Grădina lui Dumnezeu: Distractia de dupa...

Motto: A ne lua prea mult in serios dauneaza grav sanatatii

Dupa ce ne-am incheiat – pardon, era sa zic “vacanta”, scuzati! – “pelerinajul spiritual” cu care toti ne suntem datori macar o data in viata, fiecare dupa putere si merite, sau cel putin de cateva ori pe an, mai ales in perioada concediilor, ocazie cu care ne-am purificat si noi sufletele si oasele smerite, in care am recurs la tehnici meditative si de vindecare sacre si oculte (iar noi chiar am reusit rapid sa ne tratam, nu ca altii care o tin obsesiv si degeaba numai in pelerinaje si tehnici de vindecare cu lunile, asa cum e trendy, of course), si ne-am mai inaltat si noi un pic vibratia, constiinta si nivelul evolutiv cu inca ceva centimetri in plus (ca doar oameni suntem!) pe pamant strain, nu stramosesc (multumim, doamne ajuta! Amin!), asa cum ii sade bine romanului de pretutindeni, alegand – din nou, pardon, ma scuzati! – am vrut sa spun fiind chemati subtil de energiile puternice ale celei mai pioase si mai sacre insule grecesti, Mykonos, important pol vibrational si chakra puternica pe harta spiritualo-energetica a lumii (cum nu-i asa? hai, nu fiti carcotasi!), ne-am intors acasa, in Gradina lui Dumnezeu, ca sa ne odihnim si noi, in sfarsit, dupa atata post si rugaciune, inchinare prin temple sacre si cautare neostoita de sine. Pe bune. Ne era dor, da, recunoastem, sa revenim la normalitate, in mijlocul lumii dezlantuite, sa o tinem si noi, ca tot muritorul de rand, numai intr-o petrecere dansanta, numai in mese festive, numai in lene si desfatare, in dezmat si chefuieli de mare anvergura, de sa se auda si de noi peste sapte sate si sapte vai si sa ni se duca vestea si noua ca fiind cei mai mondeni, mai trendy si mai avangardisti spirituali ancorati in actualitate ever! Deci, da. Cei mai.

Am inceput cu aceasta gluma pe care noi o folosim adesea intre noi pentru ca... pur si simplu nu m-am putut abtine. Adica, as fi putut, dar prea e de actualitate. Adica sa nu fi beneficiat si noi in acest an de o calatorie spirituala, ceva, acolo, asa cum este, cum spuneam, trendy si necesar la casa omului cu preocupari elevate? Nu se facea. Asa ca am ales destinatia cea mai potrivita pentru acest demers.

Si, sa stiti, calatoria aceasta chiar si-a atins scopul pentru care Dumnezeu ne-a pus-o in traista, cum se zice (ah! nu se zice asa? adica Dumnezeu ne-a dat-o, iar noi ne-am bagat-o singuri in traista? chiar si pentru asta am muncit?!? ), si, pe langa faptul ca am bifat si noi ceva (cum n-am bifat? am bifat!), dar mai ales pentru ca a fost atat de solicitanta, ea, calatoria, (energetic, spiritual, vibrational, purificator si de alta natura din acest registru), avem acum nevoie de o lunga si binemeritata perioada de refacere si odihna.

Cum nicaieri nu te odihnesti mai bine ca in propria gradina, ea de-abia ne astepta, biata, sa ne vada la ochi, caci, dupa ploile necontenite de dinainte de plecare, apoi pe toata durata absentei noastre si inca o saptamana si ceva de dupa revenirea acasa, buruieni de toate neamurile, culorile, formele si emanciparile posibile, si-au facut aparitia peste tot, cerandu-se taiate, smuse, plivite, sapate, imputinate, eradicate si.... nu mai gasesc alte rime.

In plus, anumite plante si pomi din Gradina lui Dumnezeu au decis, cu de la sine putere, ca este cazul sa rodeasca nepermis de mult in lipsa noastra, motiv pentru care ne asteptau cu disperare sa-si ceara drepturile divine si sa ne impuna imperios sa le culegem si sa le eliberam de poveri. Ba, si mai mult, unii pomi au considerat de cuviinta sa-si ia singuri soarta in propriile - era sa zic “maini – crengi si, pentru ca rodul bogat si copt statea sa le strice frumusete de coroane, au decis ca mai bine se scutura ele, singurele, pe jos decat sa li se rupa vreo ramura mai frumusica ori vreo creanga mai oachesa.

Si doar in treacat vreau sa amintesc de emanciparea lujerilor de rosii si de castraveti care isi doreau cu ardoare o noua toaletare corespunzatoare cu rangul si statutul lor princiar, iar ardeii... ei, ardeii!!! s-au revoltat de-a binelea ca nu si-au primit valetii la timp si ca au ramas neschimbati de garderoba frunzelor ce trebuiau curatate si neeliberati de lastarii inutili, ce “sugeau sangele poporului”.

Asadar, intelegeti. Tot motive si determinare sa ne dorim sa ne distram! Si ce petreceri de bun venit am mai dat noi zilele acestea cu coasa, cu sapa si cu foarfeca de gradinarit, ce distractie si dezmat am inceput cand ne-am luat cosurile, ligheanele si roaba si ne-am pornit sa le umplem cu diverse bunataturi, ce dans din buric am aplicat in cel mai dezinhibat mod posibil, cu miscari lascive si incitante pentru audienta in delir (cateva ciori, cotofene si porumbeii de primprejur) cand, fara nici o ingrijorare si teama pentru ziua de maine, fara frici si fara remuscari, fara judecata si fara nici o indoiala, am purces la smulgerea din pamant a cepei care, de la cele prea multele ploi trecute, dar mai ales de la cele prea multele ploi viitoare prognozate, riscau sa se strice, sa putrezeasca si sa ramanem fara minunatul obiect al programului artistic, unul din principalele noastre motive de lauda pe facebook, unul distractiv, de buna seama, de mare inspiratie si de invidiat. Caci a te distra in felul acesta unic, genial, spectaculos, destrabalat, ostentativ opulent si fara nici o jena, chiar nu este la indemana oricui, caci nu oricine isi permite si, sa recunoastem sincer si deschis, nu oricine merita, adica nu oricine a atins nivelul de vibratie atat de inalt incat sa beneficieze in gradina de o asa oportunitate, privilegiu si... si... si..... cam atat.

Ah! Sa nu uit! Punctul culminant al fiecarei petreceri este, invariabil si de necontestat, momentul serii cand hoarde de tantari, alte insecte si lighioane zburatoare (scapate de sub controlul perpetuarii speciilor din cauza ploilor necontenite) vor sa ne dovedeasca sentimentele lor de fratie, comuniune si intovarasire prieteneasca de petrecere si... ne bat pe umar, ne strang in brate si ne pupa cu patima si cu zgomot pe amandoi pe unde apuca! Pe maini, pe picioare, pe spate, pe gat, de ne raman semnele prieteniei lor pe piele ca niste tatuaje adevarate, trendy si ele, asa cum este, de altfel, tot ce are legatura cu viata noastra tumultoasa, periculoasa pana la absurd, traita la cote maxime, plina de adrenalina si experiente exuberante unice! Nah!

In concluzie, va lasam sa va delectati cu pozele de la petrecerea noastre din gradina (nu-i asa ca va era dor de milioanele mele de poze din gradina? mie da!), una care tine mult mai mult decat in povesti, adica nu doar trei zile si trei nopti, ci cam de vreo zece zile incoace. Iar acesta e cam inceputul! Diminetile dansam libertin si chefuim naprasnic prin gradina, iar serile, cand ploaia ne intrerupe petrecerea in aer liber, ne retragem in casa, unde ne continuam distractia cu alte asemenea jocuri distractive de societate, relaxante, cu surprize deocheate in programul artistic, precum ar fi “gospodarie in stil monden”, gatit, spalat si alte chestii perfect potrivite dupa munca spirituala extrem de extenuanta depusa in calatoria din care ne-am intors. Pfffiuuuu, bine c-am scapat de ea, ca greu ne-a mai fost!

Pai, ce? Credeati ca pelerinajul nostru spiritual din Mykonos a presupus distractie? Doamne! Cum ati putut sa credeti asta? Am lucrat energetic din greu acolo! Pai nu ne-a fost deloc usor sa stam degeaba la soare, la plaja, sa inotam de placere sau sa ne delectam cu un super masaj, sa mancam la terase, sa plecam in excursii cu vaporasul, sa ne plimbam sau sa admiram apusurile de soare incredibile si de neuitat! Asa ca, bagati bine de seama, sa nu va mirati ca ne-am intors atat de obositi si cu atata nevoie de odihna si recuperare, de distractie fara limite si de relax in... gradina.

Cum noi am fost sufletul petrecerii din, cum va spuneam, gradina, va oferim in continuare cele mai frumoase si mai picante momente artistice ale acesteia, in ordinea cronologica a desfasurarii lor si a primirii aplauzelor la scena deschisa. Precizam ca distractia este inca in toi, mesele sunt inca intinse, muzica se aude cu puterea basilor rasunand in tot satul, uralele petrecaretilor asisderea, iar dezmatul si frenezia dansului din buric prin gradina continua! Iar mult blamatul viciu al shopping-ului va fi fara nici o ingaduinta criticat si pedepsit pe masura, iar vinovatii ostracizati si pusi la stalpul infamiei pentru incalcarea bunelor moravuri. Am zis.

PS. (ok, recunoastem, dar sa nu dati cu piatra in noi: ceva shopping tot am mai facut si noi in fundul gradinii, unde ne-am terminat toti banii)