Grădina lui Dumnezeu: Gradina la inceput de mai

Astazi au fost super energii, super soare si super frumos afara!

Azi ne-am conectat cu gradina, cu via, cu livada si doar pentru ca se apropia ora mesei de pranz am fost nevoiti sa ne deconectam de gradina si sa ne reconectam cu bucataria.

Am facut multe poze, va avertizez dinainte, si cine nu-i pasionat de pozele mele cu gradina poate sa uite o vreme de pagina mea, caci cam numai despre asta voi posta un timp.

Daaar, ce mai e timpul? Trece atat de repede, de nici nu mai stim cand, ce si cum s-au trecut diverse etape ale acestei primaveri, dar a unei zile!

Am impartit si eu pozele de azi pe zone, astfel incat sa va pot arata organizat care este stadiul gradinii noastre azi, la inceput de mai. Fiecare noua zi aduce alte si alte schimbari, asa ca ce va arat azi deja maine va avea alta imagine, alta culoare, alta marime, alt parfum. Asa cum sunt toate in natura.

Mai intai priviti cum arata partea din fata a gradinii, de la intrare. Adica, partea din fata serei, cu zona aromaticelor chiar sub corcodusul cel batran. Este peste tot o nebunie de verde , o nebunie de arome si o nebunie de gusturi. Le-am testat in salate, am facut tot felul de combinatii, am facut pesto, ciorbe sau altele.

Ploile din ultimele zile s-au dovedit a fi nepretuite, iar pamantul s-a aratat recunoscator pentru tot ce a primit.

Conjunctura acestei primaveri a facut ca mai mult Adrian sa lucreze prin gradina. Si s-ar putea spune, chiar si vazand numai pozele, cu atat mai mult vazand cu ochii, ca s-a descurcat foarte bine. "Strategia agricola" a acestui an tot el a "inventat-o".

Dincolo de sera puteti remarca ordinea si disciplina randdurilor frumos aliniate si atat de fotogenice.

Caci, sa recunoastem, acesta este motivul pentru care am optat in acest an la aceasta strategie privind culturile: fotogenia. Am gandit, am calculat, am desenat, am proiectat totul din toate unghiurile, astfel incat pozele sa iasa maxim de reusite, impecabil de artistice si cu impact emotional desavarsit.

Din punctul nostru de vedere, simtim ca asta ne-a reusit din plin!
Si ne bucuram din plin ca simtim asta!

Zona capsunilor se dezvolta superb! S-au pornit sa infloreasca!!

Azi le-am administrat si o curatare de buruieni si le-am analizat cu atentie. Partea de langa gard este mai populata cu stoloni.

Pana anul acesta am mentinut zona capsunilor numai acolo. De anul acesta ne-am hotarat sa extindem zona capsunelor pana la aleea centrala. Din vara trecuta deja si-au aruncat stoloni noi inspre centru, iar anul acesta, dupa ce vor fructifica, se va porni o noua etapa de extindere si mai mult, cu alti stoloni.

Cam in cat timp credeti ca vom aduna capsune coapte?
Doua saptamani? Trei?

Pomisorii nostri fructiferi s-au pornit sa ne arate ce sunt ei in stare si anul acesta.

Merii si perii vor si premiantii, dupa cum le apreciem startul. Piersicii au obosit dupa recoltele super abundente din ultimii doi ani, asa ca au decis ca anul acesta este anul lor de odihna. Nu ne suparam deloc. Eu cu atat mai putin! La cate borcane cu gem de peirsici am facut, am mancat si am impartit in toate directiile anii trecuti, chiar ma bucur!

Visinii si ciresii au ratat startul pe mptiv de frig in acest an in perioada lor de inflorire, albinele fiind prea putin dispuse sa vina la polenizare la asa temperaturi scazute cat au fost in vremea aceea. Nici pe ei nu ne suparam, desigur, desi tare mi-ar fi placut sa ma dau iar mare si aroganta pe facebook cu ciresele de mafioti din gradina noastra. Caci, se stie, cine mananca cirese este mafiot, fara nici un dubiu. Pai, cu ce pret se vand in piata sau in magazine nici nu poate fi altfel!

Si anul acesta vom avea din belsug fructe de la arbustii nostri fructiferi, respectiv, coacaze negre (de la randul de tufe de pe langa gardul din stanga al gradinii) si rosii (avem un singur coacaz rosu plantat in gradina din jurul fantanii, printre flori, ca o comoara rara), agrise albe (de la trei tufe) si zmeura.

Atat timp cat nu este cazul conservarii lor in gemuri sau alte forme, sunt foarte multumita. Prietenii stiu deja de ce.

Ultimii din lista fructiferilor, dar nu cei din urma, sunt gutuii.
In aceste zile sunt exact in etapa infloririi lor.

Timpul e foarte potrivit pentru ei, vremea nu-i nici prea-prea, nici foarte-foarte, ploile le-au mers la inima, albinele sunt si ele fericite, florile se bucura de vizitele lor, iar eu ma bucur de pozele superbe pe care le-am facut azi! Si, uite-asa, toata lumea este multumita!

Urmeaza la rand sa va arat via.

Minunea asta de vie s-a decis sa faca anul acesta record la struguri! Este plina de ciorchini si speram sa ramana asa.

Imi amintesc cum, in vreo doua primaveri din cele patru pe care le avem la activ aici, de cand ne-am mutat in Gradina lui Dumnezeu, in aprilie am fost nevoiti sa aplicam tot felul de metode pentru a neproteja via de bruma si inghet. Am pus atunci peste ea perdele, folii antiinghet, iar intr-un an (parca chiar anul trecut) chiar ne saturasem de atata griji si n-am mai facut nimic.

Din fericire, nici nu s-a intamplat nimic rau, strugurii s-au facut cu nemiluita, am mancat din ei zi-lumina si am daruit restul cu bucurie vecinilor pentru vin, in speta Domnului Ion si Doamnei Maria, cei cu care ne mai ajutam evoie uneori cu diverse servicii reciproc.

Noi n-am sapat via deloc, in nici un an, de s-au minunat toti vecinii nostri de o asa grozavie. Si, desigur, n-am stropit-o niciodata cu nimic. Cum, adica, sa nu sapi via? Sa n-o stropesti? Pai, se pierde, se duce, se strica, nu rodeste, se maneaza si altele asemenea.

Noi doar am curatat-o periodic de lastarii inutili si de buruieni. In curand va intra intr-un asemenea proces de curatare de buruieni, insa, deocamdata, mi-au influmusetat cu verdele lor pozele de azi.

Am pastrat livada, Dumbrava Minunata, pentru final.

Cu un asa verde crud, de primavara, verde de mai, verde de verde, verde cum altul nu-i, cu asa ciripit dumnezeiesc de pasari pornite spre imperechiere, cantand si chemandu-si perechile prin copacii din jur, cu triluri si cantece de privighetori, cuci, pupeze, cotofene si porumbei, cu soarele stralucind deasupra, cu milioane de floricele albastre decorand covorul verde al livezii, locul pare ca din povesti.

Am vrut sa inregistrez cateva momente cu cantecul privihetorilor in livada, insa.... n-am reusit. Functia de filmare de pe telefonul meu mobil este inca un mister ocult, in legatura cu care ma enervez subit si numai daca vorbesc despre el. Asa ca nu voi mai pomeni despre asta ca sa nu-mi creasca tensiunea si sa nu-mi scada cumva, doamne fereste, vibratia.