Prin padure, pe Polistoaca, promenada regilor si reginelor

Azi ne-am trezit din nou cu un cer azuriu, senin, minunat, deasupra noastra, si cu un soare stralucitor si impresionant.

De aceea, am ales sa ne facem plimbarea zilnica prin padure, pe traseul Polistoaca, traseul preferat pentru promenada, in vremuri indepartate,.al regelui Carol al II-lea si al reginei sale, Elena de Romania, parintii regelui Mihai, in perioada cand stateau la Sinaia, la castelul Peles.

Daca ajungeti pe Valea Prahovei, va recomandam sa nu ratati aceasta plimbare prin padurea Predealului, un traseu usor, strict pietonal, amenajat si intretinut constant, cu o sosea ce serpuieste prin mijlocul padurii, fara a avea pante de urcat sau de coborat, ceea ce il face recomandabil oricaror varste, de la bebelusi in carucioare, pana la varstnici, si fara a necesita echipament special de drumetie montana.

Le este interzis accesul masinilor, motoclicletelor, ATV-urilor si altor motorizate prin bariere la ambele capete ale traseului, doar biciclistii putandu-se strecura pe alaturi.

La umbra brazilor sau a foioaselor dese, care ofera umbra binefacatoare in anotimpurile insorite, sunt amenajate locuri de picnic, cu mese si banci rustice, dar si cu banci urbane, insirate din loc in loc, de-a lungul soselei, pentru popasuri de odihna sau pentru contemplarea frumusetii padurii, indiferent de anotimp.

Padurea ne-a oferit azi si niste surprize.

Desi suntem in mijlocul lui septembrie, am fost uimiti sa descoperim soc inflorit.  Timpul infloririi lui este prin mai, iunie. 

Palariile uriase de flori de soc straluceau in soare, iar parfumul lor inconfundabil adia in jur, imbinandu-se cu iz de cetina si de rasina.

O alta aparitie surprinzatoare a fost o pasare mare, poate ceva mai mare chiar si decat un porumbel, care scotea un zgomot ciudat printre crengile unui brad batran, ale carui crengi mai joase erau uscate si golase, parand a fi afectate de o ciperca cenusie.

Nu stiam ce pasere era, dar caraitul ei ni s-a parut tare caraghios. Semana cu al cotofenei, doar ca ea nu era o cotofana.

Abia dupa intoarcere am aflat de la prietenii de pe facebook ca era o gaita. Chiar asa! Doar este antologica si binecunoscuta gaita pentru cat este de galagioasa si pentru stilul ei rastit, certaret. Facea un zgomot foarte strident si caraghios, dar penajul ei era foarte frumos colorat. Mi-a placut de ea. Este cunoscuta si ca "cioara vopsita".

Dupa ceva mai mult de o jumatate de ora cu mers agale, cu multe opriri pentru fotografiat si cu stat pe banca, la soare, ascultand sunetele naturii, am iesit din padure, la capatul opus al traseului Polistoaca.

Noi pornim dinspre partie si finalizam inspre bifurcatia care duce spre Susai, apoi coboram in Predeal Daca se porneste in sens invers, pana la intrarea in padure sunt cateva strazi ale statiunii care au o panta mai mare, destul de anevoioasa la urcat. De aceea noi preferam sa le coboram.

Din Gradina lui Dumnezeu: 13.09.2019

***