Sa sarbatorim impreuna, fiecare (cu) ce vrea!

Dragi prieteni

Stiti vorba aia inteleapta, de la mosii si stramosii nostri dacii si romanii, tocmai de la insusi Zamolxe, daca n-o fi cumva chiar de la Adam si Eva, nu mai suntem siguri, cum ca, daca nu sarbatoresti pe facebook, cu prietenii, e ca si cum n-ai sarbatorit deloc?

Ei bine, sa sarbatorim, dragii mei, ca avem ce! Sa sarbatorim mai intai iubirea, asa cum ne recomanda un foarte binecunoscut indemn al zilelor noastre, care spune cum ca trebuie sa sarbatorim in fiecare zi Iubirea, Martisorul si Ziua Femeii, nu numai de Valentine’s Day, 1 Martie si 8 Martie. Pentru unii, maine este vineri. :D Pentru noi este o zi de mare sarbatoare, ca si cea de azi, desigur.

Dar, stati asa, nu va grabiti la comentarii, noi nu sarbatorim numai atat, mai avem ceva!

Azi, 07 martie se implinesc fix doua saptamani de cand, din 23 februarie, mi-am stabilit un targhet anume (prietenii stiu care) pentru urrmatoarele 30 de zile. Suntem la jumatatea perioadei si mi-am atins jumatate de targhet. Nu m-as supara sa-l depasesc un pic pana la termenul final, dar, in nici un caz, sub 52 nu trebuie sa cobor. Ca sa nu ma ia vantul pe sus, nu de alta. 
Dupa cum vedeti, cam asa procedez eu in plin avant si proces creativ de motivare, suplimentar fata de nebunia asta de costum pe care am pus ochii si de care mi-am lipit sufletul atunci cand mi-am declansat, pe cale de consecinta, nebunia asta de dieta (detalii in insemnarea de pe blog  „Anunt si Apel Umanitar ! 3-4 kg cel mult!”).

Deci, avand in vedere si luand in considerare ca timp de doua saptamani am experimentat intensiv spirulina, chlorella si iarba de grau, seminte de in, smoothie-uri, ceaiuri si umbre sterse si abia perceptibile de alte alimente fara vreun un aport semnificativ, nici macar de-o calorie ametita, dupa ce am declarat extinctia irevocabila a amandinelor, ciocolatei, biscuitilor si a oricaror altor dulciuri, fie ele si doar cu tenta de dulce in compozitie, dupa ce am redus pana si cantitatea de zahar din cafeaua mea zilnica, singura care mai reusea sa ma mai salveze din bratele depresiei pe fond de inanitie si soc anafilactic din lipsa de zahar in sange, cantarul s-a hotarat (nenorocitul! abia s-a lasat convins!) ca este timpul sa fie un pic mai indulgent si sa-mi arate si altceva decat ce-mi tot arata de cateva luni intr-una, fara nici o abatere, de ziceai ca era blocat si era cazul sa-l schimbam.

Nu va speriati, situatia nu-i chiar atat de grava pe cat v-am facut sa credeti.

Asadar, daca tot sarbatorim noi azi Iubirea si Ziua Femeii, ca in fiecare zi, desigur, hai sa va aratam cum am sarbatorit in plus si sturlubaticul ala de kilogram si jumatate care s-a dus pe apa sambetei in cele doua saptamani de dedicare.

Daca rezistati sa va uitati la poze, inseamna ca-mi sunteti prieteni cu adevarat! Va sunt recunoascatoare pentru sustinere si incurajare! In consecinta, declaram inchisa perioada prohibitiei la postatul pe facebook a retetelor culinare si mai ales a dulciurilor, intrucat balaurul a fost invins, iar de aici inainte drumul este mult mai usor de continuat.

Sa va arat acum cu ce am sarbatorit noi: o salata de primavara in care am pus o multime de chestii, ca si cum aveam de hranit intreaga populatie subnutrita a Africii si nu numai. Totul a pornit de la ideea de a face ceva din ultimele boabe de fasole pe care le mai aveam din recolta anului 2017, cand am facut atat de multa incat, desi in 2018 nici n-am mai cultivat deloc fasole in gradina, ne-a ajuns pana in prezent.

Asadar, am fiert fasole alba si fasole rosie din propria productie a Gradinii lui Dumnezeu, apoi am adaugat: ridichi, castraveti, rosii cherry, ceapa rosie, masline verzi, tofu bio si un mix de salata, acestea fiind din productia locala si internationala, marca “supermarket”. Parea atat de apetisant ce pusesem pe masa incat pana si Ema a devenit curioasa si, dupa ce a dat cu ochii de ridichile acelea atat de frumoase, care au facut senzatie pe facebook cand ne-am laudat cu ele separat, n-am mai avut liniste pana nu i-am dat si ei una. O ridiche, desigur. S-a aratat maxim de indignata ca o serveam doar cu una si a cerut sa primeasca si ea un castronel plin. Cica este si ea egala in drepturi cu noi si ca vrea si ea sa sarbatoreasca acolo, ceva, orice, ca si noi.

In incheiere, uram cu aceasta ocazie multa sanatate si fericire tuturor Femeilor din lumea intreaga care au astazi ceva anume de sarbatorit, dar si celor care nu au, care sunt multumite ca maine este o zi de vineri obisnuita si care sunt fericite orice-ar fi! Si Ema va pupa!

Din Gradina lui Dumnezeu: 07.03.2019

***