luni, 6 aprilie 2020

Fără televizor viața e pustiu?



Televizorul este, poate, cea mai nocivă sursă de poluare existentă în acest moment pe pământ. Toxicitatea lui acționează atât de subtil, încât cei mai mulți nici nu realizează că s-au îmbolnăvit. El atacă direct doar o singură rasă de ființe de pe această planetă, oamenii, însă, în mod indirect, sunt atacate toate celelalte ființe planetare, animale, păsări, insecte, plante, dar și egregorul fiecăreia în parte. Este o cursă, o capcană periculoasă.

Mă bucur foarte mult pentru cei care stiu să-și ia măsurile potrivite pentru a-și păstra curat spațiul mental, emoțional, rațional și afectiv. Televizorul distorsionează toate circuitele fizice, neurologice și energetice, pe baza cărora omul funcționează normal, sănătos, firesc. Televizorul induce tot felul de sentimente și senzații neplăcute și negative, nu le mai enumăr, le știe toată lumea, Și, iată, chiar dacă toată lumea știe cât rău face televizorul, doar foarte puțini sunt aceia care aleg să renunțe complet la el. Foarte puțini sunt dispuși să smulgă din rădăcină această "buruiană" și s-o arunce la gunoi. Sunt atâtea "flori" minunate care așteaptă să fie admirate, mirosite, care pot aduce bucurie oamenilor în locul televizorului!

Noi nu mai avem televizor în casă de peste doi ani, dar putem spune că nu ne mai uităm la televizor (în sens clasic) de peste 10 ani. Acum, dacă vrem să fim la curent cu știrile generale, cercetăm pe scurt câteva site-uri pe internet și gata. Dacă vrem să fim la curent cu vremea, facem doi pași și ieșim afară. Previziunile meteo tot de pe internet le luăm.

Cel mai fidel și cu cel mai bun program de divertisment posibil ne este, de peste 4 ani, grădina, cu filmele ei captivante, clasificate pe anotimpuri și vreme. Dincolo de "ecranul" ferestrelor, cel care ne captează realitatea nedenaturată, netrucată, nemăsluită, este Natura. Ea ne livrează tot ce avem nevoie, tot ce trebuie să știm, tot ce ne dorim să avem.

Acum avem în fiecare încăpere câte un "televizor", iar in bucătărie avem vreo patru. Când ieșim în balcon, acolo avem deja ecran panoramat. Iar dincolo de ziduri intrăm de-a dreptul în film. Cele mai bune televizoare acestea sunt! Cele mai performante, cele mai hi-tech! Ferestrele.

Înainte de pandemie, oamenii se înghesuiau în magazinele de electronice, electrocasnice și de telefonie mobilă pentru a-și cumpăra cele mai sofisticate telefoane mobile, i-phone-uri, tablete, cele mai performante căști, cele mai mari și mai plate ecrane tv. Acestea erau cele care le ridicau și evidențiau valoarea și stima de sine. Cu cât era mai scump și mai exclusivist un obiect, cu atât li se părea că sunt mai în topul valorilor umane. Acum înghesuiala este pe hîrtie igienică și drojdie. Ciudat, nu-i așa? Cum s-au inversat treptele valorilor, cum s-au schimbat prioritățile! Armani, Gucci, Levis, Nike, Calvin Klein, Chanel și multele altele ce erau? Doar treptele vechi pe scara stimei de sine a unora. Doar treptele și reperele în sistemul de valori învechit al celor care aveau nevoie de etichete pentru a-și epata o valoare de sine opulentă, ostentativă, care să vorbească în locul unor presupuse calități și atribute personale, pe care cel mai adesea nu le aveau.

Ce mai valorează toate aceste branduri acum, pe vreme de pandemie? Cum se vede realitatea unui bolnav îmbracat în Armani în comparație cu a unuia îmbracat în no-name? Cum se simt cei doi bolnavi când privesc la ecranul unui televizor, unul având un supersonic TV, de la ultimul etaj al unui zgârie nori din Dubai, iar celălalt având unul mare, greu, cu tuburi, trăind mizer prin vreun oarecare sat uitat de lume? Ei văd amândoi boala, oriunde s-ar uita, oriunde ar fi, oricum ar fi îmbrăcați.

În schimb, atunci când ambii stau pe o bancă afară, în mijlocul naturii, ascultând ciripitul primăvăratic al păsărelelor, simțind pe obraji lumina și căldura soarelui, mângâierea vântului, simțind în nări parfumul florilor de cireș, de corcoduș sau de piersic, totul pare minunat pentru amândoi. Viața devine mai frumoasă, lumea mai bună, sufletul mai fericit. Și amândoi se pot însănătoși.











Noi am trecut și azi dincolo de ecranele "televizoarelor" casei noastre, adică a ferestrelor, ca sa precizez încă o dată clar, pentru a evita orice confuzie, și am intrat direct în filmul zilei. Telenovela care rulează acum la noi se numește "Primăvara".

Episodul de astăzi al acestui serial începe, ca în fiecare zi, cu un nou periplu printre florile de corcoduș. Și nu, niciodatî nu devine redundant să vorbim și să vedem corcodușii înfloriți! Niciodată nu ne plictisim de frumusețea lor și niciodată nu ne trece dragul de parfumul lor diafan!

Decorurile noastre ne sunt special așa pregătite de Marele Regizor. Nu-i un decor elitist, din anumite puncte de vedere, însă este unul divin, din alte puncte de vedere. În această perioadă, mai ales, mulți și-ar dori să se poată bucura de rusticul acestui decor, un rustic către care altădată se uitau cu o oarecare superioritate. Rusticul acesta este acum la mare căutare, ce-i drept, însă cu ce ochi credeți oare că l-ar privi unii din nou mâine, dacă orașele s-ar redeschide, iar ei ar fi puși din nou în aceleași posturi și aceleași situații de viață de dinainte de pornirea pandemiei?
Credeți că vremurile acestea, de carantină, de izolare socială, de solitudine forțată, vremuri presupuse a fi aducătoare de mari schimbări în mentalitatea colectivă, au adus cu ele schimbarea de viziune pe termen lung? Nu înseamnă că  m-aș aștepta ca toată lumea să se mute la țară, nici vorbă de așa ceva, ci ca toată lumea să abandoneze televizoarele și știrile oferite de mass-media și să iasă în soare, în natură, prețuind cu adevărat alte aspecte ale vieții decât cele de până acum, falsele valori.
 




















Episodul nostru de azi rulează pe un fundal sonor de păsărele vesele, ciripitoare, în timp ce reflectorul divin al zilei, soarele, își revarsă lumina strălucitoare asupra scenei în care noi ne-am băut cafeaua și ne-am spus replicile.
Camera a surprins câteva cadre cu detaliile mai evidente ale scenografiei, unele care altădată sunt cumva ascunse de vegetație în alte anotimpuri. Noi suntem tare mândri că numele noastre se regăsesc în lista de la finalul filmului, cea care cuprinde întreaga distribuție a rolurilor, precum și a tuturor celor care au participat la producerea peliculei.

Suntem și actorii principali și secundari, avem și replici geniale, dar și banale, suntem și regizori și scenografi, și decoratori și măturători, suntem și pictori de mare măiestrie, dar și vopsitori cu bidineaua, uneori facem doar figurație, alteori ne băgăm în față cu tupeu, uneori ne alintăm cu gingașie, alteori dăm cu chipiul de pământ și cu pumnul în masă, facem grevă dacă ne deranjează ceva și schimbăm guverne, ori implemenăam democrația și generăm unitatea în diversitate, supunem la vot sau promovăm unilateral cea mai bună idee care se dovedește a fi dintre toate celelalte, apoi, după ce ajungem la consens, lansăm filmul nostru în lumea largă, unde, mai presus de gusturile care nu se discută, ci se execută, va avea ecou acolo unde rezonanța va lucra în aceeași frecvență cu noi.

















Finalul acestui episod ne arată cadrul general și ne poartă cu imaginația către cum ar putea curge scenariul în episodul viitor. Apar în prim-plan și alți câțiva dintre eroii filmului, precum Toni și Ginuța, tolăniți la soare, nepăsători la pandemie, carantină, viruși sau alți figuranți-intruși din aceștia, cu pile, introduși în filmul unora pe bază de interese oculte și privilegii. Probabil că în continuarea poveștii vom asista la ceva scene mai cu impact la public. Nu știm încă, nu declarăm nimic, însă, prefigurăm modificări în distribuție. Așa nu se mai poate!














Chiar înainte de a scrie THE END acestui episod, am primit o contestație pe care am analizat-o competent, am deliberat și, în consecință, o soluționăm pe cale amiabilă.
Bubulina a auzit vorbindu-se despre redistribuirea de roluri, despre dispariția unor personaje din distribuție, precum și despre o posibilă reconfigurare a lumii, pe bază de meritocrație și talent, și a înaintat o petiție prin care își dorea reconfirmarea în rolul de Primadona, Mironosiță, Duducuță, Țunțurică, Ema Boema Bubulina Houte Couture.

S-a simțit un pic intimidată când de afară au început să se audă protestele greviștilor și haștagiștilor revoltați, însă, în cele din urmă, s-a liniștit. De-acum, cică, gata cu virusarea poporului de către Oculta Mondială Illuminati! De-acum se va lucra numai cu cărțile pe față, cu talentul dovedit la scenă deschisă și prin aplauzele prelungite! Iar dacă nici Bubu nu ia toate aplauzele, atunci cine? Așa că le-a trimis scurt o mantră de dulce și a închis televizorul!
 






Din Grădina lui Dumnezeu: 06.04.2020


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu