In ultimele doua zile am vazut doua filme.
Primul, "Baiatul care a stapanit vantul", a venit, cred, pe
rezonanta secetei si a ploii de la noi. Deci... l-am iertat.
:D
Curios este ca, desi ne-am plictisit la inceput, testandu-ne doar
curiozitatea si rabdarea, neuronii ceillalti, cei care aveau responsabilitati
mai intelectuale, dormind bine merci si linistiti vreo ora, la final am avut
sentimentul satisfactiei, al implinirii, al binelui care invinge raul.
:)
Este vorba despre un copil care, in ciuda saraciei reuseste sa mearga la
scoala, unde invata cate ceva si reuseste sa inteleaga cum functioneaza si cum
sa construiasca o moara de vant, care sa scoata apa, care sa salveze culturile,
care sa scoata oamenii din foamete.
:)
Daca nu era la inceputul filmului precizarea ca este ecranizarea unui fapt
real, nu stateam pana la sfarsit. Clar. Dar am stat sa aflam cum s-a terminat
povestea reala. S-a terminat bine. De aici si starea noastre de satisfactie din
final. Pana la urma, asa se simte uneori viata, cu “seceta” dramatica o vreme
si, deodata, vine “ploaia” si totul se schimba miraculos. Iar cand povestea
reala include si existenta unui erou care se ridica dintr-o patura defavorizata
a omenirii, viata bate filmul.
:)
Pentru senzatia de victorie din final, pentru tenacitatea si pasiunea
copilului, pentru dragul lui de invatatura si de autodepasire, pentru ca
reuseste sa schimbe lucruri, mentalitati, conditie sociala si ajunge sa
demonstreze ca se poate mai mult decat au crezut toti ceilalti ca se poate,
deci, pentru a arata ca vechile generatii trebuie sa acorde incredere si
sustinere noilor generatii pentru a duce lumea asta mai departe cu succes, va
recomandam filmul.
:)
Este viata adevarata dincolo de ecran, iar asta merita savurata, chiar daca
noi, ca spectatori, am simtit la inceput ca filmul cam bate apa in piua pe
subiectul "seceta". Dar in aceste zile “apa” este elementul central,
deci s-o onoram asa cum se cuvine, pe orice cale.
:)
12.04.2019
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu