Grădina lui Dumnezeu: Sa revenim la verde!

Sa revenim la culori pasnice, linistitoare, relaxante. Ce ziceti de verde?

Da, sa revenim la verde, zic.

La gardul verde, viu, desigur.

Va mai amititi oare ca v-am povestit mai demult, prin aprilie, cum l-am taiat eu prea devreme anul acesta, prin februarie, si cum il asteptam si il verificam zilnic sa vad daca a murit sau nu? Puteti reciti, daca doriti, insemnarea “In asteptarea ploii”. Acum stiti, desigur, ca n-a murit si ca, dimpotriva, este foarte frumos si bogat.

Ce nu stiti inca este ca deja l-am si coafat de vreo doua ori pana acum!

Inainte de ultima toaletare, cea de zilele trecute, arata ca in pozele de mai jos. Puteti observa ca fiecare tufa avea varfuri noi, fragede si dese, ce cresteau in toate directiile. Ele aparusera dupa prima toaletare. Era prima ramificare de anul acesta.

La baza fiecarei frunze sta un mugure in stare latenta. Daca varful crengutei pateste ceva, adica se rupe accidental sau este taiat intentionat ;-), mugurele isi declanseaza cresterea si din el se dezvolta o noua crenguta. Exact asta am facut noi, iar acum, dupa ce varfurile noi s-au lungit destul de mult, transformandu-se in crengute, se cerea o noua toaletare, pentru o noua ramificare.

Ei bine, ieri, dupa incheierea toaletarii si coafarii, gardul nostru viu si verde radea mandru in soarele apusului, stiind ca urmeaza o noua si eleganta ramificare. Arata oricum magnific si asa, insa este de dorit ca toaletarea sa se faca inainte de ingrosarea crengutelor, evitandu-se astfel lemnificarea lor si regenerarea mai rapida a tufei.

Cam asa arata acum. Nu-i prea mare diferenta, insa un ochi abil, vigilent, al unui bun observator, va sesiza, desigur, cum s-au rotunjit tufele prin taierea varfurilor si cum au acum un aspect un pic mai ordonat. Dupa cresterea care urmeaza a crengutelor noi, ufele se vor uni intre ele, iar gardul viu se va uniformiza, iar forma lui va putea fi intretinuta frumos pana in toamna, cand nu vor mai putea fi coafate, stiut fiind faptul ca plantele se vor retrage din ciclul vegetativ pana in primavara urmatoare si se pregatesc pentru a rezista iernii.

Mai departe vom continua, evident, tot cu verdele. Unul sensibil, delicat, finut, dantelat, de nici cu o adiere de zefir nu-ti vine sa-l atingi. Copacul de matase. Sau, cum i se mai spune, Copacul-mimoza.

Poate va amintiti ca v-am povestit si despre cum am pus noi la incoltit seminte (adunate dintr-un parc bucurestean) in primavara lui 2016, cum au crescut plantute aparent fragile, dar puternice, hotarate sa creasca si cum, in cele din urma, am ramas cu trei copacei frumosi, pe care i-am plantat in curte, strajuind scarile din fata casei, dinspre poarta.

Mi i-am imaginat mari si infloriti inca de pe atunci. Ii vedeam pe toti trei inalti, cu o dantelarie fina si verde ca frunzis in jurul crengilor subtiri si rezistente, si ii vedeam si infloriti, cu buchete dragalase de flori exotice, ca niste pufuleti de matase roz cu alb, ca in stampele japoneze atat de binecunoscute. Copacul de matase este de origine asiatica, da, iar frumusetea lui confirma exotismul elegant al acesteia.

Pentru ca pana acum v-am vorbit despre el doar tangential, vreau sa-l apreciem cum se cuvine si sa-i punem un pic mai mult verdele lui frumos sub lumina reflectoarelor.

Poate va amintiti ca noi avem in curte, in zona coniferelor, si un pui de sequoia. L-am cumparat si plantat in primavara lui 2016. Avea cam 30 cm. Are 2 metri acum, iar frunzisul lui este deosebit de frumos. Cu atat mai mult cu cat i se coloreaza de la degradeurile de verde din primavara-vara, in nuantele de rosu ruginiu si visiniu inspre toamna. Apoi, spre iarna, se scutura de ace. Sequoia este printre foarte putinele specii de conifere care isi pierd iarna frunzisul si isi genereaza altul primavara.

Pozele de mai jos sunt facute zilele trecute. Frunzisul lui este spectaculos acum, verde, in degrade.

Iarna nu este prea estetic asa, cu crengile golase, dar, din fericire, cu o coaja foarte decorativa, colorata brun-roscat, insa de primavara devreme, cand infrunzeste foarte frumos si delicat si, pana toamna tarziu, cand isi schimba treptat culorile, acest conifer este foarte spectaculos. :)

In continuare o sa va las sa spicuiti printre diferitele accente de verde pe care curtea noastra vi le propune pentru colectia de primavara-vara de anul acesta.

Veti putea admira verdele smarald si stralucitor de Powlonia, verdele zimtat de feriga uriasa, de padure, precum si verdele argintiu, glamour, al salciei parfumate. Ostentativ in aceste zile este, desigur, verdele hortensiei, care imbogateste elegant si pretios poalele pelerinei de iedera vesnic verde de pe peretele surii.

Verdele mat al tufei de lavanda completeaza ca un accesoriu opulent verdele bogat al tufelor de clematite intinse pe tot gardul din fata casei, in timp ce iedera cunoscuta sub numele de “vita salbatica” se mandreste inca in tinuta ei verde stelat, cu accente de bobite verzi, in curs de coacere spre negru, cand tinuta ei se va colora spectaculos in nuante de caramiziu, portocaliu sau visiniu, dupa cum temperaturile si soarele toamnei o vor influenta.

O sa va placa, in mod sigur, si verdele intens al tufelor de lauri, cu frunze lucioase, cerate, numai bune pentru coronite de invingatori, dar si verdele ascutit al sabiilor gladiolelor, acum in crestere, pregatindu-se de spectaculoasa lor inflorire de peste aproximativ o luna, precum si verdele sticlos al frunzelor de mesteacan. Verdele de brad, de pin, de molid sau de tuia este imposibil de ratat, asa ca nu insist.

Pe final vreau sa va atrag atentia neaparat asupra verdelui gazon, o combinatie perfecta de verde trifoi cu verde troscot printre inconfundabilul verde-iarba-smoc si verde-iarba-tunsa. Ici colo se observa accesorii discrete de flori albe si roz de trifoi, iar privirile intransigente de profesionisti se vor opri, fara nici o indoiala, si asupra verdelui-usa-de sura, un verde magnific, cum altul asa nici nu veti mai vedea.

Ah, si sa nu uit, aruncati un ochi si pe verdele salciilor pletoase, un verde natur, artistic, un pic abstract, pictat in stilul inconfundabil al lui Van Gogh. Cred ca o sa va placa!

O sa credeti abia dupa ce o sa vedeti, dar, sa stiti, am amestecat in decor, cu mult spor, verde pentru toate gusturile: verde crud cu verde ud, verde uscat cu verde plouat, verde insorit cu verde umbrit, verde inseninat cu verde innourat, verde luminos cu verde intunecos, verde stralucitor cu verde mat-usor. Sper ca fiecare sa descoperiti exact ce va face fericiti!

PS – Un pont pentru prietenii mai vechi si pentru cititorii fideli: sa nu ratati verdele pitpalac al lui Mandru-Verde-Oac, cel ce sta de straja la intrarea in Casuta Piticilor din Fairy Land.