Via si livada spre sfarsit de mai (2)

Dupa gradina, am intrat in vie.

Da, era plina de buruieni inalte, insa sunt din cele usor de curatat, cu tulpini fragile, pe care in vreo ora le vom rezolva in una din zilele urmatoare, in care nu va ploua.

Butasii varatici sunt plini de ciorchini maricei cu inflorescente, viitorii ciorchini cu struguri, in timp ce butasii de toamna acum isi scot la lumina frunzele si primii carcei.

Urmeaza livada, locul preferat, cel mai frumos dintre toate, coltul nostru de padure si de poveste

In livada iarba era si acolo pana la genunchi. Vom vedea daca o vom cosi sau o vom lasa asa, inalta, ca un covor verde si pufos, stropit din loc in loc cu floricele galbene, albastre si albe.

Pomii erau plini de pasarele si toate cantau, fiecare in legea ei. Am auzit si cucul dimineata si am vrut sa-l inregistrez, insa, se pare, n-a vrut si el asta. Asa ca am inregistrat doar pasarelele care au cantat voioase, fara se fie intimidate de dispozitivul meu de captat sunete.

Voi posta mai jos cateva din clipurile pe care am reusit sa le fac acolo, in acel loc de basm de unde n-as mai pleca. Totusi, asta e, am fost nevoita sa plec, deoarece in realitatea asta 3D urma sa vina ploaia si n-as fi vrut sa ma prinda visand pe acolo, prin povesti.

Veti vedea ca verdele nu mai este acelasi verde crud de la inceputul lunii, este un verde mai intens, mai varatic, asa cum ii sta bine unei livezi pregatita sa rodeasca.

Subiectul "fructe" este foarte bine reprezentat la noi, in Gradina lui Dumnezeu.

Dintre acestea ar fi: cateva soiuri de meri si cateva de peri, doua soiuri de corcodusi, agrise albe, coacaze rosii si negre, capsune, zmeura, cateva soiuri de prune, gutui, piersici, goji, catina, cateva soiuri de struguri albi si negri, si, ca sa nu uit de ei, voi mentiona tot aici, la fructe, si nucii si alunii (desi nu stim daca vor fructifica anul acesta, sunt cam mici).

Mai avem si un castan comestibil, un pom de stafide si un kaki (cunoscut si ca "fructul lui Dumnezeu", dar sunt inca puieti si in mod sigur inca nu vor fructifica.

Anul acesta nu vom avea cirese, asta e, si, probabil, nici visine si nici caise. Restul, insa, vor fi din abundenta.

Stiu ca exista o vorba romaneasca "nu te uita in curtea vecinului", dar, cum vorba asta, dupa cum vedeti, nu se refera si la gradina, eu m-am uitat in gradina Mamaitei, vecina noastra.

A inceput sa se inverzeasca si la ea cate ceva. Mare parte din gradina ei este cu porumb, mult mai usor de intretinut, cu mai putina munca fizica, si mai usor de valorificat in sat. Vinde porumbul celor care au animale.

In capatul gradinii de langa casa are legumele. Mai vizibili acum sunt cartofii, ceapa si salata. La restul m-am sfiit sa ma uit mai cu atentie. Daca Mamaita ar fi fost de fata as fi indraznit mai mult si chiar as fi intrebat-o mai multe, asa cum am facut tot timpul de cand suntem aici. Intotdeauna este cate ceva de invatat de la oamenii varstnici, cu experienta si cu drag de a impartasi din ea.

Azi fiul ei a venit de la oras si a ajutat-o putin la treaba. In principiu, la stropit gradina cu ceva. Nu stiu cu ce, dar avea in spate un recipient din care a stropit tot: cartofi, ceapa, salata, porumb, tot. Apoi l-am vazut disparand in livada, in timp ce eu ma intorceam in casa.

 

Din Gradina lui Dumnezeu: 20.05.2019

***