Grădina lui Dumnezeu: Principessa Bubulina viziteaza Sighisoara. (3)

A doua zi, adica azi dimineata devreme, "ei" trebuiau sa plece.

Cum Sighisoara este mica, iar obiectivele turistice le numeri pe degete, am considerat ca ziua in curs avea sa fie suficienta pentru bifarea a ceea ce mai ramasese de bifat. Adica niste poze cu noi doi si unele mai de efect, pe lumina, cu zidurile de piatra, cu cladirile colorate, de turta dulce, sau cu diversele aranjamente decorative ce impanzesc locul, dand o aura romantica, asortata la tot pasul cu efectele istoriei.

Deci, pentru ca fusesera incheiate intalnirile diplomatice (cele secretizate si securizate la cel mai inalt nivel), precum si pentru ca Bubulina ramasese in iatac, cocotata in varful patului si incercand sa identifice din nou daca bobul de mazare din patul acela imperial mai dadea semne de insubordonare, noi am plecat relaxati la cutreierat.

Vazandu-ne singuri, ne-am dezlantuit!

Adica, eu m-am dezlantuit!

))))

Cine spunea ca am facut prea putine poze in ultimul timp?

Poftim, acum cred ca mi-am restabilit nivelul normal al "glicemiei" si al "pulsului".

Sighisoara ofera amatorilor de fotografii nenumarate tablouri demne de surprins in poze, pentru toate gusturile. Te simti ca un personaj de poveste, iar in perioadele anului in care se organizeaza celebrele Festivaluri medievale, povestea prinde viata si totul freamata a magie.

Eu pot doar sa-mi imaginez cum se simte atunci, doar pe baza acestor prime plimbari pe strazile prea putin animate de turisti in aceste zile, caci inceputul lui septembrie cam pune capat vacantelor si concediilor, iar turistii se retrag de regula spre marile orase, unde isi reiau cursul urban al vietilor lor obisnuite.

Si, chiar daca unele ziduri isi expun cicatrici lasate de timp si uitare, frumusetea locului merita apreciata, gustata, simtita si traita cu toate simturile, cu tot sufletul, caci doar asa se adauga experienta in tolba cunoasterii si doar asa putem spune "stiu, am fost acolo".

Si, daca mai vreti poze, mai am!

Acum trebuie sa recunosc ceva. Adevarul este ca am fost nevoita sa fac atatea poze! Pentru Maria Sa Bubulina.

Ne-a cerut sa documentam totul, cu mare atentie si cu meticulozitate, sa nu pierdem din vedere nici un detaliu semnificativ si sa-i aducem dovezi concrete ca nimeni n-a furat de aici Sighisoara.

Ei bine, i-am dovedit. Sighisoara e la locul ei, e bine, deci poate fi gasita de oricine isi doreste.

Ema Boema n-a mai dorit sa verifice, caci ne-a crezut pe cuvant.

Doar intr-o anumita zona din parcul acela a mai cerut sa fie dusa, nu stiu de ce, poate pentru ca acolo i se parea ei ca miroase cel mai autentic si cel mai pregnant a "Sighisoara". In rest.... a fost neinteresant de la nivelul ei regal. Nu-si pierde ea timpul ei pretios cu prostii! Auzi, ziduri vechi, cetati, turnuri medievale, arhitectura, frumusete! Pai, ce? De frumusete ii arde ei acum? Cu atatea treburi de guvernare pe cap?!?

Dupa ce ne-am umplut sufletele de toata frumusetea si energia Sighisoarei, dupa ce am uzat bine de tot butonul declansator al aparatului foto si, ocazional, al telefonului, dupa ce ne-am obosit picioarele urcand si coborand culmi, stradute, scari, ziduri, dupa ce am vazut multe din cele mai importante care erau de vazut intr-un timp atat de scurt pe care il aveam la dispozitie, si, mai ales, dupa ce soarele a inceput sa arda puternic deasupra noastra, amenintand din nou cu o zi caniculara, nefireasca lui septembrie, dar, totusi, atat de apreciata de unii, cei cu concedii mai intarziate, ne-am hotarat sa ne indreptam spre pensiune, sa vedem ce face Ema Boema.

Inaltimea Sa ne astepta nerabdatoare. Isi terminase meditatiile de dimineata, era multumita de viziunile avute, si dorea sa mearga afara. Ii era foame. Ne-a spus ca boabele pe care le avusese la dispozitie nu mai erau pe placul ei si ca dorea sa serveasca din nou din "cascavalul acela pane de Sighisoara".

Fiind in total asentiment cu ea, ne-am strans bagajul, am predat camera, am incarcat totul in masina si apoi ne-am indreptat spre aceeasi terasa de langa parc, unde mancasem si in ziua precedenta.

Ne-am asezat la o masa, am dat comanda, insa Bubulina nu mai avea rabdare.

"Mai dureaza mult? Cat mai dureaza?
"O fi gata "cascavalul Sighisoara"? Nu e gata?"
"De ce intarzie atat? Ieri l-au adus imediat"
"Oare nu s-a aflat inca de prezenta mea aici? De se intarzie atat?"
"Asta este o lipsa de respect! Vreau sa fiu servita imediat! Imediat!"

In cele din urma Bubulina si-a primit comanda si toata lumea s-a linistit. In ciuda atitudinii ei regale, deci, intelegeti, un pic aroganta, un pic cu nasul pe sus, un pic imbufnata si un pic ostentativ nemultumita de orice, Bubulina noastra a fost imediat indragita de toata lumea.

Fetele care lucrau acolo, la terasa, au draganit-o de nenumarate ori si, in plus, s-au oferit din nou, ca si in ziua precedenta, sa-i aduca un bol cu apa rece, caci, poate, deh, i-o fi sete Pretiozitatii Sale, Principessei.

Iar cuplul de la masa alaturata, un ea si un el tineri, au inceput o dezbatere si o negociere pentru o posibila viitoare adoptare/achizitie de "Bubulina". Ea, mai ales, isi dorea "una mica si dragalasa ca ea", in timp ce el ii servea rand pe rand argumente contra: "si cine o sa aiba grija de ea? Cine o scoate afara? Ce o sa-i dam sa manance?". Tanara nu s-a lasat si a insistat cu cererile, tot dand-o pe Ema noastra ca exemplu pentru "uite, cat de cuminte si linistit poate fi un catelus atat de mic! unul asa, minion, cat ne poate solicita?" Iar el aducea alte contra-argumente imbatabile, precum loviturile sub centura: "dar cu canapeaua ce facem?"

Dupa un timp au abandonat subiectul, mai ales ca nici Bubulina nu le-a mai acordat atentie, fiind complet indignata de reactia lui de respingere, ea stiindu-se foarte cuminte, foarte linistita, fara sa creeze absolut nici o problema, fara sa aibe absolut nici o pretentie, nici un moft, si, mai ales - dar mai ales!!! - stiind ca ea n-a stricat niciodata, dar absolut niciodata, nici o canapea! Auzi la el, ce acuze monstruoase si nefondate!

Dupa ce am servit pranzul, Bubulina s-a declarat multumita de tratatia oferita si, in sfarsit, s-a lasat si ea mangaiata pret de o clipa. Nu ca ea n-ar fi sociabila. Dar, va dati seama, cum sa-si coboare ea rangul intr-atat incat sa accepte sa fie tratata la fel cu toti pudelii obisnuiti de pe strada?! Sa avem pardon!

Cum deja bifasem toate activitatile de pe ordinea de zi, am concluzionat ca este timpul sa pornim spre casa.

Am mai aruncat o privire ici-colo, am inspirat inca o data in plamani aerul acela de vacanta, energizant, de Sighisoara, apoi ne-am urcat in masina si am demarat.

Acasa ne asteptau valetii Majestatii Sale, respectiv, Toni, in calitate de majordom-sef, Bobi, valet fara epoleti, si Gina, camerista si doamna de companie, totodata.

Din cauza caniculei, i-am amenajat Bubulinei in masina un loc ferit, la umbra, in fata scaunului meu. Dar ea n-a avut stare. S-a foit, s-a sucit, s-a declarat nemultumita de lipsa de respect care i se arata, apoi a decis ca locul acela era sub demnitatea si rangul ei, asa ca, de cele mai multe ori, a preferat sa stea cu capul pe fereastra, in bataia vantului. Sa mai pomenesc ce s-a intamplat cu coafura ei dichisita?

Trebuie sa mentionez, totusi, ca nu neaparat de la caldura nu mai avea stare Principessa Ema Boema. Adevarul este ca nu mai putea de nerabdare sa-si revada prietenii ei de acasa! Ii era dor de Toni, Gina si Bobita!

"Mai avem mult pana acasa? Cat mai avem?
"Am ajuns? Unde suntem? De ce n-am ajuns?"
"Unde este Toni? Dar Bobi? De ce n-am ajuns inca la ei?"
"Ce se intampla? De ce mergem atat de incet?
"Ne miscam si noi mai cu talent? Si cu ceva mai multa viteza, daca se poate?"
"Offff, parca suntem la plimbare! N-ati inteles ca ma grabesc???"
"Dar, oare, Toni si Bobi n-ar putea sa ne iasa inainte?"

Cam asta ii era monologul Inaltimii Sale. De Gina nu prea a pomenit, nu stim de ce, caci noi stim ca si ea ii este draga. Pare-se, de fapt, ca a observat-o, nu demult, cum ii facea pe furis ochi dulci lui Toni si cum ii iesea in cale cam des lui Bobi, pe inserat. Era acesta un joc de culise interzis, care o indignau maxim pe Bubulina. Nu ii placeau aceste jocuri de societate, specifice curtii regale, nu era deloc de acord cu ele, le dezavua complet si era hotarata sa aplice masuri de corectie cand avea sa ajunga inapoi acasa. Ori isi bagau mintile in cap, ori ii concedia pe toti!

Caci, doar ea era una in lume, unica Principessa de Ema Boema Bubulina von Haute Couture! Sa se stie!