Grădina lui Dumnezeu: Florile, coniferele si curtea spre sfarsit de mai (3)

Pentru ca am timp liber berechet, pentru ca este o activitate foarte relaxanta si creativa, motiv pentru care imi face o mare placere, si pentru ca este inspirational pentru unii cititori (conform feedback-urilor primite), postez destul de mult din experientele noastre. Este si un exercitiu de deschidere, de impartasire a unor frumuseti din jurul nostru, a unor situatii care mie mi se par interesante, a unor ciudatenii sau, pur si simplu, a realitatii noastre.

Nu este o deschidere a tuturor granitelor noastre, caci selectez ceea ce postez, insa este foarte revigorant si incitant pentru mine sa creez "povestea". Caci da, este si un act de creatie aici. Si ce poate fi mai puternic in aceasta lume, mai inaltator si care da sens tuturor lucrurilor din jur decat Creatia, la orice nivel al fi ea. Mierea oferita de albine este Creatie. Frumusetea florilor este Creatie. Felul in care interactionam cu oamenii este Creatie. Felul in privim viata, atat in perspectiva, cat si in detaliu, precum si modul in care raspundem cu viata noastra in aceasta lume este Creatie. Oferirea Oglinzilor spre recunoastere, acceptare si imbogatire este Creatie.

Blogurile in care oferim un petic din felul nostru de a trai, a vedea lumea si a intelege viata reprezinta o particica din aportul nostru la Creatie. Noi insine suntem Creatie vie, ca oricine altcineva. Suntem un Dar pentru cine are nevoie sa primeasca, asa cum altii ne sunt noua Daruri. Sa ne onoram reciproc si sa ne bucuram unii de altii si de ceea ce am venit sa ne oferim unii altora, pe masura proprie a intelegerilor, puterii si misiunii pe care o avem de implinit aici.

Asadar, azi voi continua in a va oferi primele noastre impresii de la intoarcerea acasa dupa o saptamana de absenta, timp in care aici a plouat, primavara s-a transformat in vara timpurie, plantele au izbucnit in dezvoltare, verdele crud a devenit verde intens, frunzele au crescut si sunt acum viguroase, lastarii s-au intins peste tot, iar florile incep sa faca spectacol.

Inainte de toate, insa, ne-a impresionat inaltimea ierbii din curte. Ne trecea de genunchi! Troscotul si trifoiul, prin felul lor natural de crestere, n-au putut tine ritmul cu iarba, motiv pentru care gazonul curtii arata cam neregular, cu palcuri, smocuri si goluri.

Se cerea urgent aplicarea de masuri. Asa ca ieri, inainte de a incepe prima repriza de ploaie, Adrian s-a ocupat de gazon. Mai cu coasa, mai cu foarfeca aceea mare, de gradina, cu manare telescopice, a reusit sa scurteze considerabil inaltimea ierbii. Zilele urmatoare, dupa ce se va usca vegetatia dupa ploaie, probabil ca va desavarsi aspectul curtii cu aparatul acela electric de tuns iarba, special dedicat acestei operatiuni. Sau nu.

Intre timp eu am luat la inspectat curtea si florile.

Clematitele sunt acum vedetele curtii. Doua din cele patru tufe, cele cu flori roz, au inflorit deja si sunt in continuare pline de boboci. Celelalte doua tufe, soiuri cu flori mov si albe , urmeaza la rand, avand zeci de boboci care stau sa plesneasca.

Clematitele sunt plante agatatoare si s-au intins peste tot, pe gard, peste rigola cu trandafirii agatatori, chiar si spre salcia argintie din proximitate. In anii anteriori le dirijam eu lastarii si ii legam ordonat. Anul acesta, pentru ca am lipsit de acasa in perioada de crestere a noilor lastari, au crescut asa cum au vrut, inaltandu-se si sprijinindu-se intre ei, unii pe altii, generand o increngatura deasa si bogata, de nici nu mai stiu care si de unde vine, dar care arata incredibil de interesant si deosebit, mult mai placut prin aspectul de natura libera si virgina.

Trandafirii sunt si ei in plina dezvoltare si sunt plini de boboci. Sunt cam plini de afide, niste puricei albi, mai ales trandafirii cataratori, insa lor pare ca nici nu le pasa. Cu atat mai mult cu cat, in apropiere, pe tufa de iasomie, un batalion de gargarite s-a decis sa se inmulteasca urgent si patimas, avand masa asigurata din belsug si pe alese. Voi urmari aceasta simbioza si voi vedea daca mai este cazul sa mai intervenim si noi cu ceva masuri suplimentare inspre diminuarea efectivelor de purici de pe plante.

Atata timp cat nu le voi vedea afectate, le voi lasa sa se adapteze la aceste conditii, sa-si dezvolte imunitatea si sa devina mai viguroase. Selectie naturala, cum ar veni.

Trandafirii sunt plini de boboci si imi imaginez deja ce spectacol de culori si parfum vor oferi in curand, poate chiar de saptamana viitoare, cand se vor opri ploile si vor veni din nou temperaturi de vara, in jur de 25 de grade. Caci lor le place caldura.

Inspectia florilor a continuat cu bujorii.

Tufele mari, uriase de-a binelea, erau pline de boboci gata-gata sa pocneasca in petale mari, parfumate, de mai multe nuante de roz: roz pal, diafan, roz intens, magenta si roz cyclam.

In fiecare an am fost nevoita sa leg tufele si sa le ancorez de ceva stabil ca sa nu se rastoarne la pamant inflorescentele lor mari si colorate. Probabil si anul acesta voi face la fel, caci tulpinile lor inalte nu sunt suficient de rezistente pentru a sustine mingiile de petale, mai ales pe timp de ploaie, cand acestea se incarca suplimentar cu apa si se ingreuneaza si mai mult.

Avem bujori peste tot: in fata casei si de jur imprejurul ei, in gradina dinspre strada, apoi in gradina de flori din jurul fantanii, dar si in curtea cealalta, strajuind ca un gard viu unul din peretii surii.

Kerrya Japonica am gasit-o cu florile un pic ciufulite de ploile care s-au abatut in aceasta perioada peste sat, dar este plina de boboci in continuare si va inflori in valuri toata vara. Va avea nevoie de o curatare de florile trecute pentru a-i reda aspectul de proaspat, curat si elegant, in rest este super frumoasa. Cu atat mai mult cu cat deja a inceput sa lastareasca in lujeri noi, cruzi, care se intind ca niste sageti in toate directiile, devenind viitoarele crengi inflorite.

Coltul coniferelor este superb!!!

Bradul si molidul au generat in varful fiecarei ramificatii muguri verde-crud, dragalasi, fragili, moi la atingere si cu un puternic miros specific de padure.

Siiii..... surpriza!!! A infrunzit si sequoia!!! Are frunzilite delicate, dantelate, colorate in verde-degrade, conturandu-si o splendoare de coroana. De la an la an creste tot mai mult. Acum are cam doi metri. Cand l-am cumparat si l-am plantat in primavara lui 2016 abia avea vreo 30 cm.

Este o minunatie de copac decorativ. Toamna isi coloreaza frunzele ca si iedera, treptat, spre rosu caramiziu, apoi spre iarna se scutura. Puteti admira coroana acestui tip de conifer in parcul IOR din Bucuresti. Sunt acolo o multime de sequoia mari, batrani, inalti cat blocurile de 10 etaje, pe malurile lacului. O frumusete!

ste printre putinii, daca nu chiar singurul conifer care se scutura iarna de frunze/ace, iar primavara renaste in frunzis nou, viu, superb!

Cei doi tuia, soiuri diferite, sunt in perioada in care isi cresc semintele, acele mici conuri albastrui atat de decorative, de parca sunt globulete de Craciun ce impodobesc crengile din loc in loc.

Pinul isi dezvolta si el mugurii lui mari, lungi, ca niste lumanari solemne si elegante. I-a priit si lui ploaia, s-a bucurat de ea si a profitat din plin pentru ramificare.

In mijlocul zonei coniferelor troneaza o tufa impresionanta de yucca de gradina pe care speram s-o vedem anul acesta inflorita pentru prima ei data. Are deja vreo doi-trei pui alaturi, pentru perpetuarea speciei, caci, se stie, planta matura moare dupa inflorire. Insa ii cresc mereu pui, deci nu-i nici o problema in asta.