Insa, mai mult decat toate, la intoarcerea din Bucuresti am fost surprisa de evolutia gardului
viu. Daca doar va spun, nu veti crede. Pe bune! Doar priviti pozele si
veti intelege de ce. 
Parca pana mai ieri aveam doar niste cioturi lemnificate, retezate
radical, de la care doar speranta mea incurabila si increderea mea in
ceea ce facusem ma mai lasa sa cred ca vor inverzi vreodata si ca vom
avea din nou tufe bogate, inalte, verzi, formand gardul viu atat de
frumos in fata casei, de-a lungul trotuarului, dar si din jurul zonei
coniferelor, ca un chenar. Uitati-va cum arata acum!
In ritmul asta, peste inca o saptamana vor avea nevoie de o prima toaletare. Fara nici o exagerare!
Mai departe am inspectat restul verdelui din curte, sub diferitele lui texturi si nuante.
Cele doua soiuri de iedera s-au intins frumos peste tot pe unde le-am
plantat si inmultit, acum fiind pline de frunze si imbracand elegant
zidurile. Iedera aceea careia i se mai spune si vita salbatica se
coloreaza toamna in diferitele nuante de galben rosu, ruginiu si
caramiziu, in timp ce cealalta ramane vesnic verde.
Ambele au inceeput deja sa-si extinda liane noi, proaspete, cu
frunze verde crud si carcei, imbogatind si innobiland peretii surii si
dand curtii un aspect un pic mai urban, frumos impletit cu rusticul
general. Imiu place mult cum s-a imbracat in iedera si coserul (fostul
hambar), care acum ofera in zona coniferelor un aspect foarte
fotogenic.
Toti butasii pusi la inmultit in ghivece s-au prins, sunt plini de
frunze si in curand voi acoperi cu ele acoperisul pivnitei. Este ceea ce
mi-am dorit de la inceput acolo, un acoperis verde, nepretentios,
rezistent la canicula, seceta si ger. Am tot incercat diferite variante
pana acum. Ba cu trifoi in ghivece, ba cu craite, ba cu iarba. N-a mers
asa cum imi ddoream eu. Vara, pe canicula, trebuia sa le us chiar si de
cate ddoua ori pe zi. Un efort cam mare, zic eu.
Iedera este cea mai buna solutie. Acum stiu. In Bucuresti am avut ddoua
ghivece de iedera din aceasta pe balconul de la geamul bucatariei si
acolo ramaneau si pe tim pul iernii, afara, in ger. Vara le udam doar
dimineata, inainte de a pleca la serviciu, iar ele s-au dezvoltat
luxuriant in aceste conditii, in fiecare primavara fiind nevoita sa le
tund ca sa nu se imprastie prea mult.
De la atata ploaie era imposibil sa nu gasim ferigile cat casa! 
Si chiar asa le-am gasit! Sunt ferigi de padure, luate de noi chiar de
la o margine de padure in unul din drumurile de intoarcere de la
Bucuresti spre casa in anii trecuti, parca chiar prin vara lui 2016,
daca nu ma insel. Acum imi pare rau ca n-am luat mai multe.
Au crescut frumos si in fiecare luna mai a fiecarui an ele se inalta cu
verdele lor delicat, dantelat si decoreaza monumental coltul de curte de
dupa sura, unde au mai multa umezeala in pamant si mai multa umbra,
atat de la sura noastra, cat si de la sura vecinei noastre Mamaita.
Asigurandu-le in acest fel conditiile optime, ele s-au dezvoltat frumos
si in curand vor ajunge in stadiul de maturitate (parca dupa 3-4 ani)
cand se vor inmulti singure, fie prin radacini (rizomi), fie prin spori.
Vom vedea.
Deocamdata ne incanta privirile prin frumusetea lor vie, eleganta, fractalica si de neegalat!
Luna mai este luna cea mai inflorita si mai parfumata dintre toate! 
Este luna in care la noi infloreste salcia argintie, socul si salcamii.
Va puteti imagina cu atata floare peste tot primprejur cum miroase?
Divin!!!
Salcia argintie este acum in stadiul formarii
bobocilor de flori, iar peste o saptamana vor fi gata de a-si oferi
splendoarea frumusetii lor, dar mai ales parfumul puternic si atat de
placut! Pur si simplu se umple curtea de parfum! Bine ca se vor termina si
ploile si vom putea sa stam afara, pe sezlonguri, in curte, ca sa
savuram din plin aceasta perioada a florilor si parfumului de mai
irepetabil in alta perioada a anului.
Socul a inceput si el sa-si desfaca palariile cu flori albe, delicate
si intens parfumate. Chiar si puiul nostru de soc, cel adus din
Bucuresti, daca va mai amintiti, are cateva palarii, inflorind mai
devreme decat cel batran, gasit aici, mostenit de la fostii proprietari.
De salcam ce-as mai putea spune? Da, exact! Au innebunit salcamii!!!! 
Parfum si flori peste tot! Va imaginati cum e daca va spun ca pe dealul
alaturat, cel care se vede din gradina noastra, in stanga, cel cu
Biserica in varf, este tot acoperit cu o padure de salcami?
Seara mai ales se simte parfumul de salcam cum coboara peste sat si se
insinueaza peste tot, prin curti, prin case, intrand pe ferestre,
improspatand aerul cu parfum si incantandu-ne sufletele cu boarea lor
primavaratica.
Din Gradina lui Dumnezeu: 21.05.2019
***
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu