miercuri, 6 noiembrie 2019

Cand imi lipseste cafeaua...




Beau cafea de cand ma stiu. Daca nu beau, nu ma stiu.
 
Pana in urma cu 7 ani beam cafea naturala, boabe. Adrian m-a convertit la ness. Si nu pentru ca ar bea el, ci spre binele meu, stiind ca actiunea de decalcifiere a organismului este mai putin agresiva in cazul ness-ului decat in cazul cafelei.

Pana in urma cu 7 ani beam cafeaua cu zahar tos rafinat, obisnuit. Din cel mai toxic, da. Adrian a incercat sa ma converteasca la miere. N-a mers. Cafeaua cu miere nu mai e cafea. Punct. Nu mai are nici o savoare. Asadar, m-a convins ca macar sa schimb zaharul, sa folosesc zahar brun.

Pana in urma cu 7 ani consideram zaharul brun o fita, un moft, o exagerare. Acum, daca nu mai am zahar brun, nici cafeaua nu-mi mai e cafea.

Ce vroiam, de fapt, sa va spun. De ieri dimineata mi s-a terminat si cafeaua (ness-ul, da) si zaharul brun.

Va dati seama ce inseamna asta pentru mine? Dezastru! Depresie cu tenta agravanta. La magazinul din sat nu ne prea place sa mergem si, oricum, nu ar fi gasit aici zahar brun de Mauritius.

Cum credeti ca am supravietuit pana in urma cu cateva momente, abia intorsi din oras cu aprovizionarea facuta? Am facut compromisul compromisului! Cacao, dar nu cu miere, ca v-am spus, n-o suport in bauturi calde, ci cu zahar tos, rafinat, ramas prin casa de nici nu mai stiu de cand, ani trebuie sa fie de atunci, probabil tot de la un astfel de moment catastrofal, in care am ramas fara si mi-a cumparat Adrian, ca pe o rarisisma exceptie, cat sa nu intru in sevraj, o punga salvatoare de la magazinul din sat.

Acum, gata. Mi-am revenit. Doamneeee, cat de buna e cafeaua atunci cand o faci asa cum iti place! Daca mai spun ca acum adaug in cafea si vreo doua-trei lingurite de lapte de cocos, o sa spuneti ca deja sunt aroganta si ma dau mare pe facebook cu opulenta si tupeu.














Din Gradina lui Dumnezeu: 06.11.2019

***





Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu