Dupa o saptamana de vacanta pe Valea Prahovei, azi dimineata am
plecat spre casa. Am mai fi stat o zi macar, cat, pare-se, mai erau
temperaturi inca bune de plimbare, insa ne-am amintit ca atat ne
dadusera voie sa lipsim de acasa cei trei muschetari ai curtii noastre,
Toni, Bobi si Ginuta.
Am plecat in jur de ora 10, avand deasupra noastra un plafon intins de
nori, adus de aerul polar, cel care vine zilele acestea dinspre nord est sicare a cuprins
deja jumatatea nordica a tarii, pana spre Carpatii Meridionali, adica pana la Alpii Transilvaniei, cum li se mai spune acestora in unele texte.
In ciuda norilor cenusii, temperatura a fost confortabila tot drumul,
fara ploaie sau alte intemperii. Fagarasii au fost si la intoarcere
cuprinsi de o pacla albastruie si pareau chiar mai intunecati decat la
dus. Dar la fel de spectaculosi ca de fiecare data.
O multime de forme ciudate de nori mi-au atras atentia pe drum si chiar
am reusit sa surprind in poze cateva destul de dubioase, intregul
plafon parandu-mi a fi ca o copertina trasa peste tara noastra in mod
intentionat, fie pentru a ascunde celor de jos ce este sus, fie invers,
adica pentru a ascunde celor de sus ce este jos.
Deci, da, conform Teoriei Conspiratiilor.
Daca am fi urmat traseul nostru obisnuit de intoarcere acasa, dupa cele patru ore am fi ajuns fara nimic special de povestit.
Asa ca ne-am asigurat ca avem un subiect nou.
Adrian a ales de data asta sa revedem unul din traseele noastre de
inceput, cel pe care ne intorceam din calatoriile noastre in primul
nostru an de dupa mutarea in Gradina lui Dumnezeu.
Este vorba de o sosea ce serpuieste frumos chiar pe culmile dealurilor
ce leaga judetul Sibiu de judetul Alba, avand o priveliste impresionanta
spre satele de la poale, din vai, pe la marginea padurilor, ori pe
malul apelor ce tranziteaza Transilvania.
Dar, nici bine n-am trecut noi de Sibiu, ca au inceput sa ne iasa in
cale tot felul de utilaje si marcaje de atentionare, autocamioane,
excavatoare, basculante, macarale, o puzderie de muncitori in veste
galbene, reflectorizante, ce masurau de zor cu aparate montate pe
trepiede din loc in loc, dar si buldozere si acele utilaje grele, de
mare tonaj, pentru batatorit pietrisul, si inca o multime altele despre
care nici nu stiu sa va spun la ce foloseau si cum se numesc.
Tot drumul acesta judetean sibian, cateva zeci de kilometri, nici nu
stiu cati, exact pana la intrarea in judetul Alba, era in lucru. Mai
exact, din ce am observat eu, excavau de-a lungul soselei, pentru o
latire a acesteia, efectuau lucrari de canalizare, se schimbau podurile,
se intareau marginile soselei in zonele de panta, inaltau soseaua cu
pietris suplimentar, si, cine stie cand, la final, o vor si asfalta, ii
vor pune parapeti de protectie unde este cazul, ii vor trasa marcajele
cu vopsea si, poate, doamne ajuta, sa apara si ceva semne de circulatie
si indicatoare.
Deocamdata, azi, pesemne, toti soferii din toata tara fusesera
avertizati ca acela era un drum in lucru. Numai noi si inca vreo cativa
nu stiam nimic si ne-am aventurat pe acolo facand slalom printre zeci de
utilaje mecanizate, prin praful specific si pe soseaua ce nu mai era
sosea.
Daaaar, suntem in an electoral, desigur, doar asa se explica.
Am facut cateva zeci de fotografii pe tot drumul acela, incercand sa surprind toate lucrarile si amploarea santierului.
Cand am ajuns la portiunea de sosea care inainte imi placea mie cel mai
mult, respectiv, aceea care ajunge la cea mai mare inaltime a celui mai
inalt deal cu tranzit rutier din judetul Sibiu, loc in care soseaua era
flancata si de-o parte si de alta de doua randuri de copaci inalti,
batrani, cu coroane bogate, profilandu-se maiestuosi pe cer si generand
umbre paralele, misterioase si
binevenite pe sosea in zilele insorite, am constatat cu tristete ca mai
ramasesera doar cativa dintre ei.
Pentru largirea soselei, s-a decis taierea lor si scoaterea radacinilor. Cei mai multi inca zaceau prabusiti pe margine, in timp ce unii avusesera deja parte de fasonarea trunchiurilor in vederea folosirii lor in diverse scopuri.
Mormane de crengi ramase in urma acestui proces zaceau de-a lungul drumului cat vedeam cu ochii. Unora le fusesera scoase radacinile din pamant si stateau in asteptare sa fie transportate in alta parte.
Modernizarea drumului trebuia facuta, desigur, insa, din pacate, cu pretul platit de acesti copaci........
Din Gradina lui Dumnezeu: 17.09.2019
***
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu