joi, 10 ianuarie 2019

De ce mi-au zambit ele azi?




Azi am fost la supermarket pentru cumparaturi. Si, culmea consumerismului decadent occidental de care suntem iremediabil contagiati, ca si cum n-ar fi suficient faptul ca am facut cumparaturi de la supermarket desi ne-am mutat la tara (conform unor pareri citite pe un grup, se presupune ca ar trebui sa traim numai din ce producem pe pamantul nostru), am achitat si cu Mastercard. Si nu, nu am patit nimic, nu ni s-a facut rau, nici regrete n-am avut si nici mustrari de constiinta. Cred ca cei trei ani petrecuti la tara de dupa marea mutare de la oras nu si-au pus inca decisiv amprenta asupra noastra, asa cum s-a intamplat cu multi altii stramutati. Dar despre altceva doream sa va povestesc. 

Ne-am pregatit de dimineata de plecare. Am facut lista de cumparaturi si, in timp ce Adrian a mai dat zapada pe-afara de pe trotuare (caci ninsese binisor peste noapte), eu m-am pregatit de oras. M-am imbracat, m-am aranjat, mi-am facut rapid si un machiaj de zi discret (cu alte cuvinte, m-am facut mai frumoasa decat sunt deja! sic!), mi-am pus caciulita cu mot (un fes nou, care, spun unii, uneori chiar si eu, dar nu intotdeauna convinsa, ca ar fi foarte dragut) si, cu ochelarii de soare la ochi (nu plec niciodata fara ei, cu atat mai mult acum, cu atata alb orbitor peste tot in jur), am plecat la drum. 





In magazin mi-am scos ochelarii la de ochi si i-am pus pe cap, pe deasupra caciulitei. Un pic cam fensi, s-ar putea spune de catre unii locali, dar nimic neobisnuit, totusi.
Ajungem noi cu cosul la casa, eu trec in fata cu sacosa, Adrian ramane sa achite cu cardul, iar casiera astepta incheierea procesului platii pentru a trece la urmatorul client. Moment de asteptare in care, cu un aer un pic plictisit, cel care-i parea a fi caracteristic dupa expresia fetei intiparita in linii, riduri si paloare, intoarce capul spre mine. Eu o simt privindu-ma, intorc capul spre ea si o privesc zambind. Chipul i se lumineaza instant, ridurile de expresie par a-i fi luate cu mana si un zambet larg, senin, plin de simpatie, i se asterne pe fata.
Din spatele lui Adrian, clientul urmator, o doamna in varsta, poate pensionara, cam plictisita si ea si cu un aer obosit, asteptand sa-i vina randul, observa schimbarea instantanee a starii de spirit a casierei si este chiar uimita de zambetul aparut brusc, cu care aceasta privea intr-o parte. Curioasa, intoarce si ea capul si priveste peste umarul lui Adrian inspre mine. Scena s-a derulat aproape instant, va dati seama, dar i-am sesizat si inteles dinamica imediat, asa ca am intors privirea catre doamna in varsta si i-am zambit si ei in acelasi fel ca si casierei. Momentul declanseaza instant si in expresia chipului ei o schimbare majora, aerul obosit ii dispare, spatele i s-a indreptat brusc, umerii i s-au relaxat, iar fata i s-a luminat si ei in acelsi zambet de simpatie pe care il primisem de la casiera.
Eu – uimita. Deja ma intrebam ce-au vazut la mine de mi-au zambit atat de cald, asa cum ii zambesti cu drag unui copil dragalas de gradinita.
In fine, incheie Adrian operatiunea “Martercard” si ne indepartam de casiera spre usa de iesire din magazin, care era la doi metri de casa de marcat. Langa usa astepta o alta doamna. Ea fusese, probabil, martora la ceea ce tocmai v-am povestit, dar, fiindca eu statusem cu spatele spre iesire, nu-mi vazuse fata. Intorcandu-ma sa plecam, o vad cum ma priveste cu o curiozitate nedisimulata si, instant, fata i se umple si ei de zambetul acela plin de candoare.
Eu - si mai uimita! Iesim din magazin, il iau pe Adrian de mana si-l intreb: “Spune-mi, am ceva pe fata? Vreo pata, vreo scama, vreo „ceva” care ar putea sa faca pe cineva sa rada de mine?” “Nu, nu ai nimic, poate doar scufia ta cu mot.” – imi raspunde Adrian tachinandu-ma si profitand de conjunctura pentru a mai rade putin impreuna de subiectul pe care eu il aduc in prim-plan ori de cate ori se iveste ocazia, alintandu-ma, glumind si cochetand cu ideea ca mi-ar trebui o alta caciulita in locul acesteia. Una mai... si mai.... si mult mai.... !
Deci, dupa ce m-am lungit cu atatea detalii, fac apel la puterea intuitiei voastre, la abilitatile de logica si deductie, dar si la puterea clarviziunii pe care unii dintre cei care ma citesc o au si intreb: oare ce le-ar fi putut face pe cele trei doamne sa-mi zambeasca brusc atat de frumos si cu atata simpatie? 

Sa fie, intradevar, fesul meu dragalas cu mot? Sa fie ochelarii asezati pe cap, peste fesul dragalas? Sa fie machiajul meu reusit? Sau mi-au zambit doar pentru ca, pur si simplu, sunt eu atat de irezistibil de draguta? Hmmm?
Eu merg pe ultima varianta. Intuitia imi spune asta, desigur. 




***
Acesta a fost mesajul pe care l-am postat azi pe facebook. Reactiile nu au incetat sa apara.

Au fost atat de savuroase incat le voi lua aici cu copy paste, pastrand anonimatul persoanelor, desigur.

***

O.P. - Un zâmbet și de la Moș A. Sa fiți Fericiți !

Eu - Zambetul a fost receptionat cu drag!  Multumim frumos!  Trimitem amandoi zambete catre Dupapiatra, printre zapezile de poveste de acolo!

O.P. - Le văd și sunt bucuros, noapte buna!

*

D.N.K. - Tot pe ultima varianta merg si eu.

Eu - Spui din Intuitie? Sau....?  Oricum, pe mana ta merg fara sa mai insist.  MUltumesc!

D.N.K. - Te simt femeie draga. Sigur as zambi dragastos daca te-as vedea  In alta oridine, o fac des, zambesc necunoscutilor sau raspund zambetelor. Chiar am experimentat si faza privirilor insistente insotite parca de zambete ascunse, ceea ce desigur, m-a facut sa ma intreb daca nu am ceva in frunte  (vreo stea ceva ).

Eu - Ha, ha, ha!!!!  ))))) La o stea pe frunte nu m-am gandit! Esti mai tare ca mine, recunosc!  Eu eram gata sa dau vina pe un biet mot de caciulita....  )))) Imi amintesc ca ai povestit o data despre experimentul "zambet pentru zambet" si mi te imaginam in exercitiu.

*

O.O.A. - Pai te așteptăm și la Kaufland Făgăraș, unde toată lumea e imbufnată. Le ar prinde bine o detensionare și un zâmbet.

Eu – A., nu stiu ce sa zic in legatura cu Kaufland. E ceva acolo!.... Nu stiu in ce masura as avea succes, mai ales ca deja figurez din 2015 in baza lor de date ca fiind "persona non-grata"  Am povestit incidentul pe blog (Grădina lui Dumnezeu (11) - Casa cu anunţ la poartă şi doamna de la Kaufland). As putea incerca, dar cred ca acolo este nevoie de o alta abordare, una care sa le aduca zambetul celor de la conducere mai intai (stii tu, pestele...), respectiv, cred ca este nevoie de prezenta "zambetului" celor de la DNA, poate....  Angajatii sunt, mai mult sau mai putin, rezonatori..

Eu - Am reflectat un pic si m-am gandit ca ai putea incerca tu in locul meu. Ai talent, te-am vazut in poze! Fa experimentul, zambeste-le frumos, spune-le la plecare si un inocent "sa aveti o zi frumoasa!" si vezi ce se intampla.  Apoi vino si povesteste-ne! Sunt tare curioasa!  Daca n-ai caciulita cu mot spune-mi, ca ti-o imprumut pe a mea. Astea cu mot fac minuni, cica. 

O.O.A. - Din mai 2018 sunt casier la kaufland , loc unde zâmbetul e a doua natura ,vrei nu vrei . Si am si eu o căciula cu 2 moațe.

Eu - La Kaufland chiar aveai nevoie de doua moate. Cu unul singur chiar ca nu faceai fata. Acolo este necesara artileria grea.

Eu - Te-am trimis pe tine la Kaufland fara sa stiu ca esti casiera acolo. Vezi? Am primit informatia la nivel subtil ca este treaba ta acolo!

*

S.F.Raspuns corect: da.

Eu - Vezi, ca ma bazez pe raspunsul tau, da?! Il iau de bun, sper ca stii asta!  Desigur ca stii, nu m-ai induce tu in eroare intr-o problema de viata si de moarte precum asta.

*

B.V. - Ei...pe ultima varianta , normal!

Eu - Pffffiiiiuuuu..... am cam avut emotii! O oarecare adiere de indoiala, trebuie sa recunosc, aveam. Acum, insa, nu mai am.  Vezi, ca este si facebook asta bun la ceva la casa omului? Unii il tot critica si ii tot cauta bete in roate  Eu ii mai acord o sansa in urma tuturor acestor raspunsuri "pro". Stiam eu ca intuitia mea nu ma inseala!  Multumesc, B.!

B.V. - cu drag. Eu nici nu m-am gândit ca ai putea avea ceva pe fata ))) Adică mi se pare firesc sa atunci cu “zâmbete” in jur....acum știi tu....unii le prind, alții mai exersează, iar alții stau ca și copiii îmbufnați. Oricum radiezi frumooos!!!

Eu -  Eu cred ca, totusi, si motul caciulitei are o oarecare tangenta.  Altfel n-ar fi aparut in poveste. Stie el Adrian ceva, cu siguranta....

AdrianEsti mai cu motz

*

H.H. - Esti minunata Liliana, chipul ingerului luminos atrage , balndetea lui este chiemare pentru cine simte raza lui....odata eram cu un grup de cateva persoane si toate numai doamne . Lucrarea era atat de luminoasa si eu eram un inger. M-am pomenit ca incep sa vorbesc despre frumusetea care trecea prin mine , si sa le spun ca avem chipuri minunate inlauntrul nostru. Am avut case ,si acum la fel, pline cu oglinzi mari  ....Cateva le simteam si vedeam cu adevarat cum se luminau si ele, si alte doua s-au inegrit de furia chipului meu luminos. Aaaah , dar eu oricum ma priveam atat de iubitoare in mine si ma vedeam lucind pe chipul celorlalte care si ele isi iubeau chipul luminos. Asa am inceput o mare veselie si le-am invitat in acel cerc, dar, miscarea grea a celorlate doua ne tinea invartitura lent. Norocul meu era ca aveam niste oglinzi pe tot zidul si cand ma vedeam ingereasca cum eram si mai mult lumina si frumusete sclipea. Asa unele dintre noi eram frumoase si altele se intristau de frumusetea noastra. Dar dupa ceva ani s-au intors sa-si vada si ele frumusetea, delicatul chip al ingerului luminos, aceea bucata de suflet care lumineaza prin simplul ei fapt ca este in acest corp.

Eu - Reactia celor doua doamne din povestea ta s-a datorat diferentei mari de vibratie dintre ele si restul grupului. Au manifestat rezistenta la cresterea vibratiei care se petrecea mai presus de vointa lor, prin armonizarea energiilor grupului, iar asta s-a concretizat in "furie" si respingere. Este, de regula, prima reactie energetica ce se produce ca rezistenta la energiile inalte.  Cand stii cum funcíoneaza dinamica energetica, poti sa te detasezi mai usor de aceste reactii, care sunt, de altfel, firesti.  Frumusetea interioara este stralucitoare si chiar orbitoare uneori pentru cei care nu sunt pregatiti pentru o asa intensitate. Este normal sa reactioneze. Te imbratisez, H., si iti multumesc frumos!   Iti trimit un zambet! 

*

A.P. - Zambetul tau i-a transformat. Asa fac si eu toata ziua si oamenii isi schimba fizionomia si starea. Eu stiu asta si o fac toata dragostea!

Eu A., iti multumesc! Zambetul face minuni, intradevar!  Dar, nu stiu, poate si caciulita mea cu mot ar fi putut avea vreun impact, nu crezi?  Adica, mot ca al meu cine mai are? Sau, cu alte cuvinte, cine este mai cu mot decat mine?  )))) Oamenii observa repede motul care iese in evidenta, iar asta poate fi destul de comic uneori. Mai ales atunci cand motul stie ca este, la un anumit nivel, chiar comic. Adica, desi stie ca pentru el nu-i relevant neaparat cum arata, stie si ca unora le aduce zambetul pe chip daca arata intr-un anumit fel.  Se bucura ei, se bucura si motul. Este o relatie de reciprocitate.  Motul potrivit la locul potrivit.  Dincolo de gluma, da, exista o molipsire a zambetului. El devine contagios acolo unde exista deschidere si rezonanta.  Te imbratisez si iti trimit si tie un zambet!

A.P. - "Cine zambeste e mai cu mot" citat de Liliana Pascanu

Eu - Ce dragut!!! 

*

N.B.B. - Nu stim ! Dar ... trebuie sa te vedem exact asa cum ai fost la cumparaturi, cu caciulita adorabila + ochelarii de soare asezati peste caciulita + zambetul cald ! Nu ne putem pronunta pana nu vedem poze !

Eu - Smecherooooo!!  Tu vrei "Dovada, dovada!"  Pentru ca n-am facut azi poze, iti arat pe blog unele care pot fi considerate ca reprezentative (“Ninsoare și minuni ca-n povești” - Deruleaza pozele si vei gasi unele cu fesul cu mot. Despre acea caciulita este vorba, nu despre cea alba, care ma transforma in Craiasa Zapezii, cum mi-a spus o prietena pe aici. )). Doar ca atunci nu aveam deloc machiaj. Dar ti-l imaginezi tu. Insa caciulita buclucasa este. Ochelarii nu sunt, dar ti-i poti imagina si pe acestia. In schimb, sigur vei regasi zambetul!  Ei, da, zambetul....!. Pana si eu trebuie sa recunosc adevarul acolo unde el este.  Doar Intuitia mea nu ma mintea ea asa, cu tupeu si iresponsabilitate, nu?.  Stii ce zic. Acum spune-mi parerea ta. De la caciulita zici tu sa fi fost, totusi? 

 


 


N.B.B. - Stralucirea se regaseste in jurul vostru, Beautiful People !

Eu - Iti multumesc frumos, N.!  Si intuitia mea iti multumeste!  Iar ego-ul meu este de-a dreptul satisfacut si iti multumeste si el zambind larg, ca si cum ar spune lumii intregi "V-am spus eu!!!!". Sa intelegem ca si ego-ul este intr-un fel fiinta Domnului - nu-i asa? - si are nevoie si el uneori de o mangaiere, o confirmare, o ceva, acolo, care sa-i sustina si sa-i justifice existenta.  Eu il ajut de cate ori pot, dar, na! pana cand?  ))) Mai avem si lucruri serioase de vorbit pe aici, pe facebook.  ( PS. Daca nu glumesc eu, atunci cine? Daca nu acum, atunci cand? Sa ne bucuram maxim de Prezent, Acum si Aici, zic scripturile.) Imbratisari si zambete, N.!

*

M.F. - perhaps the responded to your level of energy. your spiritual intuitiveness giving them an inner blessing....energy is contagious..they caught yours.. lucky people to have high consciousness in their midst

Eu - Oh, M., iti multumesc!  Zambetul este, intradevar, contagios prin energia lui frumoasa, luminoasa. :) Deci, zici si tu sa nu mai dau vina pe caciulita mea cu mot?  Ok. Cred ca azi, brusc, asa, din senin, fara nici un motiv  , am prins tare drag de caciulita asta si n-o sa mai spun niciodata despre ea ca n-ar fi tocmai draguta.  Ba, mai mult, cred ca de azi o s-o port mereu, caci oamenii parca sunt mult mai zambitori cand ma vad cu ea pe cap. Cred ca le place foarte mult motul ei.  Te imbratisez, M.

M.F. - Dear I have foun the ame thing about hats.. Men seem especially more helpful when I am wearing a hat.. Maybe you have touched an understanding about hats that we never really recognixed....thank you for the reminder!

Adrian - Actually, M., the hat amplifies an aspect of people's energy field. In Liliana's case, it is the inner child. In your case, it is the magic of a Nature Spirit. Both energies blend in a wonderful way with the feminine energy.

Eu - Pe viitor, ar trebui sa-mi fac rost de mai multe palarii, caciulite si altele care sa-mi amplifice pe rand toate aspectele mele, ca am o multime!  Nu-mi incap in piele de cate am!  Un curcubeu de aspecte! Desi, cu adevarat, fara nici o indoiala (mai ales dupa reactiile de azi, din magazin, si de aici, de pe facebook, cel mai bine ma prinde caciulita cu mot.  Iar pentru vizita la Kaufland, cred ca o sa-mi procur o palarie de tip Halloween, de vrajitoare!  )))))

*

C.M. - Ma bucuri de fiecare data! Ai un aer proaspat intotdeauna. Frumusetea si dragalasenia sufletului tau sunt irezistibile.  Asta vad eu. Cu sau fara mot!

Eu - Iti multumesc frumos, C.! Toti suntem frumosi si dragalasi. Este nevoie doar sa ne recunoastem aceste comori si sa le lasam sa se vada si in exterior.  Eu, nu numai ca le las sa se vada, ci le si scot cu totul in afara, le arat lumii (stiu ca este bine s-o fac) si le ofer in dar tuturor, oricui are nevoie. Si sa stii, multi au nevoie. Poate uneori s-ar putea aprecia ca exista o anumita exagerare. Este. Nu-i nimic intamplator. Este asumata si, mai mult decat atat, amplificata. Importanta motului a capatat in povestea de azi proportii cosmice.  In povestea de maine sau de poimaine, cine stie, poate se va extinde la proportii galactice, ori chiar universice.  Ceea ce incerc acum sa fac dincolo de cuvinte, este sa-i fac pe cititorii mei sa constientizeze, totusi, importanta propriului mot. Fiecare are un mot special! Trebuie doar sa si-l vada si sa-i aprecieze frumusetea.  Si s-o recunoasca, dom'ne, cinstit si in fata altora!  Te pup pe mot!

Eu - Si, ca sa nu se inteleaga cumva altceva decat am vrut sa spun, precizez ca mai sus m-am referit strict la "motul" din dotare, nu la alte calitati, aptitudini, abilitati pe care fiecare le are si le manifesta din plin in viata asta.

C.M. - Vezi, asta e motul tau(unicitatea) ! Pui puctul pe I intr-un mod ludic si inspirat.intr-o energie in care se respira curat.

*

Eu - Mesaj sincron primit acum (Multumesc, M.D.)  : "Noi am fost invatati ca este bine/ nobil/ inaltator sa fim umili, ”modesti”, sa ne multumim cu putin, sa “ne vedem lungul nasului” – iar asta s-a intamplat cu un scop anume: ca sa ne limitam singuri. In acest fel, ne subestimam pe noi insine, nu ne vedem/pretuim la adevarata valoare, ne cedam puterea, ne inmormantam visurile.

S-a terminat cu acest gen de lucruri! Fiti constienti de propria valoare, nu va multumiti cu mai putin decat meritati, asumati-va puterea personala! Si pe masura ce veti face asta, veti vedea cat de mult se va schimba viata/ realitatea voastra. Se vor intampla lucruri magice, care vor fi o confirmare si in acelasi timp, un indemn: ”Mergi in continuare pe aceasta cale!”. (Rick Jewers)

*

Eu - Tot de la M. de pe pagina, cu sens: "Noi trebuie sa ne tinem de mana, ca o comunitate, in aceasta perioada de tranzitie, sa ne sustinem unul pe celalalt, sa ne ridicam unul pe celalalt. Lucrurile se schimba radical in jurul nostru si ne putem astepta ca la finele lui februarie si inceputul lui martie sa incepem sa ne simtim mai motivati in a ne exprima/manifesta autentic, in a ne rosti adevarul; vom primi un nou impuls in sensul de a evolua, de a ne continua Calatoria. (Michael Muir)"

*

A.R. - Unde exista zâmbet, exista IUBIRE!

Eu - Oh, daa!!!    Iar unde exista zambet si iubire, sigur exista acolo si un mot special, care face ca ele sa fie vizibile si altora.    Primeste un zambet de la noi, A.!

*

C.P. - Esti iubire

Eu - SUNT iubire, ESTI iubire, SUNTEM iubire  Te imbratisez, C.!

*

Eu - Ok, acum sa va marturisesc marele meu SECRET. Stiti voi de ce este atat de special motul meu?  Pentru ca el a fost ales de Adrian.  Cu alte cuvinte, El e Alesul! 





Gradina lui Dumnezeu: 10.01.2019



***

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu