Ne gandeam ca astazi jucam un meci la dublu. Eram pregatiti pentru asta.
Doua seturi de palete - check!
Doua mingii galbene, de burete (in caz ca zboara vreuna pe la Mamaita - apropos, am recuperat-o pe cea zburatoare) - check!
Entuziasm cat cuprinde, la greu, adica - check!
Talent - cu caru'! - check!
Arbitri - cam somnorosi si lenevosi, daaar..... - check!
Copil de mingii - cam negricios si nazdravan, daaar..... - check!
Doua mingii galbene, de burete (in caz ca zboara vreuna pe la Mamaita - apropos, am recuperat-o pe cea zburatoare) - check!
Entuziasm cat cuprinde, la greu, adica - check!
Talent - cu caru'! - check!
Arbitri - cam somnorosi si lenevosi, daaar..... - check!
Copil de mingii - cam negricios si nazdravan, daaar..... - check!
In fine, daca tot nu s-au legat lucrurile sa jucam un dublu, am jucat un simplu.
Si, uite-asa, jucand noi in fiecare zi, mai ceva ca in antrenamentele
pentru Roland Garos (caci pentru Wimbledon ne-am antrenat destul si am
luat cupa, se stie!
), mi-am dat seama de un mic amanunt esential in procesul de pregatire
profesionala pentru cariera mea (ca Adrian are deja toate cupele
asigurate).
Stiti, talent am din nastere, v-am zis, entuziasm, asemenea, dau si la
altii, daca este cazul, modestie, doamne-ajuta! am cat cuprinde.
Un aspect mai trebuie prelucrat cu atentie: pe mine daca ma apuca rasul nu mai sunt in stare de nimic! Si ma apuca tot timpul!
Este suficient o miscare rasucita, o intindere brusca, insotita de o
exclamatie cu bolta, o minge trimisa in balarii sau o interjectie cu
directie si, gata! m-apuca.
Deci, eu ce sa fac in situatia asta ca sa am rezultate profi?
Sa nu mai rad sau sa nu mai joc cand rad? ))))))))
Sa nu mai rad sau sa nu mai joc cand rad? ))))))))
Din Gradina lui Dumnezeu: 15.07.2019
***
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu