Grădina lui Dumnezeu: Principessa Bubulina viziteaza Sighisoara. (1)

Uneori, iti faci planurile si ele merg perfect, exact cum ti le-ai stabilit. Alteori, trebuie sa te adaptezi, sa fii dispus sa le schimbi, sa le resetezi si sa faci altele, complet diferite.

Asa am facut si noi de data asta. Le-am schimbat si ne-am facut rapid bagajele de plecare. Trebuia sa ne intalnim cu "ei". Era o intalnire care se cerea neparat implinita, asa ca am pornit noi catre "ei", daca "ei" nu mai puteau ajunge la noi. Aveam sa ne intalnim cumva la mijloc de drum.

Asadar, Principessa Ema a aflat ca a doua zi avea sa viziteze Sighisoara.

A fost atat de nerabdatoare, incat cu o noapte inainte aproape ca n-a inchis ochii. S-a foit pana spre dimineata cand pe o margine de pat, cand pe alta, cand peste noi, cand intre noi, cand pe jos, cand in cosuletul ei.

Dimineata nici n-a vrut sa-si mai serveasca micul dejun. A zis foarte ferma ca, asa cum eu imi respect dieta si ma rezum doar la o cafea, poate si ea sa tina pasul cu mine si sa bea doar un pic de apa plata cu lamaie. sic!

Caci, cred ca ati inteles, noi doua suntem amandoua la dieta. Ema ma sustine si ma incurajeaza pe mine, eu pe ea. Cand are ea pofte, eu ii bat obrazul si-i arat cantarul. Cand am eu pofte, se uita la mine piezis si.... inteleg imediat. Facem echipa.

Deci, a programat Adrian traseul pe harta GPS, ne-am urcat toti trei in masina si-am pornit la drum.

"Si ce e Sighisoara aia? Este un os mai mare, este o friptura, este un castron de boabe suculente, este o rola de cascaval sau ce?"
"Si unde e Sighisoara aia? Unde e? Am ajuns?
"Uite, un tren! Asta tot la Sighisoara merge, ca si noi?"
"Si mai avem mult? Cat mai avem?"
"Parca miroase a Sighisoara, nu-i asa?"
"Ufff, ca nu vad nimic, Sighisoara trebuie sa fie sigur dincolo de copacii aia!"
"Haideti mai repede! Poate ne ia cineva Sighisoara de acolo si n-o mai gasim!"
"Si, totusi, cat mai avem pana acolo? De ce nu ajungem? Vreau sa ajungem!"

Cam asa.

Si am ajuns la Sighisoara.

Era 11:00 si era inca destul de devreme. Rezervase Adrian pe internet o camera la o pensiune centrala, insa check-in-ul se facea in jur de 13:30. Deci, aveam suficient timp sa mergem sa mancam undeva. Dar, mai intai, Principessa Bubulina a dorit sa ia pulsul zonei din apropiere, sa miroase cateva flori, sa inspire un pic din aerul diminetii micii statiuni medievale si sa.... ia pulsul zonei, cum am spus.

Dupa doua ore de mers cu masina, crinolinele rochitei ei de printesa pareau cam sifonate, carliontii cam zburliti, iar psihicul un pic cam nerabdator. A facut cativa pasi prin parcul central, s-a dezmortit un pic, ne-a apostrofat de cateva ori cand am incercat sa-i sugeram un alt traseu, ca ea stie prea bine si n-are nevoie de sfaturi, sa nu ne bagam noi in treburile ei princiare, apoi, la un moment dat, ne-a zis

"Gata, acum sa mergem sa servim pranzul. Ce avem in meniu, va rog? Cu ce se mananca Sighisoara aia despre care vorbeati? Cand mergem s-o degustam?"

Cand ne-am asezat la o masa, la o terasa din apropiere, Ema ne-a tinut mai intai o prelegere despre bunele maniere, despre protocolul imperial, despre conduita si tinuta si a precizat clar si ferm sa n-o facem cumva de rusine!

Mai ales mie mi s-a adresat. "Vezi, nu cumva sa te apuci sa faci poze la mancarea pe care o comandati! Sub nici o forma! Fara poze! Manierele astea mondene, de facebook, nu se practica in lumea noastra princiara. Noi avem pricipii si pretentii. Nu ne dedam la asemenea acte usuratice, decadente si fara discretie. Ne-am inteles? Fara poze cu mancarea!"

N-am avut incotro, intelegeti. Am fost nevoita sa o ascult, altfel, cine stie, ma trezeam concediata. Nu puteam risca.

Pentru voi, insa, prietenii mei de pe facebook, cei care, ca si mine, aveti asemenea placeri vinovate si doreati sa vedeti cele mai apetisante fotografii cu meniul nostru din acea zi, am facut tot posibilul si, sub pretextul ca vreau sa retin pentru posteritate modelul acela interesant al farfuriilor, decorate atat de colorat si vesel, am suprins cateva cadre. Tot ce e ceva, decat deloc!

Principessa Ema von Boema de Bubulina Haute Couture s-a declarat multumita de obedienta mea si mi-a promis ca va avea in vedere o marire de salariu. Ufff, greu e sa fii parte din suita regala a Domniei Sale.

Servirea pranzului imperial a fost o ocazie foarte buna pentru o scurta intrevedere si cu "ei", cat sa mancam impreuna, unii venind mai devreme, altii mai tarziu.

Acum sa declaram pentru presa si mass media ca a avut loc o intalnire oficiala extrem de fructuoasa, in timpul careia s-au discutat subiectele fierbinti ale zilei, problemele planetei si s-au dezbatut unele aspecte legate de evolutia omenirii, economia resurselor naturale, despre extremele climatice si efectele acestora asupra ecosistemelor, dar si despre nemurirea sufletului, reconectarea cu sinele inalt si ascensiunea fizica, in ciuda eforturilor unor extraterestri intunecati, care vor sa preia controlul asupra Terrei. In acest context, Bubulina a avut cateva opinii foarte ferme, fara echivoc, nelasandu-si interlocutorii sa obiecteze.

PS. In secret, doar pentru paparazzi, o sa specific ca duduca a fost foarte multumita cu cascavalul ala pane, numit "Sighisoara", care i-a fost servit foarte promt si asortat cu diverse alte chestii numite "cartofi pai Sighisoara" sau "salata de sfecla rosie cu hrean Sighisoara".

Pentru presa de can-can voi mentiona in plus ca si "pizza Sighisoara" i s-a parut foarte apetisanta.

Iar de licorile acelea colorate, denumite "Sighisoara" nu s-ar mai fi saturat!

Dupa ce am servit pranzul, Principessa Bubulina s-a declarat un pic obosita. Ne-a spus ca toate capetele incoronate ale intregului Apus, dar si tarevicii imperiali ai Rusiei Rasaritene, obisnuiesc sa se retraga in iatacurile lor dupa masa, ca sa se odihneasca un pic, sa-si faca siesta, cum ar veni.

Asadar, ne-am indreptat spre pensiune. La receptie am primit indicatiile necesare, ni s-a spus ca majordomul dedicat Altetei Sale Ema von Boema nu s-a prezentat la post din motive necunoscute, deci tot noi doi ne-am ocupat de caratul bagajelor (rochii, palarii, din acestea....) si am facut onorurile cazarii in apartamentele regale.

Cum afara canicula incepea treptat-treptat sa se instaureze peste miezul zilei, ne-am zis ca, in timpul in care Alteta Sa isi facea siesta in iatac, sa ne mai odihnim si noi. Caci, sa stiti, nu-i deloc floare la ureche sa fii in suita Principessei si sa stai la cheremul ei non-stop, cu toate pretentiile si fitele ei de mare primadona, cap incoronat si ce-o mai fi ea.

Am urcat in camera, am deschis usa (nr.8), si am lasat-o pe Duducuta noastra sa inspecteze. Trebuia sa verifice chiar ea, personal, cu ochii ei, daca praful e bine sters, daca geamurile sunt curate, daca oglinda din baie e impecabila, daca cearceafurile, daca pernele, daca veiozele, daca mocheta, daca baldachinul.... si mai ales baldachinul!

Nu i-a scapat nimic neverificat minutios!

Dupa ce a inspectat interiorul, a vrut sa vada si privelistea de la ferestre. A fost foarte incantata!

I-au placut toate! Geamurile curate, perdelele, florile, acoperisurile, zidurile incarcate de istorie care se vedeau in departare, sus, pe varful colinei, cetatea, biserica medievala, obeliscurile, porumbeii, crenelurile turnurilor de aparare si ferestrele gotice, inalte, alungite, cu parfum de istorie si vechime.

S-a bucurat tare mult Bubulina ca apartamentele imperiale i-au fost amenajate la ultimul etaj al castelului. A fost incantata de priveliste si ne-a spus ca ar fi stat cu orele la geam sa admire zborul porumbeilor si planarea lor pe acoperisuri, apoi din nou lansarea in zbor, in falfait de aripi sclipitoare in soare.

Apoi, brusc s-a declarat maxim de obosita. S-a urcat in varful patului, ca o printesa ce este ea, si ne-a spus ca vrea sa fie schimbata de danteluri si sa treaca la somnic.

Ok, am ajutat-o sa-si dea jos toate cele, ham, lesa, zgarda, pardon, fuste, crinoline si matasuri, si a testat pe indelete salteaua, finetea cearceafurilor si spatiul dedicat odihnei princiare.

La un moment dat a observat veioza si a testat-o si pe aceea.

Adica, na, trebuia sa citeasca si ea macar o pagina-doua inainte de a adormi. Ea e o intelectuala fina, rasata, nu-i ca alte capete incoronate care n-au cine stie ce scoala, ea a fost instruita la pensionul de fete, ea citeste inainte de culcare! Marx, Engels, din astea...

Si a deschis ea cartea, a luat semnul cartonat si l-a pus alaturi, a dat pagina si..... a adormit, mititica.

Trasesem draperiile, pornisem usor aerul conditionat, cat sa atenueze efectele caniculei ce intrase pe ferestre cu ocazia inspectiei privelistii, in camera era placut, intr-o semiobscuritate blanda, linistitoare, iar cearceafurile fine si-au implinit menirea exact cum fusesera planificate ele, conform fisei postului.

Noi am lasat-o sa doarma, caci tare obosita era, draga de ea, dupa doua ore pe drum, de mers in masina cautand cu ochii la fiecare kilometru pe Sighisoara aia care nu mai aparea, apoi mancand toate chestiile alea delicioase, toate cu numele de Sighisoara, apoi urcand scarile spre budoarul ei princiar si extenuandu-se cu inspectia si cu verificarile.

Deci, da, tare greu este sa fii Alteta Sa Regala, Principessa von Haute Couture. Epuizant!

Dar, nu dupa mult timp, Alteta sa a fost solicitata la o noua intrevedere cu o parte a echipei "lor".

Ramasese pe ordinea de zi un subiect care nu fusese dezbatut, unul de importanta majora pentru evolutia omenirii, respectiv, Calea catre Nirvana.

Pentru documentare, "el" a adus si material doveditor, pentru a o edifica pe Bubulina cat mai bine asupra subiectului si pentru a-l aprofunda.

In cele din urma Principessa a inteles cum e si cu Nirvana aia de Sighisoara, caci, desigur, acolo era ceva mult mai special, o Cale mirifica, incomparabila si personala, deci, da, specifica fiecaruia dintre noi. Cum ar veni, fiecare a avut Nirvana lui.