se pot însănătoși.
Noi am trecut și azi dincolo de ecranele "televizoarelor"
casei noastre, adică a ferestrelor, ca sa precizez încă o dată clar, pentru a
evita orice confuzie, și am intrat direct în filmul zilei. Telenovela care
rulează acum la noi se numește "Primăvara".
Episodul de astăzi al acestui serial începe, ca în
fiecare zi, cu un nou periplu printre florile de corcoduș. Și nu, niciodatî nu
devine redundant să vorbim și să vedem corcodușii înfloriți! Niciodată nu ne
plictisim de frumusețea lor și niciodată nu ne trece dragul de parfumul lor
diafan!
Decorurile noastre ne sunt special așa pregătite de
Marele Regizor. Nu-i un decor elitist, din anumite puncte de vedere, însă este
unul divin, din alte puncte de vedere. În această perioadă, mai ales, mulți
și-ar dori să se poată bucura de rusticul acestui decor, un rustic către care
altădată se uitau cu o oarecare superioritate. Rusticul acesta este acum la
mare căutare, ce-i drept, însă cu ce ochi credeți oare că l-ar privi unii din
nou mâine, dacă orașele s-ar redeschide, iar ei ar fi puși din nou în aceleași
posturi și aceleași situații de viață de dinainte de pornirea pandemiei?
Credeți că vremurile acestea, de carantină, de izolare
socială, de solitudine forțată, vremuri presupuse a fi aducătoare de mari
schimbări în mentalitatea colectivă, au adus cu ele schimbarea de viziune pe
termen lung? Nu înseamnă că m-aș aștepta
ca toată lumea să se mute la țară, nici vorbă de așa ceva, ci ca toată lumea să
abandoneze televizoarele și știrile oferite de mass-media și să iasă în soare,
în natură, prețuind cu adevărat alte aspecte ale vieții decât cele de până
acum, falsele valori.
Episodul nostru de azi rulează pe un fundal sonor de
păsărele vesele, ciripitoare, în timp ce reflectorul divin al zilei, soarele,
își revarsă lumina strălucitoare asupra scenei în care noi ne-am băut cafeaua și
ne-am spus replicile.
Camera a surprins câteva cadre cu detaliile mai
evidente ale scenografiei, unele care altădată sunt cumva ascunse de vegetație în
alte anotimpuri. Noi suntem tare mândri că numele noastre se regăsesc în lista
de la finalul filmului, cea care cuprinde întreaga distribuție a rolurilor,
precum și a tuturor celor care au participat la producerea peliculei.
Suntem și actorii principali și secundari, avem și
replici geniale, dar și banale, suntem și regizori și scenografi, și decoratori
și măturători, suntem și pictori de mare măiestrie, dar și vopsitori cu bidineaua,
uneori facem doar figurație, alteori ne băgăm în față cu tupeu, uneori ne
alintăm cu gingașie, alteori dăm cu chipiul de pământ și cu pumnul în masă,
facem grevă dacă ne deranjează ceva și schimbăm guverne, ori implemenăam
democrația și generăm unitatea în diversitate, supunem la vot sau promovăm
unilateral cea mai bună idee care se dovedește a fi dintre toate celelalte,
apoi, după ce ajungem la consens, lansăm filmul nostru în lumea largă, unde,
mai presus de gusturile care nu se discută, ci se execută, va avea ecou acolo
unde rezonanța va lucra în aceeași frecvență cu noi.
Finalul acestui episod ne arată cadrul general și ne poartă
cu imaginația către cum ar putea curge scenariul în episodul viitor. Apar în
prim-plan și alți câțiva dintre eroii filmului, precum Toni și Ginuța, tolăniți
la soare, nepăsători la pandemie, carantină, viruși sau alți figuranți-intruși
din aceștia, cu pile, introduși în filmul unora pe bază de interese oculte și
privilegii. Probabil că în continuarea poveștii vom asista la ceva scene mai cu
impact la public. Nu știm încă, nu declarăm nimic, însă, prefigurăm modificări
în distribuție. Așa nu se mai poate!
Chiar înainte de a scrie THE END acestui episod, am
primit o contestație pe care am analizat-o competent, am deliberat și, în
consecință, o soluționăm pe cale amiabilă.
Bubulina a auzit vorbindu-se despre redistribuirea de
roluri, despre dispariția unor personaje din distribuție, precum și despre o
posibilă reconfigurare a lumii, pe bază de meritocrație și talent, și a
înaintat o petiție prin care își dorea reconfirmarea în rolul de Primadona,
Mironosiță, Duducuță, Țunțurică, Ema Boema Bubulina Houte Couture.
S-a simțit un pic intimidată când de afară au început
să se audă protestele greviștilor și haștagiștilor revoltați, însă, în cele din
urmă, s-a liniștit. De-acum, cică, gata cu virusarea poporului de către Oculta
Mondială Illuminati! De-acum se va lucra numai cu cărțile pe față, cu talentul
dovedit la scenă deschisă și prin aplauzele prelungite! Iar dacă nici Bubu nu
ia toate aplauzele, atunci cine? Așa că le-a trimis scurt o mantră de dulce și
a închis televizorul!
Din
Grădina lui Dumnezeu: 06.04.2020
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu