Grădina lui Dumnezeu: Decoratiuni albe, ca din matase

Am admirat aceasta planta decorativa de cand am vazut-o prima oara, demult, prin adolescenta, la celebrele, pe vremea aceea, magazine “Fondul Plastic” din Bucuresti. Erau magazine in care se vindeau diverse obiecte lucrate manual de diversi artisti, designeri, producatori particulari de haine, incaltaminte, bijuterii, design interior si altele, in prezent asa-numitii “home-maker-i”.

Mi s-a parut atunci atat de spectaculoasa! Parca nici nu-mi venea a crede ca era chiar o planta, ca natura crease o asa frumusete delicata, diafana, dantelata, ca din matase. Parea ca scoasa din stampele japoneze. Am admirat-o de atunci de nenumarate ori in Bucuresti, decorand vitrinele cu staif de pe marile bulevarde, cele ale unor brand-uri de lux de haine, parfumuri sau posete, am vazut-o in elegantele florarii decorand frumoase aranjamente florale sau inobiland diferite obiecte de design interior. Si de fiecare data mi s-a parut ireala.

Ei bine, acum o avem la noi, in casa, culeasa exact din gradina noastra de flori.

Cand a aparut prima data din pamant, in primavara lui 2016, am crezut ca este o banala buruiana. Avea frunze mari, grosolane, zdrentuite si fara nici un pic de aspect decorativ. Daaaar.... erau frunze verzi. Veeerzi!

Cine a citit peripetiile noastre de la inceputul mutarii in Gradina lui Dumnezeu, a vazut cum arata curtea noastra imediat dupa ce am cumparat-o de la fostii proprietari. Nu avea aproape nimic verde, nici iarba, nici flori (exceptie faceau cativa trandafiri), nici copaci, iar vita de vie avea sa infrunzeasca mai tarziu, abia prin aprilie. Astfel incat, prin martie, dupa prima noastra iarna in decorul acela cenusiu, tern, cu aspect auster, saracacios, de gospodarie taraneasca traditionala, in care se crescusera animale ce calcasera totul in picioare, simteam o nevoie atat de acuta de verde in fata ochilor, incat ajunsesem sa mut in curte pana si buruienile crescute timpuriu in gradina de legume doar pentru a avea ceva verde inaintea casei. Puteti revedea acest episod citind insemnarea “Buruieni verzi, verzi, verzi”.

Asadar, cand a aparut acea prima planta intr-o margine a curtii, pe langa un gard, am fost convinsa ca este o simpla buruiana, dar n-am rupt-o, dimpotriva, m-am bucurat de verdele ei si am fost foarte fericita ca a avut curajul sa rasara acolo, printre pietrisul carea acoperea curtea la acea vreme.

Apoi, mai tarziu, parca dupa vreo doua saptamani, si-a inaltat din centru o tija cu inflorescente. Suuuuper! – mi-am zis – bine ca buruiana si infloreste! Si a inflorit intr-un minunat ciorchine de flori mov. Puteti vedea cum arata florile ei prin pozele unele mai recente, precum cele cu fairy, din aprilie 2019, din insemnarea “Fairy canta si danseaza in soare!”. Sunt singurele flori mov-lila din acele poze.

Revenind la anul 2016, am constatat atunci ca, dupa ce floarea s-a trecut, si-a format acei banuti albi, in interiorul carora cresteau semintele. Abia atunci am inteles ce comoara crescuse in curtea noastra. Pana in iulie-august semintele s-au copt si le-am adunat cu mare grija, pentru ca am vrut sa o inmultesc si am reusit asta, desigur.

De atunci, in fiecare an am avut din ce in ce mai multe astfel de plante, toate in aceeasi zona crescute, undeva unde cainii de curte nu au acces. Am avut in vedere si faptul ca, dupa ce florile se trec, plantele se usuca treptat pana la coacerea semintelor, de aceea trebuia sa le seman intr-un loc in care prezenta lor in timp sa nu aibe impact vizual neplacut. Am semanat semintele in gradina de flori de la poarta, la baza bujorilor, in fata si in spatele lor. In cele din urma, foliajul lor in schimbare da un accent destul de exotic in apropierea celorlalte flori de acolo.

Anul acesta au crescut atat de multe, de inalte si de frumoase, incat am umplut doua vase de ceramica decorative cu astfel de crengute pline de banuti albi, diafani, ca din matase.

Azi a fost o zi superba, moderat de calda, cu adieri usoare de vant, ca o briza, numai bine de stat afara, in curte, in sezlonguri. Asta noapte plouase bine si racorise aerul, dimineata trezindu-ne sub un senin minunat de albastru, cu norisori albi si pufosi, din aceia care te fac sa stai numai cu ochii pe sus dupa inimioare sau te miri ce alte forme interesante. Apoi au aparut ca din senin niste nori negri de furtuna, dar care doar au trecut in viteza pe deasupra noastra fara sa ploua, reusind insa, prin prezenta lor temporara, sa mentina temperatura la un nivel placut. Apoi a iesit din nou soarele, cerul s-a limpezit din nou, albastrul lui senin, stralucitor invitandu-ne din nou afara, sa ne bucuram de o dupa amiaza relaxata.

Astfel, va dati seama, am avut conditiile perfecte pentru recoltarea acestor tije fragile, incarcate cu delicatele aripi albe de fluturi ca din matase, si curatarea lor atat de resturile de frunze uscate, cat si de cele doua pelicule care acopereau semintele de-o parte si de alta a acelei membrane alb-transparenta, matasoasa, alb-sidefat, din interior.

Pozele de mai jos ilustreaza graitor nu numai frumusetea acestei plante decorative, ci si modul in care m-am jucat azi vreo doua ore, stand afara, pe treptele casei si eliberand acesti banuti fragili de tot ce era in plus. Toni, Gina si Bobi au stat tot timpul langa mine, au verificat cu mare atentie calitatea muncii si au certificat-o.

Apoi, da, am jucat badminton.

Up date 10.07.2019 –

Ieri m-am apucat sa separ semintele adunate dintre foitele detasate de pe membranele albe, sidefate, matasoase, care au ramas pe crengute.

M-am instalat afara, pe sezlong, sub umbrela de soare, si am prestat munca de chinez. Vreo doua ore. Un fel de tehnica de relaxare in aer liber, cum s-ar zice. Bobi mi-a stat prin preajma, foarte curios in privinta tehnicii mele, decis fiind sa si-o insuseasca si el cat mai bine pentru a si-o aplica de fiecare data dupa ce Toni il blagosloveste cu propriile tehnici de subordonare in ierarhia de haita.

Dupa ce am terminat cu semintele, mi-am zis ca, daca tot mi-am intrat in mana, sa finalizez si ultima tufa ce mai ramasese in gard. Au inceput sa infloreasca masiv florile roz, parfumate, de acolo si mi s-a parut ca, parca, nu se mai asortau atat de bine.

Mi-am luat clestele si am taiat cu mare grija crnegutele pline cu banuti argintii. Tot ce s-a scuturat in urma acestei operatiuni am semanat acolo, pe loc, pentru recolta de crengute decorative a anului viitor. Am descoperit si cateva plante de lunaria (caci acesta este numele ei) rasarite de curand, cu intarziere, probabil in urma ultimelor ploi de saptamana trecuta, si puteti vedea forma frunzelor si veti intelege ca foarte usor am putut sa ma insel asupra ei si s-o consider o buruiana banala, pe care oricine altcineva, in locul meu, ar fi eradicat-o imediat din curte. Ma bucur ca n-am facut-o.

De la aceasta ultima tufa de lunaria am obtinut inca vreo doua vase pline cu crengute decorative, astfel incat, va puteti da seama, am decorat peste tot cu ele, in fiecare camera si in ambele bucatarii.

Prezenta lor diafana creeaza o atmosfera speciala, aproape magica, de parca am fi inconjurati de zeci de fairy stralucitoare, delicate, imbracate in rochite vaporoase, sidefate, de lumina.