La
plimbarea de dupa amiaza am vrut sa impuscam doi iepuri dintr-un foc si
sa rezolvam si o treaba prin Bucuresti unde trebuia sa mergem cu
metroul.
Coboram in statie, Adrian baga cartela, ma lasa pe mine
sa trec prima, apoi da sa mai bage inca o data cartela pentru a primi
libera trecere si pentru el. Insa ceva se intampla, nu stiu ce, si nu i
se permite trecerea.
Il vad de dincoace de aparate cum se
indreapta pentru lamuriri spre bodyguardul de serviciu, un barbat mic si
indesat, maxim de plictisit, ce se sprijinea aplecat intr-un cot de
unul din aparatele de taxare, tinandu-si barbia in palma si privind in
gol, spre undeva-candva nedefinit, cu un chip aproape scurs de vlaga,
chef si interes.
Cand il vede pe Adrian apropiindu-se de el,
deodata se indreapta de spate, fata i se lumineaza intr-un zambet larg,
isi ia o mina binevoitoare si se indreapta spre aparatul de achizitie a
cartelelor noi, vorbind intruna, explicand si gesticuland frenetic, cu
bucurie, de-as fi putut jura ca este proaspat iesit de la o carcera de
maxima protectie, unde a stat singur, in tacere si pe intuneric, tanjind
sa poata schimba o vorba cu cineva.
De fapt, omul fusese atat de
fericit ca, in sfarsit, ceva diferit i se intampla si lui in timpul
programului sau de lucru, incat incepuse sa-i explice lui Adrian cu
toata pasiunea toate detaliile procedurii de folosire a automatului de
bilete, de parca ar fi vorbit cu un extraterestru proaspat aterizat pe
pamant, care nu vazuse si nu auzise niciodata despre asemenea aparate.
Vazandu-l atat de transpus si de pasionat de rolul sau, Adrian l-a lasat
liber sa-si exprime neingradit si neintrerupt tot ce simtise omul sa
exprime cu acea ocazie. Si, pare-se ca multe se stransesera adunate
acolo in el nerostite, caci vorbise de parca avusese de sustinut
prelegerea unui proiect de licenta in fata unei comisii severe.
Dupa
ce Adrian a reusit sa treaca de aparate, s-a apropiat de mine si l-am
intrebat ce s-a intamplat. "Cred ca am intervenit in linia lui temporala
dominanta, in care isi programase sa fie singur si plictisit. Apoi a
devenit atat de entuziasmat, inflacarat si pasionat, incat nu m-a lasat
inima sa-i intrerup prelegerea. Am mai cumparat si o cartela, desi nu
era cazul. Dar am facut un om fericit pentru doua minute!"
Din Bucuresti: 13.03.2019
***
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu