miercuri, 11 septembrie 2019

Poiana Brasov numai pentru noi



Ziua de azi s-a anuntat inca de dimineata a fi una speciala. 

Cerul spectaculos parea ca scos dintr-o poveste. Era plin de silfide gratioase, diafane, uimitoare!

Ne-am baut cafeaua, am lasat-o pe Bubulina sa-si mai continue somnul de frumusete, ca era destul de devreme, iar noi am plecat spre Poiana Brasov.

A fost splendid! Minunate energii, minunate decoruri, si minunat ne-am simtit si noi in plimbarea diminetii!




























Pasii ne-au purtat spre partie. Acolo am fost coplesiti de frumusete si de vibratiile inalte, splendide, de nedescris!

A fost cald, dar nu canicula, iar adierile usoare de vant aduceau inspre noi miresmele padurii, cu iz de rasina si cetina umbrita, de pamant reavan si de lemn proaspat taiat, probabil de la exploatarile forestiere de pe coastele montane.

Am stat pe iarba, in soare, am admirat spectacolul cerului, al norilor, al soarelui diamantin, am urcat partia pana sus, cu gand sa facem fotografii de perspectiva, dar si sa ardem caloriile care ne-au iesit pe plus la inventar , apoi am luat-o alene la vale, inapoi inspre Poiana.






















Se facuse deja ora pranzului, in jur de 12, cand am ajuns din nou pe strazile cochete din Poiana, care serpuiau elegant printre pensiuni, cabane, restaurante, parcuri montane de agrement, terase imbietoare.

Inainte de plecarea in excursie nu bausem decat o cafea. Ora pranzului a avut darul de a declansa un sir de rezonante apocaliptice. Parea ca din jurul nostru disparusera muntii si brazii, nu mai vedeam cerul si norii picturali, nu mai simteam mirosul de iarba proaspat cosita sau al rasinii de brad ce plutea in vazduhul larg, din toate partile.

Aveam sa constatam ca Matrixul distorsionat isi activase in mod insidios cele mai periculoase ispite ale evolutiei spirituale, cele mai perfide capcane ale acesteia, cele mai inoportune si absconse atacuri subversive : reclamele la mancare!

Acestea sunt, dupa cum stiti, desigur, cel mai de temut inamic al omului preocupat de regasirea de sine, ancorat pe calea evolutiei sufletului, dedicat practicilor spirituale si care.... ati inteles.

Am incercat sa fugim spre padure de ofensiva lor. Nici acolo n-am scapat!














In cele din urma am decis.

Ne-am zis ca o exceptie din aceasta, gurmanda, nu are cum sa ne faca rau. Si-apoi, daca am ales deplin constienti sa ne ascultam corpul si sa ne lasam purtati de anumite pofte de moment, nu se cheama ca suntem gata pierduti.

Adica, in mod sigur nu involuam doar din atata lucru. Mai exact, n-o sa ne scada vibratia de la o pizza, hai, pe bune! ))))
 
Ca noi la vibratie suntem atenti, desigur! O masuram din 5 in 5 minute.

Deci, da, am mancat! ))))

PS. Am profitat ca, de data asta, n-am mai fost sub stricta supraveghere a Principessei sale Ema Boema 
Bubulina Haute Couture si am facut fotografii. Sic!














Dupa ce papilele noastre gustative s-au declarat maxim de satisfacute, am pornit spre padure pentru o plimbare cu temei.

Acolo am urcat, am coborat, am depus efort, si am ars iar la calorii, caci tocmai ce ne administrasem intravenos cate o pizza fabuloasa si nu ne doream sa le luam acasa, cu noi. De calorii zic.

Adica, noi nu ne lasam intimidati, descurajati si descumpaniti de atacul compulsiv, din toate directiile, al Matrixului acesta distorsionat. Stim ce facem si de ce o facem. Si ne place asa.

Plimbarea prin padure a fost senzationala! Cred ca simtiti si voi cum a fost acolo, privind pozele.






















Spre ora 15 am pornit spre parcarea unde ne lasasem masina. Era la fel de goala cum o gasisem.

Inceperea scolilor a dus la finalizarea perioadei concediilor celor mai multi, iar Poiana Brasov a ramas la discretia celor care nu mai deplind de acest moment al toamnei, cand majoritatea isi numara bobocii. Adica, la discretia noastra.

Cerul a continuat sa ne ofere o splendoare de dansuri diafane de aripi fine, de silfide mirifice, iar eu nu ma mai saturam fotografiindu-l din toate directiile. Am facut o selectie pentru voi sa intelegeti cat de minunat a fost azi in Poiana, fie si numai pentru acest motiv estetic, pictural, magistral.

Cu energii pe masura frumusetii, cu o stare de bine euforica si cu un sentiment de libertate, de spatiu larg, nesfarsit, de descatusare si zbor al sufletelor, am mai fi stat inca mult mai mult acolo daca n-am fi stiut ca acasa ne astepta Bubulina, care isi dorea si ea o scurta plimbare prin imprejurimi.























Cand am ajuns acasa, Bubu era maxim de imbufnata.
 
Dupa cateva mangaieri, giugiuleli, draganeli, pupaturi si alintaturi, a inceput sa se imblanzeasca treptat, pana cand a redevenit dragalasa si a inceput sa dea frenetic din codita.

Iar cand a vazut lesa in mainile lui Adrian deja ne iertase ca am abandonat-o singura acasa. Dar ne-a pus in vedere ca nu cumva sa se mai intample!















La final de zi, tot ce ne mai doream era sa stam relaxati in balcon si sa ne savuram linistiti cafeaua, privind cerul si asteptand apusul sa imbrace statiunea in culorile inserarii.

Acum, cand scriu aceste randuri, este aproape 18:30. In curand iesim din nou la plimbare. Trebuie sa ne facem Rondul de seara.

Va salutam de pe Valea Prahovei, prieteni!










De pe Valea Prahovei: 11.09.2019

***












Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu