Picanterii de budoar din viata de curte a unui bichon havanez

Pe Bubulina o cunoasteti, desigur. De fapt, ea e vedeta, noi.... pe langa ea. 

Trebuie sa stiti ca pe Bubulina noastra o scoatem afara, sa-si inspecteze domeniile si sa-si verifice supusii, de trei ori pe zi. De fiecare data, la intoarcerea in casa, am atributii de mare responsabilitate: o spal pe labute de praf, noroi sau zapada, dupa caz. Pentru ca ea doarme in pat, peste pilota, in puf, adica, in lenjerii principare, dupa rangul si titlul ei nobiliar, trebuie sa ne asiguram ca nu suntem nevoiti sa schimbam asternuturile patului in fiecare zi. Menajera, menajera, dar totul are o limita!

Spalatul labutelor este deja o rutina si o execut aproape ca Charlie Chaplin pe linia de fabricatie. Chiar si Bubulina a invatat miscarile si coopereaza perfect pentru finalizarea in bune conditii a procesului. 

Astfel, dupa si-a exercitat drepturile si obligatiile imperiale afara (in curte sau in gradina, dupa preferinte, toane sau mofturi, caci, deh, printesa), este adusa de Adrian in brate pana la usa de intrare in casa, unde imi intru eu in roluri si preiau “coletul”. O duc in baie, o pun in cada si potrivesc apoi sa curga prin para dusului apa calda potrivita, ca sa nu vina nici prea rece sau nici prea fierbine (cum am mai patit uneori, din graba, si am facut-o pe Bubulina sa chitaie scurt si ascutit si sa ma priveasca umila, speriata, nedumerita sau chiar cu ura incrancenata si nedisimulata, intrebandu-ma din priviri de ce vreau s-o ard pe rug). 

Dupa ce apa este la temperatura placuta Majestatii Sale das Bubulinas, incep metodic spalarea labutelor, folosind uneori, dupa caz, si cate o picatura din samponul ei imperial. Incep cu partea stanga. Labuta din fata stanga, labuta din spate stanga. Apoi, ca la un semnal, Bubulina se rasureste singura la 180 gr. cu capul in directia cealalta a cazii, ca sa am acces la partea dreapta. Labuta din fata dreapta, labura din spate dreapta. Simplu! 

Ce este foarte dragut si apreciez foarte mult la Majestatea Sa von Bubulinen, este ca, atunci cand ajung la piciorusele din spate, ea deja si le ridica pe rand, ca sa-mi usureze mie efortul si sa-si scurteze ea supliciul. Pentru ca, sa recunoastem, ca sa fie obligata sa stea in cada si cineva sa-i tot umple cu mainile si cu dusul printre zulufii ei carliontati de primadona, nu i se pare chiar cea mai fericita postura si ar prefera cu bucurie sa nu fie nevoita sa se supuna in mod sistematic unui asemenea proces, ci sa urce in pat exact asa cum vine de afara, din inspectia vastelor ei teritorii. 

In fine, se incheie etapa spalatului in cada, dupa care urmeaza stergerea labutelor cu prosopul. Caz in care se reiau miscarile automatizate. Bubulina coopereaza. Nu fara o oarecare indispozitie. Labuta fata-stanga, spate-stanga, labuta fata-dreapta, spate-dreapta, ridicandu-le pe rand, usurand, astfel, munca prea-supusei servitoare a prea-Inaltimii Sale des Bubulines, respectiv, mie. Abia dupa finalizarea acestor operatiuni extrem de bine puse la punct, exersate minutios de mult timp, asumate si implementate metodic, ii scot hainuta de iarna de pe ea, daca este cazul, iar Domnia Sa intra in iatacul personal, in budoarul ei parfumat, urca in patul imperial, pufneste, stranuta si se scutura in toate directiile de mai multe ori, nemultumita, indignata si revoltata, dar stapanindu-si in mod princiar reactiile, apoi se face covrig deasupra pilotei. 

Eu i-am explicat in nenumarate randuri ca asa sunt chinuiti toti regii si toate reginele din toata lumea si din toate filmele pe care le-am vazut in ultimul timp. Ba, chiar am ispitit-o si pe ea sa se uite, ca sa nu creada ca vreau s-o aburesc cu vorbe. Toate capetele incoronate ale lumii trec prin acelasi proces chinuitor, tortionar de-a binelea si, desigur, umilitor, in timpul caruia niste servitori abuzatori au tupeul sa-i spele, sa-i imbrace, sa-i pieptene, sa-i tunda, sa le faca manichiura si pedichiura si alte asemenea inumane tratamente asupra bietelor lor fiinte regale nevinovate, carora nici nu le place asta. 

Doamne, ce viata de caine au cate unii! 

Din Gradina lui Dumnezeu: 31.01.2019

***

Despre cafea

Cand locuiam in Bucuresti si aveam job, beam cate 4 cafele pe zi (a se citi cafea instant, ness). 1 cafea inseamna, pentru mine, o cana mare, de 200 ml. 4 cafele pe zi, conform matemeticii conventionale, insemnau 800 ml pe zi.

Dupa ce ne-am mutat in Gradina lui Dumnezeu am mai mentinut o vreme acest obicei. Apoi, treptat, am inceput sa inlocuiesc, prin rotatie, o parte din aceste doze de cafea cu smoothie si ceai. Acum sunt la stadiul avansat, as putea spune, cel in care beau numai doua cafele pe zi, deci doar 400 ml. Am facut mari eforturi sa ajung aici, credeti-ma! Daca smoothie n-ar fi fost atat de bun, incat l-am inclus cu bucurie si nesiliti de nimeni in meniul nostru zilnic, poate ca inca as fi fost la stadiul de 4 cafele pe zi, poate si cu ceva ceai intercalat printre ele, mai degraba pentru ca “da bine”  pe facebook.  Ok, bine, glumesc.

Ce vroiam sa va spun. In prezent, ce-a de-a doua cafea o beau dupa ce servim pranzul, deci cam dupa ora 4 dupa amiaza (cam aia e ora noastra de pranz, da, caci unii dintre noi, nu spunem cine, se trezesc dimineata la ora 10, deci tot programul zilei este decalat din cauza lor, na! sau sa spun, mai corect, datorita lor? ).

Ei bine, in ultimul timp am constatat ca cea de-a doua cafea imi cam intra cu noduri pe gat. Corpul meu imi tot da semne ca n-o mai vrea. Eu l-am cam ignorat pana acum, m-am opus, i-am spus sa-si bage mintile in cap, ca obiceiuri, ca tensiune mica sau ca gust bun, ca tabieturi cu rost, el nimic, nu prea mai vrea cafea! Am incercat sa-l pacalesc. Ieri, de exemplu, ca si alta data in ultima vreme, am baut cam o jumatate de cana, tot cu noduri, tot cu noduri, ba chiar si dupa ce am lasat-o bine de tot la descantat, in asteptare, eu discutand lucruri importante si profunde pe facebook cu prietenii mei. Se racise de tot, desigur, dar mie imi placea, in trecut, foarte mult si cafeaua rece. Ba, uneori, chiar mi se parea mai savuroasa decat fierbinte.  In fine, in concluzie, n-am putut s-o beau pe toata si am abandonat-o pe masa din bucatarie.

Aseara, dupa ce am tratat exhaustiv subiectul inalt vibrational al poftei de ciocolata pe facebook si dupa ce am tras niste concluzii elevate despre pericolul ce paste omenirea in caz de apocalipsa daca aceasta nu-si face provizii adecvate de ciocolata in buncarele atomice subterane, am inviat subit dupa cateva linguri de zahar brun si..... am dat cu ochii de cana cu cafea de pe masa. Jumatate plina. Sesizati nuanta? Nu era jumatate goala. Ce era sa fac? Ispita! Am baut-o.

Deci, cine credeti ca numara asta noapte, pana spre dimineata, oile, stelele, ozn-urile, etraterestrii, avioanele, cometele si toate corpurile ceresti pe care mi le aminteam din invataturile ciclului gimnazial dintr-o alta viata?

******

Dupa ce vedeti pozele, sa nu ratati comentariile spumoase de mai jos! 

S.F -  vezi? lipsa ciocolatei dauneaza grav sanatatii.

Eu - Simona, tocmai ce ne-am intors din oras, de la supermarket. Am remediat situatia si voi veni cu dovada la postul anterior, cel dedicat ciocolatei, pentru ca povestea sa aiba si un sfarsit fericit. :D Multumesc si tie si tuturor prietenilor care m-au sustinut in aceasta grea incercare, cand lipsa ciocolatei mi-a cauzat rau de tot si cand unii neuroni mi-au declarat ferm ca ei n-au de gand sa mai treaca prin asta a doua oara. Ori fac ceva in sensul asta ori..... :D

S.F - astept dovada foto :)

Eu - gata, am marturisit! :D

*

N.I. - Cred că mă pot dezvăța de orice, numai de cafea nu. Multă, tot în cană de 200 ml, la orice oră din zi și noapte! Nu mă împac însă cu ness-ul, musai beau și o cafea naturală după el.

Eu - Stiu si te inteleg perfect in privinta cafelei naturale, Nicoleta. Pana la inceputul lui 2013 am eram o bautoare inraita de cafea naturala, iar nesul mi se parea o gluma proasta. :D Apoi ceva s-a intamplat. Astrele s-au aliniat intr-un anumit fel si... bingo! s-a produs schimbarea. :D Cantitatea insa a ramas aceeasi pana de curand, aproape un kil de cafea/nes pe zi. Pai, e bine? Nu e bine! :D ))))

E.S. - eu nu pot asocia cafeaua cu zahar. Asa ca nu as avea cum bea ness.

Eu - Esti norocoasa, Em! Eu as pune zahar in orice! Nesul meu este un fel de ceai dulce, ca sa fiu sincera. :D ))))

E.S. - Nu simt gustul de cafea daca il asociez cu zahar sau/si lapte.

Eu - Te cred, multa lume bea cafeaua fara zahar. Eu am incercat o singura daca, de curiozitate, dar mi s-a strepezit intreaga mea fiinta si m-am scuturat toata ca dupa un atac energetic masiv al unei hoarde intregi de lighioane din astral. Nu ca as sti ce inseamna asta..... :D ))))

N.I. - Prea dulce nu pot să o înghit, dar nici neagră nu-mi merge.

*

O.A. - Dacă tot locuiti și trebăluiti prin grădina Lui, intr-o noapte cu insomnie ia-ți inima in dinti și întreabă: - Doamne, Tu câte cafele mari bei pe zi ?

Eu - Oh, credeti ca nu L-am intrebat? Ba, mai mult, l-am rugat sa puna umarul la treaba alaturi de noi, ca aproape un kil de cafea pe zi nu-i tocmai putin pentru un singur om si ar fi cazul sa ia masuri. Din fericire, cred ca El a fost de acord. :D

H.S - Eu cafea inca mai beau, chiar daca in 2007 cand am avut un Salt de vibratie si brusc nu am mai putut sa beau cafea pt aproape un An. Mentinerea vibratiei nu a fost usor de mentinut, deci ritmul meu incepea sa invete si mai mult constienta in corpul meu si constiinta mea de om. Am incercat de multe ori sa fortez si am realizat ca nu functioneaza. Atunci schimbarea stilului de viata a inceput sa fie o alegere constienta la care am dedicat mult respect si iubire, chiar daca mi-a adus🦄 si inca mai aduce provocarile ei. Beau doua cafele dimineata, inca umanului meu ai plac si energia lui inca o cere 😊. Si daca mi_e rau, cum mi s-a intamplat cu alte alimente sau excesuri, este cel mai bun semnal ca am nevoie de mine si sa iau masura cu iubire. Cand mi s-a taiat accesul la fumat, am avut o lupta cu mine pt o saptamana, cand insistam inca sa mai fumez iar corpul raspundea cu un refuz de a sta rau. Am Acceptat ca sunt mai mult si mai bine 😊.. Frumos, frumos si multumesc Liliana ca aduci momente de exemple ca sa ne uitam la noi si sa comuncam intre noi . Cu drag ❤️

Eu - Hortensia, da, asa este, corpul este cel care isi impune vointa, nevoile si care determina omul sa-si adapteze sau sa-si schimbe complet obiceiurile si placerile alimentare sau de alta natura. Daca el nu vrea, nu vrea si pace! Are el motivele lui! Si eu am avut nenumarate perioade in care am renuntat complet la cafea, doar pentru ca n-o mai suportam, apoi am revenit la ea. Cred ca acum este inca una din acele perioade. :D Eu am povestit despre asta intr-un mod comic doar ca sa ma distrez aici, impreuna cu voi, asa cum am povestit si despre pofta de ciocolata, insa situatia nu-i nici pe departe atat de dramatica pe cat o exagerez eu aici. Cum e fraza aia de la sfarsiul anumitor filme? "Precizam ca nici un animal nu a suferit nici o trauma si nimeni nu a fost ranit." :D ))))

*

O.O.A. - Superbe fotografiile ! Asta în primul rand ,cât despre subiect ,mă regăsesc, mă mai trezesc uneori pe la 9 seara ca am cana pe jumătate plina și doar nu o sa o arunc ca i păcat.Si exact aceleași simptome ,de la 3,4 căni mari și tari am ajuns la una buna dimineața și a doua mai cu noduri dar nu în fiecare zi .Involuntar procesul ,de la sine ca voința și ambiția nu s tocmai punctul meu forte când vine vorba de hedonism.

Eu - Sa arunc cafeaua???? Doamne! Pai, n-as mai putea dormi zece opti la rand cu gandul la pacatul comis. Nici spovedita la Marele Preot Cosmic si nici facand milioane de matanii in genunchi, cu capul pana la pamant, drept canon, tot n-as mai putea sa fiu iertata de Sinele meu Inalt, de Prezenta mea Divina si de Scanteia Dumnezeiasca Unica din centrul Fiintei mele! :D Ar fi grav de tot! Nope. Cafeaua se bea pana la ultima picatura. Mai bine arunci totul la gunoi, dar pastrezi cafeaua! Am zis! :D Si sa lasam deoparte prostiile astea cu "vointa" si "ambitie" cand vine vorba de cafea, da, Angela? Ah, si cand vine vorba de ciocolata! Doamne, era sa uit de ciocolata, unde mi-era capul? :D ))))))

*

L.O. - Mno... Dar o meditație ai incercat😁?

Eu - Eeeee........ mai bine intreaba-ma daca trece vreo seara fara. :) Dar, sa stii, la cata cafea am in sange, multa vreme n-a mai avut astfel de efecte asupra mea. beam cafeaua seara, la ora 8 si doarmeam noaptea foarte bine. Aseara insa..... :D Astrele au facut ele ceva....... :D )))))

L.O. - De la Soare vine! O serie de erupții care te-a ținut treaza cu energia puternica.

Eu - Sper ca ai dreptate, Luciana! De data asta dau vina pe Soare. Sper sa nu se mai intample, ca nu stiu pe cine mai gasesc vinovat. :D Eu, in nici un caz, nu sunt! :D

*

A.P. - Ce frumos scrii!

Am sa scriu si eu cum nu a mai intrat carnea in mine de anul trecut . Fara sa vreau nu am putut sa o mai mananc. Multumesc. Mi-ai dat curaj ca aveam rusine sa scriu asta. 🤗❤

Eu - Aurelia, sa-ti rusine, de ce? Ca traiesti frumos? Ca faci alegeri? Ca iei decizii? Ca poti inspira oamenii? De ce? Eu consider ca rusinea este doar pentru faptele reprobabile, pentru miciuna, furt, crime, rautacisme gratuite, invidii vicioase, barfe si altele asemenea. Altfel, orice povestim despre noi aici, pe facebook, sau in alta parte, are ucu certitudine un rol benefic pentru nici nu banuim cine. Eu povestesc in mod asumat aici, desigur. Iar tonul umoristic si autoironic, pe alocuri, are si el un rost. As putea foarte bine sa nu povestesc nimic, sa-mi afisez o imagine impenetrabila, intangibila, pretioasa si as putea sa-mi dau importanta in mod ostentativ cu chestii care iau ochii in zilele noastre unora si le sucesc mintile de-a dreptul. Fac insa ce am de facut cu instrumentele care mi-aiu fost date, printre care si Cuvantul si Facebook-ul. Multumesc, Doamne, ca altceva nu stiu sa fac! :D )))) Ha, ha, ha! Glumesc! :D ))))))

A.P. – Liliana, superb vorbesti. Am crescut cu" rusinea de lume" si incerc sa scap de ea.

Eu -  Autenticitatea, a fi tu insati, a face ceea ce te bucura, te entuziasmeaza, ceea ce te imputerniceste si evidentiaza specificul tau, felul tau unic de a fi, de a gandi, de a vorbi, de a te purta, de a reactiona, toate acestea sunt atribute care merita a fi apreciate, nu de care sa-ti fie rusine. :) Si mai este un aspect important din punctul meu de vedere. Depinde cum privesti tu interactiunea pe Facebook. Pentru mine este un loc de divertisment. Nu pot lua in serios prea multe dibn cate se intampla aici. Este adevarat, el poate fi un instrument foarte util pentru promovare a unei persoane, a unui eveniment, carte, produs, serviciu si altele. Ajuta sa se propage rapid informatia la cat mai multi oameni, da, insa, in general, cele mai multe informatii care circula pe facebook sunt derizorii. Trebuie foarte mult discernamant in a alege ceea ce este cu adevarat util de aici. E aproape ca uitatul la televizor. :D Selectia poate fi facuta printr-o lista de prieteni alesi cu grija. Insa, si asa, depinde ce urmaresti prin prezenta ta pe facebook, astfel incat ceea ce emiti sa se potriveasca scopului tau. :)

Eu - Pentru mine, facebook este un loc potrivit pentru deconectare, pentru socializare, pentru sustinere energetica intr-un grup de prieteni, pentru impartasirea unor experiente ca la o sueta intre prieteni. Nu sustin ideea discursurilor academice in acest mediu. :D IN concluzie, de ce mi-ar fi rusine sa povestesc ceva de care nu am de ce sa-mi fie rusine, in esenta? Toata lumea trece si prin bune si prin mai putin bune, si prin bogatie si prin austeritate, poate prin rotatie sau poate in diferitele aspecte ale vietii, nu neaparat financiar. Consider ca doar fiind autentici unii in fata celorlalti vom reusi sa inlaturam falsul, ipocrizia, absurdul. :D Curaj! Sa vezi ce bine te vei simti dupa un timp, dupa ce te vei elibera de sentimentele acestea de rusine, jena sau retinere. Vei intelege ca acestea n-au avut nici un rost. :)

*

D.N.K-  Eu imi beau cu lapte de ovaz (am vreun an cred). Imi place gustul dar si reclama de pe cutie "Wow, no cow." Cani mari dar fac cam jumatate jumatate asa ca...hm, ajung poate cam la 400ml de cafea pe zi. Oricum, in ultima perioada am inceput sa ma gandesc sa o reduc, sa inlocuiesc. Faza faina a fost ieri cand in pauza fiind, m-am dus sa imi umplu termomelul sa plec in padure. Cafeaua de abia se facea si nu am mai vrut sa astept asa ca mi-am pus din alt termos - fara sa gust, fara sa miros. Imi luasem ceai...si cu laptele, a iesit super combinatia! Imi plac chestiile astea, intamplarile intamplatoare, in care universul parca iti spune: "Ia de aici, probeaza, vezi, nu lasa sa fie doar un gand, doar o idea!"

Eu - Oh, englezii beau ceaiul cu lapte! Da, e o idee buna pentru cine consuma lapte. Noi am renuntat, in general, la produsele lactate. Uneori branza doar, cand apar poftele, asa cum a fost cea cu ciocolata de ieri. :D Da, universul lucreaza (ha, e a doua oara in doua zile cand spun asta!) si o face numai inspre binele nostru! :)

*

M.B. - Incearca niste cafea fara cofeina. Are acelasi gust, dar nu si efect.

Eu - Poate o sa incerc odata si odata. Nu stiu de ce, dar numai ideea de "fara cofeina" imi suna "fara gust". Preconceptie, desigur. Dar n-ar fi pacat sa ramane oile, stelele, ozne-urile, extraterestrii si toate celelalte nenumarate? Daca se inmultesc peste masura? :D

M.B. - Mai lasa-i si pe altii sa le numere, nu fi lacoma! :D

Din Gradina lui Dumnezeu: 31.01.2019

***

Cand ti-e pofta de ciocolata

Cand poftesti ciocolata, ciocolata devine centrul universului tau. Totul se invarte in jurul ei, totul se transforma si nimic nu mai este ca la inceput. De fapt, nimic nu mai este ceea ce este de fapt. Cand poftesti ciocolata, oriunde te uiti in jur numai asta vezi. Ochii tai ii vor observa peste tot numai pe aceia care, cu tupeu si nesabuinta, mananca ostentativ, desigur, doar ciocolata si, chiar de vor avea orice altceva in maini, covrigi, seminte sau fripturi, nu n-ai putea accepta asta in ruptul capului, de ti-ar spune cineva, caci tu doar ciocolata o vei vedea-o savurata de toti.

Ba mai mult decat atat, te vei uita in jur cu jind si-ti vei face o mie de scenarii despre cat de buna, de soficticata si de nemaipomenita este ciocolata aia a lor, in timp ce tu iti vei simti ficatii revoltati ca tu nu ai nici macar o bucatica din cea mai simpla, mai banala si mai artificiala ciocolata posibila. Iti vei simti revolta, frustarea si indignarea pentru ostentatia lor obraznica de a manca in fata ta “ceva”-ul acela al lor care pare a fi exact ciocolata aia pe care tu ti-o doresti cu disperare, fir’ar sa fie, ca n-are cum sa fie altceva decat ciocolata “ceva”-ul ala din mana lor!

Cand poftesti ciocolata, ti-o doresti cu o asa ardoare, incat ai face aproape orice, ba nu, rectific, ai face ORICE pentru a-i simti gustul dumnezeiesc! Te-ai simti capabil de ORICE pentru a-ti linisti macar pentru putin timp papilele gustative lesinate de pofta si neliniste! Sub nici o forma n-ai putea accepta sfaturile cuiva cand ti-ar spune sa nu mai poftesti la asa ceva, ca nu-i tocmai sanatos, ca ingrasa nepermis de mult si de repede, ca are in compozitie aditivi, si diferite substante chimice, si subtitute ale ingredientelor naturale, si otravuri de-a binelea, si nici ca ti-ar putea creste tensiunea de la toata cofeina si zaharul ala sintetizat, rafinat si chimizat din compozitie! Sa ti se faca rau de la ciocolata? Pfffff!!! Ce aberatie! In nici un caz nu poti accepta asa ceva! Ce stiu ei ce e pofta? Ce stiu ei cat tanjesti tu dupa o bucatica infima din elixirul acela al zeilor, ambrozia aceea dulce care te ridica in ceruri, care iti trezeste Kundalini si te face sa traiesti stari inexplicabile de Satori, Nirvada, Samadhi si toate deodata la un loc?

Cand poftesti ciocolata, nu te poti ascunde, nu poti fugi. Esti paralizat de pofta. Esti teleghidat, esti posedat si interferat de duhul poftei tale atat de puternic incat nimeni si nimic nu te poate deturna de la obiectul, subiectul si predicatul poftei tale.

Cand poftesti ciocolata, trebuie, dar neaparat TREBUIE sa mananci ciocolata! Multa! Foarte multa! Exagerat de multa!!! Ca sa-ti astamperi pofta, trebuie sa manaci ciocolata din belsug. Fa-ti provizii! Mananca ciocolata, nu una, nu doua, ci cel putin de la trei bucati deodata in sus! Mananca ciocolata pana simti ca nu mai poti, pana te lasa puterile, stomacul si mintile ti-o iau razna! Mananca ciocolata pana cand simti ca ti-ai razbunat tot arborele genealogic care a tanjit la ciocolata de milenii si la care n-a avut, bietul, acces, nici macar in visele cele mai frumoase! Mananca ciocolata pana simti ca ti-ai vindecat toate traumele posibile si imposibile din copilarie, din viata trecuta si din toate celelalte vieti trecute in care n-ai avut, nu ti s-a dat, ba, mai mult decat atat, ti s-a luat, ti s-a interzis cu desavarsire, te-au torturat si ai devenit martir prin suprimarea celei mai intense pofte ancestrale! Mananca ciocolata pana cand timpul se opreste, spatiul se comprima, iar pamantul se opreste din rotatia lui in jurul soarelui! Nu te lasa! Nu te opri! Nu te gandi! Carpe diem, la naiba!

Doar asa, apoi, la un moment dat, vei simti, treptat, treptat, cum te trezesti la realitate. Cand vei ajunge sa simti ca nu mai vrei nici macar sa auzi rostindu-se vreodata in preajma ta cuvantul “ciocolata”, te vei putea considera vindecat.

Tocmai am trecut de punctul “Nu te gandi!” si am ajuns la “Carpe diem, la naiba!” 

*

Completam cu comentarii, desigur, caci ele merita toata atentia!

E.C. - Sau poți încerca ciocolata cu peste 70% cacao, sau chiar făcută în casa 😉

Eu - Adica, vrei sa spui sa mi-o fac eu singura? Pai, si unde mai e farmecul, satisfactia? :D Doar in gust? Pofta de ciocolata ascunde, de fapt, o nerostita pofta de rasfat princiar, de lene imperiala, de pasivitate prezidentiala, de alint demiurgic, de Voie Dumnezeiasca de a Face Nimic!

*

A.    P. - Ei, da ai un adevarat talent si il folosesti la maxim.....

Eu - Multumesc, A.! Daca talentul asta ma ajuta sa obtin ciocolata aia, bine. Daca nu, nu stiu ce se va intampla! Ca nu mai raspund de mine! :D

A.P. - eu ador ciocolata. Mi-e ca ma faci sa ma duc la cumparaturi...

Eu - Aoleo! Asta e boala care se ia! :D )))))

*

Adrian - Pare a fi o aluzie pentru maine, cand mergem pe drumuri ciocolatii :)

Eu - Hi, hi, hi..... Supermarket, pazea!!! Veniiiiim!!!! :D ))))

*

G.C. - Nu știu care-i treaba cu Satori, Nirvada, Samadhi, cu predicatul și subiectul poftelor, eu un lucru știu și-l aplic: atunci când mi-e poftă de ceva, mănânc! 😃😃😃 Nu dau explicații și nu mă simt vinovată, înhaț pricinoasa mâncare/prăjitură/băutură și-i fac felul. Dacă exagerez, merg doi-trei km mai mult și scap de surplus sau măcar pretind că fac asta. Dacă nu, asta e, nu vreau să mor fotomodel, disperată și devastată de poftele ce le poftesc. Prefer să mânânc pe lumea asta, că de la lumea ailaltă... nu aștept minuni! 🤣🤣🤣 Exact cum spuneai, Carpe diem, la naiba!

Eu - Pfffiuuuuu, dar stiu ca m-ai atins!! :D Sa stii ca nici eu "nu vreau să mor fotomodel, disperată și devastată de poftele ce le poftesc", ci vreau sa traiesc fericita ca un fotomodel ce sunt, deloc disperată, ca n-as recunoaste nici sub tortura asa ceva, și nicidecum devastată de poftele ce le poftesc, ci doar un pic, asa, mai rascolita, ravasita si... devastata, la naiba, da, cum zici tu! :D)))))))

GC. – Dar pofta de ciocolată îți poate lua mințile și uzul rațiunii, știu! 🤣

Eu - Deci, ai trecut prin asta!!! :D Ma intelegi!!!! Pana maine nu stiu daca rezist!!!! Nu e drept!!! Nu-i cinstit! Nu-i corect!!! :D ))))

G.C. - Nu e, așa-i, dar nimănui nu-i pasă!

*

T.B. - După discuțiile astea, mi s-a făcut o poftă teribilă de câteva pătrățele fine de ciocolată.

Eu - "Cateva patratele fine"????? :D O remorca de ciocolata nu mi-ar fi suficient acum!!! :D ))))

*

S.F. - Cand vrei ciocolata, musai sa mananci atunci. Mergi si cumperi, bagi 1-4 bucatele si mmm... Ca daca astepti sa ajungi acasa, iei din frigider si razi juma de tableta. :)

Eu - Ah, iti multumesc pentru incurajare, Simona! Uite ca nu ma lasa prietenii la greu! :D Ma sustin! Iar eu eram gata-gata sa va invinuiesc ca toti mancati ciocolata pe ascuns si numai eu nu! :D )))

S.F.  – Liliana, eu mananc cu savoare si pe strada. :)))

Eu - Si eu. Cand am. Acum n-am! N-am!!!! :D

S.F. – Liliana, mvai, cum NU AI? Adica ramai fara apa oxigenata in casa? Fara dicarbocalm? Asa ceva nu se face!:)

Eu - De fapt, cele mentionate de tine chiar nu le am. Nu le-am avut niciodata. Nu mi se par vitale. Dar nu pot intelege cum pot supravietui fara ciocolata! :)

S.F. - Asta am in frigider acum. Zau iti dau ce vrei.

Eu - Acestea sunt proviziile tale???? Super! Poate veni si apocalipsa peste tine, tu supravietuiesti! :D

S.F. - Recunosc. Ciocolata e in top 5 supravietuire. Dar sa nu mai spui la nimeni. :)

S.F - Acum sunt asa multe din motiv de Mos Craciun. Dar 3 feluri am mereu. Neagra, cu menta, cu lapte.

Eu - Deci, si tu!... si tu, Brutus!!!!! 　

S.F. - inca un motiv sa ne apropiem. :) Si mai am o placere vinovata: inghetata. Ideala, de cafea cu menta. In rest nu sunt fan dulciuri.

Eu - Asa, rasuceste acum si cutitul in rana! :D )))

Eu - Maine imi iau ciocolata, inghetata si.... si... mai vad eu! 　

S.F. - Si-mi mai plac limonadele. Cu lamaie intreaga in ele, cu ghimbir si fructe, indulcite cu sirop de roinita sau miere, cu frunze de menta proaspete. :)))

Eu - Unde era butonul ala de Block??? Parca era pe undeva.... :D ))))

S.F. - Liliana, de ce e in mintea ta nu scapi cu block. :))) Sa iti zic de ceaiurile de acum?

Eu - D )))))))

S.F. – Ok, nu spun. :))))

Eu - Tu ma omori de tot? Chiar de tot, de tot??? :D

*

Eu - Pentru aceia dintre cititorii mei care incepusera sa se ingrijoreze usor de starea sanatatii mele, dar si pentru aceia care deja imi luau tensiunea si verificau daca mai respir :D , tin sa fac urmatorul anunt: stati la locurile voastre, nivelul glicemiei mi-a revenit la normal! Concentratia de zahar din sange a fost restabilita prin masuri drastice, de urgenta, de avarie, de apocalipsa! :D Caci o bautoare de cafea are intotdeauna zaharul la indemana! Sic! :D ))) PS- da, maine povestim despre cafea. 

S. F. - Mda. E ok. Dar maine musai stoc de ciocolata. :)

Eu - Maine - party cu ciocolata! :D Dar sa stii ca nici cu feliile de mamaliga rece cu zahar brun nu mi-e rusine. Ai incercat vreodata? A fost tare bun! ca in copilarie, la tara, la bunici, cand nu aveau alte dulciuri sa ne dea. Acum sunt tot la tara, da, iar vizita saptamanala la supermarket era programata pentru maine. La magazinul din sat nu prea mai mergem. Adica nu mai mergem deloc. :) oricum, tare m-am distrat aici, cu voi!

S.F. - Liliana, recunosc, nu am incercat. Nici nu am avut bunici la tara. Daaar am mancat paine (umezita) cu zahar, pe munte, in adolescenta. Se pune? :)

Eu – Se pune!!! Si eu!!! :D Hai, pe bune, cred ca jumatate de planeta a mancat paine cu zahar! Ca cealalta jumatate nici nu stie ce-i ala zahar, din pacate..... sau din fericire, nu stiu, depinde......

 
*******

UPDATE 31.01.2019 : 

In urma crizei in stare agravanta de ieri, declansata de o nastrusnica pofta de ciocolata , am luat masuri. :D

Stocul meu de "dulce" in caz de calamitate planetara a fost restabilit. Intreb specialistii: credeti ca acesta este la nivel corespunzator? Ce vedeti in poze este numai pentru mine. Stocul de supravietuire, cum s-ar zice.

Adrian a spus ca el nu vrea. El are alte metode de supravietuire. Dar a precizat ca ma intelege si ma sustine in caz ca si stocul acesta se epuizeaza. Ceea ce deja s-a si intamplat. :D
Doamne, ce putere de dematerializare am! :D 

PS 1 - de data aceasta a primit si Bubulina "ciocolata" canina. :D
PS 2 - mi se pare mie sau aud un murmur de nemultumire prin audienta? Vedeti ca toate dulciurile alea au fost folosite cu un scop nobil! :D Azi am sarbatorit ceva despre care n-a venit inca vremea sa va povestim. Dar....multe dulciuri.... pentru ca merit!

PS 3 - Cand am ajuns la supermarket m-am uitat la ceas. Era 13:03. Cand amplecat spre casa din oras m-am uitat la ceas. Era 14:04. Dupa ce am ajuns acasa si am consumat una-alta din cele cumparate, m-am uitat din nou la ceas. Era 15:15. :D Vedeti care este influenta cioclatei in tesatura multidimensionala timp-spatiu? :D ))))))

PS 4 - Mie imi place ciocolata fina (adica fara alune sau alte crantzuri) cu biscuiti sarati sau cu stick-uri cu sare. O nebunie!!!! :D De aceea apare mixul acela dubios in poza. :D

**

PS 4 - Mie imi place ciocolata fina (adica fara alune sau alte crantzuri) cu biscuiti sarati sau cu stick-uri cu sare. O nebunie!!!! :D De aceea apare mixul acela dubios in poza. :D

S.N. - Toate aceste dulciuri tip "Lidl" sunt o bombă cu ceas.Eu nu am diabet deci pot mânca dulce dar am renunțat de vreo doi ani. Când și când mai dau lovitura la un borcan de dulceață sau gem făcut în casă. Atât.

Eu - Stim asta si ne asumam. Adica eu. Nu fac excese, asa cum poate s-ar putea deduce eronat din exagerarile umoristice pe care le prezint eu aici ca sa ne distram impreuna. Insa, daca am o pofta, nu mi-o inhib. Imi iau doza, depasesc sevrajul si intru in mormal. :D )))

 

Din Gradina lui Dumnezeu: 30.01.2019

***