Invataturile spirituale ne spun ca
fiecare om isi are umbra lui, respectiv, un set nociv de credinte, de tipare defectuoase
de gandire si comportament, sau, mai simplu, un bagaj inutil si greu, cu un continut
dubios, stricat, urat mirositor, de care este indicat sa scapam cat mai repede.
Unele invataturi ne spun, mai mult decat atat, ca trebuie mai intai sa ne asumam acest bagaj, sa-l
intelegem, sa-l acceptam, sa-l iubim chiar, ca e al nostru si l-am dobandit cu experiente valoroase, dupa care sa-l
eliberam in lumina, caci doar lumina il poate purifica si, desigur, noi asta vrem.
Teoria
ca teoria, dar hai sa vedem
acum cum e si cu practica. Astazi vom face apologia umbrei la catei.
Caci,
presupunem, cum altfel, ca fiecare fiinta de pe acest pamant are umbra
lui. Nu se poate sa nu aiba, zic,
doar este o lume duala pana in maduva ei, pana la ultimul electron si,
neutron, pana la ultima farama de materie si de energie: lumina si
intuneric, bine si rau, frumos si urat, mult si putin, sus si jos, deci,
pe
cale de consecinta, noi si umbra noastra, cateii si umbra lor.
Buuuun.
Daca am lamurit si acest
aspect, vom constata ca si cateii se straduiesc, cu mai mult sau mai
putin succes,
sa se elibereze de umbra lor interioara. Mai ales in zilele de canicula
se intampla asta, cand
umbra exterioara este la mai mare pret. Abia atunci, in aceste zile
toride de
iunie, cand gradele in termometru clocotesc, iar aerul devine
irespirabil, ei
isi anihileaza ego-ul, il abandoneaza in soare, unde se arde, se
transforma in scrum si fumega vizibil si neindoielnic, si isi trag
sufletul
mai la o umbra racoroasa, unde isi continua evolutia spirituala intr-o
profunda meditatie
de reintegrare, transmutatie si vindecare holistica.
Pana aici toate bune si frumoase, am
inteles perfect cu totii despre ce vorbim.
Insa, cand vine vorba de umbra lui
Toni, lucrurile incep sa se complice. Pentru ca el mai are o umbra. “Catelul cu
doua umbre” i s-ar putea spune intr-o ecranizare de succes, caci Gina este nedezlipita de el mai ceva ca
umbra aia spirituala despre care v-am tot aburit in randurile de mai sus.
Unde merge Toni, hop si Gina. Unde se
uita Toni, se uita si Gina. Unde doarme Toni.... exact. Si Gina.
De
curand, pare-se, Toni s-a mai
pricopsit cu o umbra. Ba, chiar cu una neagra taciune, una care latra si
ea, ca si el,
care alearga, mananca, bea si toate celelalte, aidoma lui. Are numele de
cod - Bobi. Acum, ce sa faca si el, bietul
Toni, daca umbrele astea fac parte din haita lui, iar el le este
implicit caine
alfa? Si le asuma responsabil. Se straduieste si el cat poate sa le
inteleaga, sa le ierte, sa le accepte, sa le transmute in Adevar Divin,
dar nu-i iese intotdeauna.
Pe umbra aia mai negricioasa o mai tine
inca la respect, la ceva distanta de el, ca sa nu si-o ia in cap si sa
devina mai tupeista decat este deja, insa, altfel, putem spune ca o tolereaza din ce in ce mai
mult prin preajma.
Acestea fiind spuse, inchei aceasta prezentare a cateilor nostri abandonati umbrei.
In soare si-au lasat toate orgoliile lor canine, ierarhia,
geloziile, obraznicia, tupeul, mandria, si toate tiparele toxice inscrise in
ADN-ul lor, eliberandu-se de orice interferenta, de virusii intergalactici si
de matrixul distorsionat, transmutand in lumina orice “umbra” mai mult sau mai putin interioara,
proprie si personala.
Din Gradina lui Dumnezeu: 28.06.2019
***
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu