Pentru azi ne propusesem sa mergem in oras pentru ceva cumparaturi. 
Inainte de a pleca am aruncat un ochi de jur imprejur, incercand sa ma
dumiresc: va ploua sau nu va ploua? Pentru ca aveam niste haine puse la
uscat afara si n-as fi vrut sa mai patesc ce-am mai patit o data, stiti
voi. 
Si, tot uitandu-ma dupa nori, m-a furat peisajul. Nimic nu-i mai frumos
in miez de toamna ca rosul asta caramiziu si visiniul iederei. La
sfarsit de septembrie si inceput de octombrie, parca nu ma mai satur
privind, inspirand culorile, absorbind energia asta fantastica de toamna
calda, blanda, de vara indiana, cum i se mai spune, si simtindu-le cu
toti porii fiintei.
Pana sa inchei eu de fotografiat toamna din frunze, cerul tot nu
parea a-mi oferi o certitudine. O jumatate de cer era senina, albastra,
minunat de albastra chiar, in timp ce cealalta parea a se intuneca sub
niste nori stravezii, dar cam multi.
Mi-am zis sa nu risc si am strans hainele de pe suportul de uscat. De
altfel, se si uscasera, insa tot le-as mai fi lasat afara pana seara
daca n-ar fi fost nevoie sa plecam de acasa. Imi place enorm de mult
mirosul cu care se impregneaza hainele
uscate afara. Indiferent de anotimp. Chiar si iarna, cand ingheata in
ger si se transforma in bucati de tabla colorata, cu parfum de gheata.
Interesant a fost ca si de data asta erau tot cele albe si ar fi fost
chiar culmea si chiar de rasul lumii sa repet figura aia, cu spalarea
lor din nou, dupa ploaie. Nici nu v-as mai fi spus, desigur.
Am plecat in oras fara nici o grija si ne-am intors la fel. Fara nici o
grija, adica. Cerul s-a colorat intr-un asa turqois spectaculos incat
parea ca intinderea limpede si clara a apelor marii din jurul Insulelor
grecesti.
La supermarket (Lidl) am avut azi o surpriza.
Au renuntat la pungile de plastic si au trecut la, credeam eu, mai bunele pungi ecologice,
biodegradabile, pentru fructe si legume. Am aflat ulterior, acasa, de la o prietena de pe facebook, ca ele sunt "oxobiodegradabile. Nu la fel de periculoase ca cele anterioare, doar 90%. Deci tot toxice, deci nu".
Cand le-am vazut in magazin, m-am mirat. Erau foarte fine, moi,
catifelate si aproape ca nu-mi venea sa pun nimic in ele ca sa nu le
stric. Pareau facute ca dintr-o catifea super fina. Cred ca stiti cum sunt, pe
la unele magazine din Bucuresti (si nu numai) au aparut mai demult.
Dar, recunosc, nu am fost suficient de informata in subiectul reciclabilelor. Altele ambalaje sunt de preferat. Trebuie studiu aprofundat.
Schimbam lumea in bine
incepand cu noi insine si dandu-ne ca exemplu bun atunci cand aplicam o
practica benefica. Prietena mea de pe facebook, despre care vorbeam mai sus, este un exemplu de "asa da". Metoda ei este: "Saci din panza, pungi din
hartie, eticheta cu pret direct pe fruct, cand se poate. Daca nu, aduse
ambalaje de acasa - am sacose din panza sau saculeti din ceva gen
perdea."
Si noi ne-am hotarat sa mergem la cumparaturi cu ambalaje de acasa pentru fructe si legume.
Inserarea a adus inapoi norii diminetii peste albastrul turquois al pranzului.
Cer de toamna, schimbator.
Din Gradina lui Dumnezeu: 30.09.2019
***
