Ieri Ema nu s-a simtit prea bine. A fost putin cam apatica. Spre seara,
intrebandu-ne ce sa facem pentru ca ea sa se simta mai bine, m-am gandit ca un
ou fiert ar fi tocmai bun, ar energiza-o un pic si i-ar schimba starea de
spirit.
I l-am servit cu bucatele mici de paine prajita amestecate in galbenusul
moale, cleios, galben-portocaliu si teribil de apetisant. Da, i-a placut maxim!
Asa cum le place tuturor copilasilor acest meniu simplu.
Mi-am amintit atunci ca asa le pregateam micul dejun fetelor mele cand erau
mici, mai cu seama in primii lor ani de scoala. Ma trezeam devreme, inaintea
lor, si mai intai le calcam in fiecare zi uniformele apretate, acele uniforme
binecunoscute, formate din rochitele pepit alb-albastru, cu guleras alb si
danteluta, si din sortuletele albastre cu volanase la bretele.
Dupa ce terminam cu calcatul uniformei, mergeam in bucatarie, faceam
cafeaua si le pregateam lor masa. Abia apoi le trezeam si pe ele, treceau prin
rutina baie-imbracat-pieptanat (in fiecare zi le legam parul in cate doua
codite fiecare, cu fundite albe), apoi mergeam impreuna in bucatarie.
Ele se asezau la masa si, in timp ce ciuguleau si ciripeau impreuna ca doua
vrabiute, eu, in spatele lor, in picioare, imi beam cafeaua si le sorbeam si pe
ele din priviri. Si le imbratisam pe amandoua cu inima si cu sufletul. Apoi le
duceam la scoala. Papusile mele. Am inceput impreuna clasa I foarte devreme,
atat pentru mine, cat si pentru ele (de la 6 ani), iar ele mi-au fost papusi
pana tarziu.
In jocul de-a scoala, aceasta ne-a fost rutina diminetilor primilor 4 ani
de gimnaziu (plus 1 an, decalajul de varsta dintre ele doua), cu micul dejun
format din ou fiert, moale, amestecat cu bucatele de paine prajita si putina
sare intr-o ceasca. Uneori le puneam si unt.
Aroma acelor vremuri este inca
vie, proaspata si de nesters.
Si este atat de
placuta!
Din Gradina lui Dumnezeu: 27.03.2019
***
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu