Grădina lui Dumnezeu: 1 Noiembrie senin, insorit si inflorit ne zambeste!

In contrast puternic cu ziua de ieri, cea de azi ne-a oferit un cadru total diferit. Ne-am trezit dimineata sub un cer senin si minunat de albastru, cu un soare stralucitor si radiant, si cu o stralucire vibranta a aerului curat, tare si usor umed, dupa ploaia zilei precedente, care ne-a scos din nou afara si ne-a dat de lucru.

Mai intai, am reluat traseul de ieri prin gradina si curte, pentru a fotografia decorul de toamna si pe vreme insorita. Cu atat mai mult cu cat am iesit din octombrie cu ploaie si ceata si am intrat in noiembrie cu soare si senin.

In Gradina am admirat, din nou si din nou, parcela mea de aromatice perfect curatata, ordonata si pregatita pentru iarna, in timp ce restul gradinii este inca acoperit de un covor gros de vegetatie uscata, in principal format din lanul de mustar pe care l-am avut in primavara si vara peste tot, si pe care Adrian l-a cosit imediat dupa ce i s-au trecut florile galbene si incepeau sa se formeze pastaile cu seminte.

Astfel, s-a format un strat gros si protector la suprafata pamantului, protejandu-l de seceta si de degradare, iar acum, spre iarna, mentinand in adanc umezeala ploilor si a zapezilor ce vor urma, afanandu-l si transformandu-l intr-un teren numai bun pentru lucrarile de primavara.

Langa noi, Mamaita, vecina, si-a arat complet tot terenul, asa cum face in fiecare an, rascolind brazdele si lasandu-le in bataia vantului, ploilor si zapezilor. Pamantul ei, chiar daca este negru si bun, este totusi din ce in ce mai degradat, mai nisipos in perioadele de seceta, si mai imputinat in nutrienti, caci pune an de an numai porumb pe aproape toata suprafata, pastrand pentru legume doar o portiune mica de pamant.

Tufele de goji iar m-au atras cu fructele lor frumos colorate si stralucitoare, ca niste globuri de Craciun, in soarele vesel, convingandu-ma inca o data, daca mai era nevoie, ca este cazul sa fie culese rapid. Ceea ce vom face, desigur.

N-am ratat nici tufele de hrean, caci, la lumina stralucitoare a soarelui, parca erau si mai verzi, si mai imbietoare.

Cele trei tufe mai mari imi vor da ceva de lucru, cam pentru o zi intreaga. De scos din pamant, de spalat si curatat, de dat prin razatoare (robot), de pus in borcane, de pregatit otetul aromat si de.... depozitat.

Apoi, mancatul! Este si el parte din ecuatie, bineinteles!

Cand m-am indreptat spre vie si livada, mi-au atras atentia, mai intai, ciresii plini de muguri! Plini! Doar mi-i imaginez infloriti si nu mai am rabdare sa vina primavara.

Livada este, ca in toate anotimpurile, un loc special, chiar si acum, cand pomii nu mai au frunze. Albastrul cerului a compensat in schimb la fotogenie, in stransa armonie cu verdele ierbii si cu accentele de toamna de la salcamii galbiori din vecini

Intoarcerea in curte mi-a condus pasii mai intai la cei cativa trandafiri care si-au amintit ca vor sa mai infloreasca inca o data in seninul acestor zile, asa ca i-am surprins razand in soare si dansand elegant in cele cateva adieri usoare de vant tomnatic.

Apoi m-am oprit si la mesteacna, caci, de ieri si pana azi, frunzele lui s-au ingalbenit de tot. Daca ieri inca mai avea irizari verzui, care colorau dantela crengilor intr-un elegant degradee de octombrie, azi, in prima zi de noiembrie, dupa o noapte ploioasa, si-a schimbat cromatica in galben curat.

In zona coniferelor cine credeti ca statea la soare, pe singura bucata uscata de acolo? Ginuta!

Nici n-am apucat eu bine s-o fotografiez si s-o draganesc cu bucurie, ca imediat au si aparut gelosii, cei doi masculi ai haitei. Mai intai Bobi, apoi repede si Toni, verificand daca Ginuta este tot Ginuta si daca Bobi nu cumva si-a adjudecat ceva din teritoriul peste care numai el, Toni, este sef.

Ca sa nu produca nici un conflict, Bobi s-a indepartat si s-a urcat pe o buturuga uscata de langa tuia cel urias, decis ca este mai bine sa stea sa leneveasca la soare, decat sa intre in vreun litigiu nefondat.

Inainte de a trece mai departe, vreau sa va arat ce curcubee am surprins cu telefonul azi, incercand sa fotografiez floricelele galbene de kerrya japonica. Ele sunt, bineinteles, irizatii formate de senzorul camerei foto din telefon, si nu altceva, pentru ca era indreptat direct spre soare.

Intotdeauna sau aproape intotdeauna cand indreptam camera foto inspre soare, se formeaza tot felul de efecte optice deosebite, speciale, date de refractia sau reflexia luminii solare in lentilele aparatului. Nicidecum nu sunt extraterestri, spirite, Sfantul Duh, ingeri, arhangheli sau te miri ce alte entitati, asa cum cred multi in mod eronat, daca e sa ma iau dupa ce am citit de nenumarate ori pe internet.

Decoratiunile noastre se vad parca altfel in lumina soarelui, decat in ceata ploii. Nu-i asa?

Parca si iedera rosie este mai fotogenica, chiar si asa, aproape integral scuturata, cu ciorchinii ei de fructe negre agatati de lianele intinse peste tot, pe zidurile surii si pe coser.

Ba, mai mult decat atat, am constatat ca vremea calda de la sfarsitul lui octombrie a stimulat-o intr-atat incat si-a generat buchetele noi de inflorescente, ca in plina vara.

Calatoria noastra de azi, una insorita si calda, se incheie aici, nu inainte de a arunca un ochi in Sweet Garden, spre fantana, unde Bobita se urcase viteaz, asteptandu-si caserola de boabe.

Cum caserola aia avea sa vina un pic mai tarziu, s-a gandit ca n-ar strica sa mai latre si el un pic spre drum, sa arate ca el isi face datoria ca la carte si ca isi merita cu prisosinta boabele de pranz.

Dar nu numai atat, sa stiti, el isi merita cu prisosinta chiar si mangaierile si giugiulelile cu care eu il rasplatesc in plus mereu, ca bonus pentru dragalasenia si giumbuslucurile cu care ni se incurca zilnic printre picioare.

Din marul de langa fantana ne privea circumspect ultimul pui de porumbel al sezonului, un pui mare, gata de zbor, dar cu inca mici emotii inainte de lansarea cu aripile deschise spre necunoscutul din largul cerului, dincolo de dealuri si zari, pe deasupra si dincolo de taramul Gradinii lui Dumnezeu, dar, totusi, fiind mereu tot in interiorul acesteia.