"Sarbatorim si noi cumva azi?"
"Sigur ca sarbatorim! Cum sa nu sarbatorim?!
"Bun. Atunci ce sa fie? Amandina?"
"Pai, bineinteles!"
"Sigur nu vrei, totusi, altceva? Daca nu gasesc, ce sa fie pe locul doi? Ecler, cremsnit, savarina?"
"Hmmmm.... pe locul doi.... amandina!"
"Sigur ca sarbatorim! Cum sa nu sarbatorim?!
"Bun. Atunci ce sa fie? Amandina?"
"Pai, bineinteles!"
"Sigur nu vrei, totusi, altceva? Daca nu gasesc, ce sa fie pe locul doi? Ecler, cremsnit, savarina?"
"Hmmmm.... pe locul doi.... amandina!"
Si a plecat Adrian in oras sa cumpere ceva bunut ca sa sarbatorim si
noi Sfintii Arhangheli Mihail si Gravril. Si stau eu, si stau, si
astept, si trece mai mult de o ora... si tot nu vine.
Hmmmm..... s-o fi dus oare direct la producator dupa amandina aia?
gandesc eu sugubat, amuzandu-ma de una singura acasa, asteptandu-l.
Si vineeeee. Si ii iesim noi toti inainte, la poarta, eu cu Bubulina in
brate, zbatandu-se disperata in bratele mele de ziceai ca este
posedata, nu alta, iar in jurul meu se zbenguiau fericiti Toni, Gina si
Bobita, asteptand impreuna ca Adrian sa intre cu masina in curte, sa inchida
portile si sa descarce bunatatile din masina.
Si le descarca. Si inteleg eu atunci, cu mare bucurie, pofta si
nerabdare, de ce a intarziat Sufletelul meu atat. Fix poftele mele de pe
locul intai. Moment la care Ema ramane perplex.
"Cum adica? Cu de-astea vreti voi sa sarbatoriti o asa sarbatoare mare,
traditionala? Voi sunteti oameni maturi si seriosi? Pizza, amandine si
covrigi? Astea sunt pofte normale, de sarbatoare? Voi ati dat in mintea
copiilor! Adica, nu tu o sarmaluta, un cozonac, un drob traditional, o
friptura la cuptor cu busuioc, un gratar de pui cu cartofi prajiti si cu
mujdei de usturoi? Si mai ziceati nu-stiu-ce zilele trecute de
adolescentii din ziua de azi, care mananca numai cartofi prajiti, paste
si Nuttela! Ah!!!"
Si ne-a intors spatele indignata, apropiindu-se de caserola ei de
boabe, tocmai potrivite cu statutul ei de pudel sobru, serios si
responsabil, de unde a inceput sa inghita aproape pe nemestecate, cu
obida, bob dupa bob. Din cand in cand, mai intorcea capul inspre masa,
de unde nasul ii semnala ceva mirosuri apetisante din cutiile de pizza
aburinde. Dar, mandra si de nestramutat, nu vroia sa-si recunoasca
poftele ce i se urcau la cap de nervi, asa ca rontaia la boabele ei mai
cu dinadins, privindu-ne din cand in cand cu subinteles.
Totusi n-a mai rezistat mult ispitei si s-a dedat si ea la degustari
vinovate din bucatile noastre de pizza pline cu cascaval si ciuperci.
Deci, i-a sarbatorit si ea pe sfintii arh. Mihail si Gavril pana la urma, cum s-ar zice!
Din Gradina lui Dumnezeu: 08.11.2019
***
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu