joi, 31 ianuarie 2019

Picanterii de budoar din viata de curte a unui bichon havanez






Pe Bubulina o cunoasteti, desigur. De fapt, ea e vedeta, noi.... pe langa ea. 


Trebuie sa stiti ca pe Bubulina noastra o scoatem afara, sa-si inspecteze domeniile si sa-si verifice supusii, de trei ori pe zi. De fiecare data, la intoarcerea in casa, am atributii de mare responsabilitate: o spal pe labute de praf, noroi sau zapada, dupa caz. Pentru ca ea doarme in pat, peste pilota, in puf, adica, in lenjerii principare, dupa rangul si titlul ei nobiliar, trebuie sa ne asiguram ca nu suntem nevoiti sa schimbam asternuturile patului in fiecare zi. Menajera, menajera, dar totul are o limita!


Spalatul labutelor este deja o rutina si o execut aproape ca Charlie Chaplin pe linia de fabricatie. Chiar si Bubulina a invatat miscarile si coopereaza perfect pentru finalizarea in bune conditii a procesului. 


Astfel, dupa si-a exercitat drepturile si obligatiile imperiale afara (in curte sau in gradina, dupa preferinte, toane sau mofturi, caci, deh, printesa), este adusa de Adrian in brate pana la usa de intrare in casa, unde imi intru eu in roluri si preiau “coletul”. O duc in baie, o pun in cada si potrivesc apoi sa curga prin para dusului apa calda potrivita, ca sa nu vina nici prea rece sau nici prea fierbine (cum am mai patit uneori, din graba, si am facut-o pe Bubulina sa chitaie scurt si ascutit si sa ma priveasca umila, speriata, nedumerita sau chiar cu ura incrancenata si nedisimulata, intrebandu-ma din priviri de ce vreau s-o ard pe rug). 


Dupa ce apa este la temperatura placuta Majestatii Sale das Bubulinas, incep metodic spalarea labutelor, folosind uneori, dupa caz, si cate o picatura din samponul ei imperial. Incep cu partea stanga. Labuta din fata stanga, labuta din spate stanga. Apoi, ca la un semnal, Bubulina se rasureste singura la 180 gr. cu capul in directia cealalta a cazii, ca sa am acces la partea dreapta. Labuta din fata dreapta, labura din spate dreapta. Simplu! 


Ce este foarte dragut si apreciez foarte mult la Majestatea Sa von Bubulinen, este ca, atunci cand ajung la piciorusele din spate, ea deja si le ridica pe rand, ca sa-mi usureze mie efortul si sa-si scurteze ea supliciul. Pentru ca, sa recunoastem, ca sa fie obligata sa stea in cada si cineva sa-i tot umple cu mainile si cu dusul printre zulufii ei carliontati de primadona, nu i se pare chiar cea mai fericita postura si ar prefera cu bucurie sa nu fie nevoita sa se supuna in mod sistematic unui asemenea proces, ci sa urce in pat exact asa cum vine de afara, din inspectia vastelor ei teritorii. 


In fine, se incheie etapa spalatului in cada, dupa care urmeaza stergerea labutelor cu prosopul. Caz in care se reiau miscarile automatizate. Bubulina coopereaza. Nu fara o oarecare indispozitie. Labuta fata-stanga, spate-stanga, labuta fata-dreapta, spate-dreapta, ridicandu-le pe rand, usurand, astfel, munca prea-supusei servitoare a prea-Inaltimii Sale des Bubulines, respectiv, mie. Abia dupa finalizarea acestor operatiuni extrem de bine puse la punct, exersate minutios de mult timp, asumate si implementate metodic, ii scot hainuta de iarna de pe ea, daca este cazul, iar Domnia Sa intra in iatacul personal, in budoarul ei parfumat, urca in patul imperial, pufneste, stranuta si se scutura in toate directiile de mai multe ori, nemultumita, indignata si revoltata, dar stapanindu-si in mod princiar reactiile, apoi se face covrig deasupra pilotei. 


Eu i-am explicat in nenumarate randuri ca asa sunt chinuiti toti regii si toate reginele din toata lumea si din toate filmele pe care le-am vazut in ultimul timp. Ba, chiar am ispitit-o si pe ea sa se uite, ca sa nu creada ca vreau s-o aburesc cu vorbe. Toate capetele incoronate ale lumii trec prin acelasi proces chinuitor, tortionar de-a binelea si, desigur, umilitor, in timpul caruia niste servitori abuzatori au tupeul sa-i spele, sa-i imbrace, sa-i pieptene, sa-i tunda, sa le faca manichiura si pedichiura si alte asemenea inumane tratamente asupra bietelor lor fiinte regale nevinovate, carora nici nu le place asta. 


Doamne, ce viata de caine au cate unii! 







Din Gradina lui Dumnezeu: 31.01.2019

***



Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu