luni, 16 septembrie 2019

Noi doi si-o padure, noi doi ne plimbam....




Noi doi si-o padure,
Noi doi ne plimbam
Dupa fragi si dupa mure,
Ca tot ursul prin padure,
Sa ne-ndestulam.













 
























Da, buturuga mica rastoarna carul mare,
Iar aschia, de trunchi, departe nu prea sare,
Oricat de grele vremuri se-abat peste padure,
Ea se regenereaza chiar si dupa secure.














La intrarea in padure, printre brazi, cat vezi in zare,
De vreo sapte ani tot creste o namila de parcare.
Vor s-o termine, se spune, anul asta sau la anul,
Caci, se stie, de acolo o sa iasa bine banul.


Insa, la doi pasi de ziduri, brazii din proximitate
Si-au sfarsit calatoria. Prea devreme, din pacate...












Azi, din cer, o adiere, ne-a adus un Norocel.
L-am primit cu bucurie! Tocmai ne gandeam la el!
Insa, dupa cum se stie, Dumnezeu iti da ce vrei,
Dar nu-ti baga si in traista! Trebuie singur sa-ti iei.


Asadar, cu indrazneala, am intins mana spre ei
Si-am bagat in traista noastra un pumn plin de Norocei.

















Mai lung ne pare drumul acum, la-ntors acasa,
Cu-atat mai mult cu cat e ora pentru masa.
Am folosi, desigur, instant, teleportarea
Dar, nu putem, nu-i gata sistemul. Doar cararea
Din labirint ne scoate, de ii urmam marcajul
Si de-avem grija sa nu.... ne fure peisajul.



































Foaie verde si-o lalea
Tot mai bine-n tara mea,
Degustand o merdenea!
Pam-pam!











De pe Valea Prahovei: 16.09.2019

***





Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu