In plimbarea de azi am cules cateva detalii de sezon.
O sa incep
cu el, cu Ferdinand. Vi l-am prezentat asta iarna, intr-un decor
minunat, de poveste, cu zapada in jur si cu un cer la fel de albastru ca
si azi.
Il puteti vedea in ipostaza hibernala aici...
Azi, in ipostaza tomnatica, parea asa, cumva.... nu stiu cum sa zic........ 
In februarie ni se prezenta astfel...
Apoi, ne-au atras atentia niste trunchiuri de brad contorsionate, cum nu credeam ca poate un brad sa creasca.
Erau brazi batrani, foarte inalti, iar circumferinta frunchiurilor cred ca de-abia as fi putut-o cuprinde eu, cu ambele brate.
N-am mai vazut niciodata asa ceva in cazul brazilor!
Undeva, pe o strada mai laturalnica, intr-o zona mai selecta a
statiunii, este o casa foarte mare si frumoasa, cu o curte in jur, la
fel de frumoasa si eleganta, care are, ca decoratiune exterioara, un
grup statuar cel putin bizar: un batran cersetor, cu cativa caini
alaturi.
Oare asa au fost obtinute fondurile necesare constructiei si intretinerii acestei proprietati?
Zic si eu, asa, in gluma.
Noi sau vechi, moderne sau interbelice, intretinute sau parasite, ori
recuperate din uitare si intrate in renovare moderna, sunt zidurile
spre care mereu ne fuge privirea cand trecem pe langa ele. 
Le contemplam frumusetea sau bizareria arhitectonica, le analizam
stilul si rostul, le apreciem valoarea sociala, civica, economica sau
sentimentala, le fotografiem, apoi trecem mai departe.
Timpul ne va arata care dintre acestea isi vor implini menirea.
De la o zi la alta toamna isi picteaza trena colorata prin pomi si pe alei de parc.
Sunt semne discrete inca, verdele este stapan peste paduri si parcuri,
muntii inca nu renunta la hainele verii cu una cu doua, insa nu mai este
mult si frigul isi va lasa amprenta sa ruginie in frunze.
De miercuri se anunta modificari considerabile in termometre in
intreaga tara, amintind mai degraba chiar de iarna decat de toamna. Cu
atat mai mult la munte.
Sa ne mai bucuram de aceste zile de vara intarziata cat ele inca ne ofera caldura si frumusetea lor!
In incheiere va voi oferi cateva imagini cu niste inflorescente
deosebit de gingase, aproape transparente in delicatetea lor, cu
aparenta de flori de mireasa, care, intamplator sau nu, infloreste prin
septembrie.
Nu are parfum, dar buchetelele albe, filigranate, decoreaza
extraordinar de frumos crengutele imbracate in frunze mari, palmate, ce
par protectoare firavelor bijuterii albe, florale.
Nici nu stiu cum se numesc, insa le admir in fiecare an, desi sunt trecute cu vederea de toata lumea, fiind considerate plante invazive, adevarate buruieni de pe marginea drumurilor sau oriunde.
Dar asa se intampla si in viata: o adevarata comoara de frumusete este uneori chiar sub ochii nostri, insa, suntem atat de obisnuiti cu existenta ei zilnica in proximitatea noastra, incat ajungem sa o consideram comuna si invaziva, dorindu-ne alte flori, unele ce trebuie sa fie neaparat speciale, unice, luxury.
Dar frumusetea este apreciata doar de cine o recunoaste in jur, oriunde ar fi ea, orice forme ar imbraca. Important este ca ea sa ne aduca bucurie privind-o.
PS. In ultima poza este un alt gen de frumusete.
Frumusetea jocului copilariei.
Va amintiti?
De pe Valea Prahovei: 15.09.2019
***
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu