Scriind despre prezent

Mie îmi plac mult mai mult scrierile despre prezent, despre măruntele sau fabuloasele detalii ale vieţii curente, cele ale căror gust îl simt aproape direct, prin propriile-mi celule, decât despre trecut. De altfel, nici nu-i indicat a zăbovi prea mult prin meandrele trecutului. Te consumă emoţional, uneori chiar fără să realizezi. Chiar şi atunci când te întorci la amintiri dragi.

Prezentul (relativ) este însă direct, nemijlocit, în mâinile noastre şi-l putem modela cum vrem, după imaginaţie. Mi se pare fantastic asta! Deseori, în clipe de prezent, îmi imaginez "povestea" pe care o trăiesc şi pe care, dacă vreau, o voi împărtăşi în scris cu alții. Aproape întotdeauna îmi scriu poveştile "la cald", ca să fiu sub influenţa energiilor prezentului. Când scriu despre prezent, îmi simt prezentul neinfluenţat de metafore sau de diversele tehnici şi condiţionări literare. Asta îmi place enorm! Să-mi simt viaţa şi povestea pulsându-mi vie în text. 

Din Grădina lui Dumnezeu: 07.01.2019

***