Grădina lui Dumnezeu: Amintiri din Fairyland. Glastonbury (6)

Episodul 6. – Primim Lumina din Lumina in Glastonbury Abbey si Wearyall Hill

Si uite-asa a venit si ziua de duminica, prima zi de Paste. Pentru cititorii care au nimerit pentru prima data aici, pe pagina mea, fix la acest capitol al povestii, respectiv, pentru cei care nu cunosc detaliile anterioare care au relevanta in acest moment, trebuie sa repet ca, in acel an 2014, Pastele ortodox s-a suprapus peste Pastele catolic. Asta insemna ca absolut toate magazinele din Glastonbury erau inchise. Fara exceptie. Iar oamenii sarbatoreau fiecare dupa obiceiul sau si dupa plac.

In dimineata aceea, la micul dejun, Valery, care servea masa impreuna cu noi, ca in fiecare zi, ne-a invitat cu ea, sa sarbatorim Pastele impreuna, in mijlocul comunitatii lor. Acesta era din partea ei un gest exceptional, care ne arata cat ne mult de admira si ne simpatiza. Invitatia ei presupunea prezenta la slujba primei zile de Paste la nu stiu ce catedrala catolica, apoi masa festiva oferita pro-bono tot de congregatia catolica, intr-un salon adiacent bisericii, apoi socializare pana seara.

Ne-a onorat aceasta dorinta a ei de a o insoti si de a petrece impreuna aceasta zi, insa i-am raspuns politicos ca sejurul nostru este limitat si ca ne planificaseram deja sa vizitam un anumit obiectiv turistic pentru ziua aceea. Ne-am urat reciproc “Paste fericit”, apoi fiecare si-a urmat drumul catre directia dorita.

Noi ne-am dorit pentru ziua aceea sa vizitam Glastonbury Abbey, un complex arhitectural in ruina, al carui obiectiv central era reprezentat de resturile impresionante (chiar si asa, in ruina) ale fostei abatii legendare, de care se leaga nume mari din istoria, religiile, legendele si din intreaga mostenire spirituala a lumii. Este un loc cu adevarat fascinant, bogat in istorie, mituri, spiritualitate si magie. Puteti gasi pe internet detalii ale povestilor care sunt legate de aceasta constructie fabuloasa.

Situl Abbey este amplasat chiar in mijlocul oraselului Glastonbury, deci este foarte usor si repede de ajuns acolo si imposibil de ratat. Chiar de la intrare, turistului i se deschide inainte un platou de un verde impresionant al unui gazon impecabil intretinut, presarat ici-colo de ruinele zidurilor ale celui ce fusese complexul monahal Abbey, respectiv, biserica, resedinta si anexele gospodaresti. Ceea ce impresioneaza cu adevarat ochii si sufletul sunt dimensiunile uriase ale fostei biserici. Alaturi sunt ruinele Lady Chapel, castel asociat mai intai cu Regina Guinevere, sotia Regelui Arthur, apoi cu Joseph din Arimathea si Sfantul Graal. Alaturate sunt anexele, cladirea considerata a fi fost bucataria, cu hanul, depozitul si altele.

“Misterul cel mai însemnat al acestor locuri este cu siguranță legat de înhumarea regelui Arthur pe pământul abației. Deși călugării pretindeau a fi descoperit în 1190 rămășițele regelui și ale soției lui, Guinevere, incertitudinile continuă să planeze asupra poveștii, mai ales că probe recente ar sugera că mormântul regelui s-ar afla la Bridgend, în sudul Țării Galilor. După ultima lui bătălie de la Camlann, al cărei loc de desfășurare nu a fost încă identificat, regele, rănit de moarte, a fost dus pe insula Avalon. Aici, el i-a poruncit lui Sir Bedivere să-i arunce măreața spadă, Excalibur, iar când cavalerul a aruncat-o deasupra unui lac, o mână s-ar fi ivit din acele ape, prinzând-o. Ipoteza este că această stranie întâmplare s-ar fi petrecut în zona unui iaz, astăzi secat, de la Pomparles Bridge, lângă Glastonbury.

Mormântul din incinta abației a fost descoperit după ce secretul înhumării de aici a lui Arthur i-a fost dezvăluit regelui Henric al II-lea de un bard galez. Regele i-a făcut cunoscut acest fapt abatelui de la Glastonbury și în cele din urmă, odată cu refacerea abației după incendiul din 1184, călugării au săpat în căutarea mormântului. La o adâncime de aproximativ 2m au găsit o lespede de piatră și o cruce din plumb cu inscripția „hic jacet sepultus inclitus rex arturius in insula avalonia” („Aici zace spre odihnă vestitul rege Arthur în insula Avalon„). La încă 2,7m sub lespede se afla un sicriu făcut dintr-un trunchi de copac scobit pe dinăuntru, conținând osemintele unui bărbat de 2m și 40 cm, cu craniul spart, dar și niște oase mai mici cu resturi de păr blond alături. Acestea s-au presupus a fi rămășițele reginei Guinevere. Un arheolog englez, dr. Ralegh Radford, a confirmat în 1962 că acela era un loc de înhumare, dar că nu se putea afirma cu certitudine cui aparținea mormântul.

Locul din incinta abației, marcat astăzi drept Mormântul lui Arthur, este în realitate locul în care oasele au fost reînhumate în 1278, sub o piatră tombală din marmură neagră, în fața altarului principal. Mormântul originar nu este marcat, dar se găsește la aproximativ 15m de intrarea sudică în Capela Doamnei.” (Sursa: https://clubenigma.ro/legendele-colinei-glastonbury/)

“Unele legendele arthuriene îl dau pe Iisus copil drept călător, împreună cu Iosif, în Britania, unde s-ar fi stabilit la Priddy, iar mai apoi și-ar fi construit primul bordei din nuiele la Glastonbury. Poetul William Blake s-a inspirat din această legendă, scriind poemul „And Did Those Feet in Ancient Time„. Unele variante ale legendei spun că Iosif, care nu a fost tatăl Mîntuitorului, ci unchiul lui (Iosif din Arimateea, un negustor bogat, comerciant de cositor, cu o flotă mare de nave care a făcut comerţ pentru romani, între Anglia şi Marea Mediterană) i-ar fi luat cu el pe Iisus si Maria in Britania. Gordon Strachan (2009) crede că tânărul Iisus ar fi ajuns în insulă pentru a studia cu preoții druizi.

Legendele colinei Glastonbury mai spun că ruinele abaţiei Glastonbury (Abbey) reprezintă pentru mulţi creştini locul cel mai sfânt din Insulele Britanice. Asta deoarece, conform sfântului Gides care a murit în Bretania în anul 570 şi care este considerat unul din primii istorici englezi, Iisus ar fi venit să „mediteze” însoţit de Iosif din Arimateea, la abaţia din Glastonbury în anul 27 al erei noastre, sub domnia lui Tiberiu. Dovada că abaţia exista în secolul VI, o face Sf. Augustin care o descrie pe larg într-una din scrisorile sale adresate Papei Gregorie.

În ciuda modificărilor ulterioare și a dezvoltarii epocii moderne, Glastonbury, rămâne încă „un sălaș ceresc coborât pe pământ„.”(Sursa: https://clubenigma.ro/legendele-colinei-glastonbury/ )

Ne-am plimbat prin acel parc istoric cateva ore, am facut fotografii, am stat si ne-am relaxat pe banci in mai multe puncte ale amplasamentului, am ascultat linistea aceea sarbatoreasca de duminica, ne-am conectat la natura, la ciripitul primavaratic al pasarelelor vesele, la energiile pascale, dar mai ales la energiile Invierii lui Iisus, ale Invierii intregii lumi, am onorat in felul nostru momentul acela solemn al Renasterii Umanitatii in Constiinta Christica si ne-am dedicat ziua bucurandu-ne de Sarbatoarea Aprinderii Luminii Lui pe Pamant. Lumina din Lumina, Dumnezeu Adevarat din Dumnezeu Adevarat.

Alaturi de parcul complexului istoric Abbey, intr-un spatiu special amenajat pentru diferite festivaluri gazduite de Glastonbury tot timpul anului, era in acea zi organizat un fel de sarbatoare celtica, onorand demersurile de vitejie ale acelor vremuri de demult. Am vazut de departe corturi de diferite marimi, colorate si frumos decorate cu steaguri, armuri, embleme, peceti si blazoane, arme diferite, tunuri, pusti, arcuri si sageti, sabii si scuturi, armuri metalice si coifuri de lupta, dar si oameni costumati in diverse personaje istorice, de poveste. L-am vazut pe Merlin, imbracat intr-o lunga si larga pelerina neagra, trecand ca o umbra plutitoare dintr-o parte in alta, ca o parere, ca un duh intelept, am vazut printi si printese celtice, arcasi, vanatori si padurari, cavaleri si domnite, fairy, elfi, gnomi, vrajitori si vrajitoare si altele.

Noi n-am fost sa vizitam si acel carnaval in aer liber, cum parea a fi de dincoace de gardul ce separa cele doua spatii turistice, dar am aruncat un ochi fotografic si am surprins cateva cadre de acolo. In locul animatiei si zumzetului produs de aglomeratia specifica acelui demersul organizatoric sarbatoresc, noi am preferat sa ne delectam mai degraba cu pacea si linistea cuprinsa de imensitatea parcului Abbey, printre ruinele sale, in mijlocul atmosferei de legenda si a acelei frumuseti elegante a primaverii, instalata solemn in acel minunat colt de lume.

A doua zi de Paste am facut o plimbare mai lunga catre un alt loc considerat sacru in Glastonbury, respectiv, pe dealul Wearyall Hill. Cateva detalii interesante despre magia si legaturile legendare care unesc obiectivele turistice din Glastonbury puteti citi, spre exemplu, aici.. http://www.animapro.org/roza/blog/2018/04/26/sfirsitul-umbrei/.

Wearyall Hill este in aproiere de Glastonbury, in directie opusa Torului. Ajunsi in varf, chiar am putut admira Torul de departe, strajuind imprejurimile ca un gardian al istoriei, Avalon. Citind mai multe detalii despre aceste obiective turistice, am descoperit ca dealul Torului era cunoscut si ca Insula Oglinzilor. Interesant, nu-i asa?

Dealul Wearyall (dealul Wirral) apare ca o creasta lunga si ingusta la sud-vest de Glastonbury, in directie opusa Torului. Copacul sfant care creste si este protejat pe acest deal are propria legenda. Se spune ca originalul a inflorit imediat dupa ce lui Iosif din Arimatea l-a plantat acolo, in pamantul dealului, atunci cand el s-a refugiat in Glastonbury dupa rastignire. Zona Glastonbury era pe vremea aceea ca o insula interioara, inconjurata de apa si legata de continent doar de o zona ingusta de pamant.

Va ofer mai jos inca doua citate care sintetizeaza un pic cateva din informatiile care fac atragatoare aceste locuri pentru cei pasionati.

“IOSIF din Arimateea, după ce a ajutat-o pe mama MARIA să se stabilească în EFES, unde a și murit, a condus-o pe Maria Magdalena în sudul Franței și și-a continuat drumul până în Anglia. Acolo pe muntele Wearyall Hill, se spune că și-ar fi înfipt toiagul precum MOISE, loc în care a răsărit un păducel. După un timp a venit acolo și Magdalena dar nu a stat prea mult și sa întors tot în sudul Franței. Întâmplări de prin anii 60 d.Hr.”

(Sursa: http://pentruadevar.blogspot.com/search/label/IISUS)

“In mitologia celtica, 13 este “numarul zanei”, astfel ca formatiunile de la Glastonbury sunt cunoscute si sub numele de “Inelul zanei”. Una dintre efigii este “Piatra zanei”, situata in satul Stone. Aceasta ar oferi indrumare pentru munca magica ce ar trebui indeplinita in timpul solstitiului de iarna. In povestile celtice ei apar ca fiul Mabon si mama Madron. In relatie cu istoria lui Arthur, tinarul cavaler ar marca pe harta Echinoctiul de primavera, regele, solstitiul de vara, apoi in calitate de Rege Pescar (personajul care detine Potirul Sfant) echinoctiul de toamna si batrinul Pen Annfwn calatoria in Lumea Mortii iar la final renasterea sa in copilul Mabon la Solstitiul de iarna. Lebada Zanei formata in harta din Glastonbury Tor si Wearyall Hill sta sub steaua regala a alchimiei, Formalhaut, si apare in miturile celtice ca Brigit, cea care duce in zbor copilul zana la echinoctiul de primavara.” (Sursa: http://www.animapro.org/roza/blog/2018/04/26/sfirsitul-umbrei/)

A doua zi de Paste a fost o zi insorita, foarte placuta pentru plimbare. Am stat acolo, in varf de Wearyall Hill cateva ore. Era o banca amplasata in locul cel mai bun posibil, de unde am putut admira perspectiva larga de jur imprejur, pana dincolo de Glastonbury, de Tor si de valea imensa ce se deschidea la baza celor doua coline. Am avut la noi sandwich-uri, apa, asa incat ne-a prins dupa amiaza acolo, stand pe banca sau intinsi pe iarba, peste gecile intinse pe jos, fie plimbandu-ne peste culmile dealului, ori admirand colonia de iepuri, considerati sacri, ca si dealul, deci nevanati de nimeni. O parte a dealului, printre tufele de muri, dupa cate ne-am dat seama, erau nenumarate musuroaie, sub care se ascundeau culcusurile zecilor de iepuri, dintre care ieseau curiosi, din cand in cand, cate unul sau doi, sa ne investigheze.

Intr-un tarziu ne-am decis sa ne indreptam spre pensiune. Soarele se pregatea sa apuna si i-am admirat disparitia ultimelor raze ale corolei sale stralucitoare din mers, in timp ce coboram alene culmea dealului.