Grădina lui Dumnezeu: Primele lucrari de primavara in gradina

In timp ce saptamana aceasta eu am stat in casa si m-am ocupat de rememorarea calatoriei noastre din Glastonbury din 2014, povestind-o, selectand si ordonand fotografii, redimensionandu-le si incarcandu-le pe bloc, Adrian s-a dedicat primelor lucrari de primavara in gradina.

Initial ne gandiseram sa lasam sa treaca saptamana asta, care a fost cam friguroasa, cam ploioasa si cu ceva vant puternic, deci o vreme numai de stat in casa, el n-a mai avut rabdare si s-a aventurat in gradina. Acolo peste cine credeti ca a dat? Peste Mamaita, vecina noastra, desigur. Credea ea ca vremea ne va tine in casa si ca ne va pacali, furand startul la lucrari. Nu i-a mers cu noi. Adrian i-a dejucat planurile si s-a apucat voiniceste de treaba.

Dincolo de gluma, vremea asta de acum, din martie, este numai buna pentru primele lucrari ale pamantului. Ca si Mamaita, multi din vecinii nostri si-au arat deja gradinile si terenurile agricole, pe care le au imprastiate peste tot in jurul satului, pe culmile dealurilor inconjuratoare. Spre sfarsitul lui martie si inceputul lui aprilie ar fi deja cam tarzior pentru asa ceva, caci soarele si vantul de primavara ar usuca pamantul proaspat arat abia atunci si ar ramane bolovani mari, pietrosi, imposibil a mai fi prelucrati pentru insamantare.

Asadar, profitand ca pamantul nostru cel negru si gras din gradina este inca umed, afanat si usor de lucrat, Adrian s-a apucat mai intai de curatat parcelele de buruienile uscate pe timpul iernii. A lasat neatinse doar randurile de la fostele tufe de craite, pe acelea urmand sa le iau eu la mana ca sa le curat inainte de capsulele de seminte din varfuri. Impuscam, astfel, doi iepuri dintr-un foc. Acele randuri vor ramane in continuare dedicate florilor, deci nu necesita o urgenta pentru moment.

Pentru acest an agricol avem in plan o strategie noua, una care ii va soca pe multi cand o vor afla. Tocmai de aceea, din consideratie si respect pentru ei, o vom tine inca secret, si o vom dezvalui la momentul oportun, atunci cand roadele eforturilor vor fi evidente si nu vor mai constitui un motiv de consternatie, panica si anxietate.

Glumim noi, glumim, dar primavara sunt foarte multe lucrari pregatitoare de facut in gradina, daca ne dorim ca in lunile care urmeaza treburile agricole sa se desfasoare cat mai confortabil si mai previzibil.

Printre lucrarile pe care Adrian le-a facut pana in momentul de fata, doar intr-o singura saptamana si, repet, doar el singur, fara ajutor, au fost: destelenirea tuturor aracilor ce ramasesera in pamant din toamna (de la castraveti si rosii), curatatea buruienilor de pe parcele, saparea acestora, trasarea randurilor, insamantarea si udarea zilnica. Din fericire, udatul nu mai este o problema ca in primii doi ani, caci avem pompa submersibila in fantana si se poate uda cu furtunul. Dupa cum puteti vedea din pozele care urmeaza, a rezolvat mai mult de o jumatate din gradina, pana dincolo de sera. Inclusiv sera!

In plus, a toaletat toate tufele de coacaze rosii, zmeurii, unii pomi fructiferi si a curatat livada de toti puietii de pruni rasariti peste iarna fara rost.

Abia astazi, dupa ce m-am asigurat ca mi-am incheiat cu succes misiunea de a povesti si a posta pe blog si pe facebook toate cele 7 episoade ale povestii cu Glastonbury, m-am hotarat sa merg si eu in gradina sa vad care este stadiul lucrarilor, cu atat mai mult cu cat azi a iesit si soarele, afara s-a incalzit considerabil, sunt peste 18 grade, o zi deosebit de frumoasa de primavara, nici vantul nu mai bate, iar aleile s-au uscat destul cat sa pot calca fara grija noroiului.

Am bagat la cuptor ultima tava de dovleac pentru copt (pe cuvant, este ultima! de acum inainte n-o sa va mai asaltez cu imagini din acestea agresiv-olfactive-gustative-apetisante), mi-am luat noul instrument preferat de fotografiat in aer liber, telefonul, (asta e, m-a corupt!), si m-am indreptat spre gradina. Am ramas muta de uimire cand am vazut cat de multe a reusit sa faca in acest rastimp de cateva zile! Nu mi-a venit sa cred! De unde se vede, pe buna dreptate, ca experienta celor trei ani de gradinarit si-a spus cuvantul.

Am stat si eu cam o ora pe langa el, cat a terminat a doua parcela din spatele serei si, in ora aceea, i-am dat si eu prima mana de ajutor la gradinarit. Am cules de peste tot, din toata gradina, firele de rafie albastra razletite peste tot din toamna. Atunci n-am mai avut chef sa le mai adunam, mai ales ca multe erau infasurate si legate de araci. Acum, insa, am facut curatenie deplina, ocazie cu care mi-am dezvoltat o noua batatura cu basica la unul din degetele de la mana dreapta de la foarfeca. Asa, de inceput de gradinarit, dupa ce tocmai ce-mi trecusera cele din urma cu cateva saptamani, cand ma apucasem de curatenia de primavara prin curte.

Dupa ce mi-am terminat ora dedicata gradinaritului pentru ziua de azi, am aruncat o privire fotografica mai in detaliu pe verziturile aparute din pamant, uimindu-ma peste masura. Salata (in curand buna de rupt frunze), loboda (avem chiar o invazie de loboda pe o parcela, rasarita din semintele tufei pe care am lasat-o acolo din toamna), patrunjel si, ca o surpriza suplimentara, avem doua randuri de usturoi abia acum incoltite, din semintele puse in pamant primavara trecuta. Anul trecut nu incoltise nimic pe parcela aceea, nu stim de ce. Au rasarit abia acum. Avem, deci, fix pe cele doua randuri, o mandrete de usturoi de vreo 15 cm inaltime, verde si frumos, stralucind in soare, mai mare dragul!

Totul in jur e plin de muguri si boboci. M-au uimit maxim mai ales mugurii de catina, de la tufa masculina, cea care intra prima in stadiul vegetativ. O frumusete!

Mai departe va las sa admirati si sa apreciati si voi imaginile surprinse azi in gradina.