Vrei aripi? Ai aripi!

R.N. – „Cumva... mă dor textele tale. Mă doare durerea mea că nu devin și eu fluturele pe care ani de zile m-am străduit să îl ignor. Felicitări pentru aceste schimbări pe care le-ați făcut! Felicitări pentru curaj! Felicitări ca ați avut și curajul de a vorbi despre schimbări!”

Eu – Îți mulțumesc pentru mesaj, R.! Un mesaj uimitor și răscolitor, pentru că îmi dau seama că, în ciuda aparențelor, toți simțim la fel, doar că, de fapt, doar unii recunosc. Tu ești dintre aceia care recunosc, chiar și în mod discret, că vor "aripile", dar încă nu sunt siguri că le vor primi vreodată. Aripile le ai deja! Ele se vor deschide atunci când vei fi gata să ieși din cocon. Nu-i chiar ușor asta, presupune multe spaime: ce-o fi dincolo? ce pericole mă așteaptă? dacă nu voi ști să zbor? dacă vor râde de mine "fluturii" experimentați? dacă... dacă... dacă... Întrebările acestea, să știi, nu dispar nici după ieșirea din cocon. Ele au un alt conținut, însă ți le asumi și știi că sunt firești, că ele te duc mai departe, că din ele îți tragi puterea și curiozitatea de a depăși orice obstacol și de a ajunge acolo unde îți dorești. Teorie multă, da, e ușor de spus în cuvinte.

Secretul este de a avea încredere în aripile tale, care, poate, sunt încă ascunse vederii. Imaginează-ți-le deschise, privește-te în ochii-oglindă în care ți le vezi fluturânde în zbor, ignoră ochii aceea care îți vorbesc despre neputințe, despre eșecuri, despre pericole. Ochii aceia au și ei aripi pe umeri, dar încă preferă confortul mersului pe jos. Fiecare alege! Nici o alegere nu-i greșită dacă ți-o asumi. Mersul pe jos aduce o oarecare stabilitate și încredere, care prinde bine unora, însă alții nu se pot împăca numai cu asta, ei vor zborul. Îți mulțumim pentru gândurile bune! Nu uita, ai aripi! AI ARIPI!!! Deschide-le! Ești pregătită să ieși din cocon. Așa este, doare! Doare și pare că niciodată nu vei reuși, dar ignoră asta! Gândește-te că alții au reușit pentru că și ei au ignorat durerea și s-au văzut în oglindă zburând! Caută oglinda potrivită! Te îmbrățișăm cu drag și te invităm să zbori împreună cu noi, orice ar însemna asta!

R. N. – „Lucrez într-o multinațională. Dar cel mai mult mi-ar plăcea să fac ce faceți voi acum. Doar că eu sunt singură. Și nu am curaj, încă, să fac schimbări. Știu că am aripi. Le mai folosesc câteodată. Cred că mulți au și, cum spui și tu, le e teamă, diferite feluri de teamă. Multe sunt de spus. Texte ca ale tale răscolesc multe în noi, ăștia care stăm cuminți pe margine și am vrea să zburăm. Textele tale sunt minunate pentru că vedem că SE POATE! Se poate face schimbarea.”

Eu - Da, se poate, însă toate la timpul potrivit. Trebuie discernământ, căci iarna nici fluturii nu zboară. Te îmbrățișez și îți doresc să nu-ți pierzi speranța și încrederea. Imaginează-ți că ești un fluture în multinaționala în care lucrezi. Zboară, arată-ți frumusețea aripilor, inspiră-i și pe alții să și le vadă. Nu oricine va rezona, dar poți sădi semințe de aripi. Am lucrat într-un astfel de mediu și știu cât de precaută trebuie să fii ca să nu te creadă dusă cu pluta. Trebuie măsură, echilibru, știi tu. Ai un rost acolo, ancorează energia ta și descoperă ce schimbări produci! Caută semnele, dă-le sens și urmează-le. 

Din Grădina lui Dumnezeu: 29.12.2019