Mai intai, ne minunam privindu-ne Cerurile.
Cata Frumusete si cat Necunoscut!
Apoi, sa punctam ceva important. Daca tot s-au strans din donatii banii pentru catedrala aceea, zic sa si
construim ceva cu ei! Glumesc in privinta catedralei si a donatiilor, dar nu glumesc in privinta
constructiei.
In urma cu doua zile vis-a-vis de noi erau doua case vechi, ambele
degradate, abandonate si uitate de vremuri. Una a disparut. In locul ei au
aparut muncitorii.
Ce ne-a uimit a fost viteza cu care au eliberat locul. Un buldozer a facut
toata treaba asta in doar vreo doua ore. Cat de repede si usor se darama
vechiul! Si cu ce entuziasm se pregateste locul pentru vremuri noi! In curand o
casa noua se va inalta acolo.
Casa era degradata mult,
ireparabila. Si chiar nu era cazul de o renovare. Era nelocuita de cel putin 15
de ani. O mai foloseau ca depozit pentru porumb si alte unelte.
Casele vechi, batranesti, care au ramas nelocuite si abandonate ani
multi sunt moarte energetic. Nu mai au nimic viu in ele, de aceea se
degradeaza, se descompun energetic, se disipa. De aceea este si atat de usor sa
fie daramate. Amintirile vechi lasa loc altora noi, create in noua energie, in
noua lumina, cu o noua tehnologie si cu oameni care au vise mult mai marete si
conectate la natura si la prezent. Nu-i o problema, ci o binecuvantare cand se
curata locul de energiile statute, invechite si stagnante ale trecutului. Noi ne bucuram!
In plus, se schimba si atmosfera generala pe strada! Ne vom putea si
noi mandri cat de curand cu transformarea acestui simplu sat transilvanean, din
centrul Ardealului, in Foarte Micul Paris! Noi asa credem ca se va
intampla! Cand toti fiii satului se vor
intoarce acasa, la parinti, si isi vor face case noi aici dupa ideile invatate
prin strainatate, pe unde sunt acum plecati, prin toate colturile lumii, atunci
vom trece la sintagma "Micul Paris", iar apoi pana la Paris nu va mai
fi decat un pas. Un pas mic pentru om, unul urias pentru omenire! - dupa cum
spunea Armstrong.
In continuare, sa punctam
schimbarile din curtea noastra. Daca s-a pornit feriga pe infrunzit, e clar,
inseamna ca vine vara! Pai, la cate grade au fost
de cateva zile incoace si cate vor mai fi inca alte cateva zile, nici nu-i de
mirare!
Azi ne-am bronzat pe fata
cat am stat in curte, pe sezlonguri, sa ne bem cafeaua de pranz. Nici nu stiu
daca sa ma bucur sau nu. Adica, de fapt, m-am bucurat din plin! Na, asa.
Ce pot sa fac daca
meteorologii anunta nu stiu ce val polar peste Romania in zilele urmatoare, nu
stiu care zile, nu stiu cand. Asta e. Dar, cica, da, asa se anunta.
Clematitele sunt si ele
pline de boboci, vor sa infloreasca si ele! Pai daca simt ca e deja caldura de
inceput de vara, cum sa nu infloreasca?! Ce le pasa lor de valuri polare?
Ba, chiar si floarea
miresei s-a pornit pe inflorit! Iar bujorii sunt plini de boboci! Ei, nu, ca la
asa ceva chiar nu ma asteptam! Soare de inceput de vara, asta e!
Sa ne mai scuteasca
valurilea alea polare! Hai, shu-shu-shu de aici!!!!
In final, sa v-o mai arat din nou pe Kerrya japonica. Este la
momentul ei de glorie! Ca acum de inflorita n-am vazut-o niciodata!
Da, in fiecare primavara am spus la fel. De la an la an este tot mai mare si tot mai inflorita.
Da, in fiecare primavara am spus la fel. De la an la an este tot mai mare si tot mai inflorita.
Pozele sunt facute mai pe inserat si, da, sunt multe! Muuuulte!!!
Din Gradina lui Dumnezeu: 05.05.2019
***
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu