sâmbătă, 13 iulie 2019

Streaptease profesionist




Streaptease profesionist

Daca v-am captat atentia cu acest titlu, acum, na, cititi sa aflati si despre ce este vorba, nu dati bir cu fugitii doar pentru ca vedeti primele poze cu o umbrela si atat.

Ei bine, sa va spun. Azi dimineata ne-am trezit cu un plafon de nori laptosi deasupra noastra. Si cam frigulet, vreo 17-18 gr. Altfel, era bine, ce pot sa zic? Nu ploua, nu batea vantul, nu ne intra soarele in ochi, nu ne batea soarele in cap, deeeeci...... ati ghicit. Conditiile erau perfecte pentru un badminton profesionist.

Ne-am verificat mai intai agenda de lucru, caci noi, de regula, avem meciuri mai spre dupa-amiaza, "mai spre seara, pe racoare", cum se spune cliseistic prin unele parti ale tarii, cam pe unde am poposit si noi de vreo trei ani si jumatate. In Ardeal, mai exact.

Cum "mai spre seara, pe racoare" nu puteam sti daca avea sa ploua sau nu, ne-am zis tot cliseistic ca "ce-i in mana nu-i minciuna" si-am declarat "let's rock"!

Dupa primele ratari prin crengile mesteacanului, prin tepii uriasi ai salciei argintii, printre urzici sau prin burlanul pluvial al casei, de unde mingea a fost recuperata cu scara de cateva ori, de nici n-am mai pus-o la locul ei, la usa podului, pana n-am terminat de jucat, ne-am calibrat profesionist pe joc, am corectat azimutul si am pornit tabelele de marcaj. Aveam un scor de obtinut, caci, desigur, "dupa" aveam un alt obiectiv de atins, respectiv, ceva care are legatura cu....... a-man-di-..... dar mai bine nu va spun, ca sa fie o surpriza.

Si-am jucat, si-am jucat, si tot am jucat, de-a aflat tot satul, sunt sigura, dupa cat de sus, in ceruri, urca mingea cateodata, dupa cat radeam la "chifle" (si-am tot ras, mai ales eu, de nu ma mai puteam opri! ), pana cand am simtit intuitiv cum gradele din termometru incepeau sa urce. Atunci, in momentul acelei revelatii intuitive, a disparut de pe mine pulovarul, cel care facea diferenta intre "sub 20" si "peste 20".

Nu dupa mult timp termometrul a plusat si a pretins ca vrea si bluza cu maneca lunga de pe mine. Ei bine, da, i-am dat-o. Materialismul meu pragmatic m-a ambitionat si mi-a zis ca am sanse sa castig meciul, ca talent nativ aveam, scorul era imbucurator, iar tinta zilei fusese atinsa, caci caloriile ce fusesera obiectiv de marcaj fusesera si ele eliberate din functie, asa ca toata lumea era multumita. Puteam accede cu tupeu si fara nici o jena inspre....ah, dar am spus ca nu va spun, ca vreau sa fie o surpriza!

Pana la finalul meciului... tricoul cu maneca scurta a incheiat apoteotic meciul zilei, ramanand victorios la locul lui, totusi, in ciuda gradelor provocatoare din termometru si a aplauzelor frenetice din tribune pentru scorul impresionant inregistrat in tabelele de punctaj.

Asadar, dupa meci am pornit spre oras unde am sarbatorit asa cum se cuvine succesul! Pastrez surpriza cea mare, pentru episodul urmator. )))














Din Gradina lui Dumnezeu: 13.07.2019

***

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu