Grădina lui Dumnezeu: iulie 2018

Dupa ce-a trecut si cea mai asteptata, mai lunga, mai sangerie si mai mediatizata eclipsa totala de luna a secolului, dupa ce a fost maxim de admirata si de fotografiata, mai putin de cei cu cer acoperit de nori, precum noi, in Gradina lui Dumnezeu, oamenii isi vad acum mai departe de treburile obisnuite.

Ploile necontenite ii bucura pe unii si ii dispera pe altii, sunt dorite in unele parti si declanseaza depresii puternice in altele, pe motiv de meteosenzitivitate, ori vin ca o binecuvantare pentru unele zone si ca o o urgie in altele. Noi suntem cam la mijloc, asa si asa. Multe ploi au trecut si peste gradina noastra, mai multe decat ne-am fi dorit si decat ar fi fost necesar, insa, din fericire, au fost ploi cuminti, fara sa ne creeze pagube, cum ar fi inundatiile sau problemele generate de grindina. Insa nici prea multa apa nu-i buna pentru pamantul roditor si plin de culturi.

Multi gradinari de peste tot se plang de pierderi consistente din pricina apei abundente, dar noua nu prea a avut ce sa ne strice, caci am cultivat mult mai putine legume fata de anii trecuti. Doar rosiile se arata cumva afectate (frunzele). Cum noi aplicam metoda curatarii totale a tuturor frunzelor de pe tulpini pana mai sus de ultimul chiorchine format de rosii, si cum ultima curatare majora o facusem chiar inainte de plecarea in vacanta, la sfarsitul lunii iunie, lujerii nostri de rosii au avut frunze numai in varfuri, asadar, un timp, nu prea au avut ce sa li se maneze.

Abia dupa ce ne-am intors, dupa jumatatea acestei luni, au inceput sa se vada efectele ploilor, primul rand de frunze de jos fiind acum in asteptarea curatarii. Rosiille se coc treptat, cele de soi cherry galbene fiind mai rezistente, mai sanatoase si mai timpurii, culegand aproape zilnic cate un castronel plin. Celelalte, inima de bou, sunt mai afectate de apa multa din sol, crescand mult prea repede si mult prea mult si crapand pe alocuri. Dar nu le abandonam. Le culegem inainte de a se coace si le lasam la copt in casa cateva zile, pana sunt gata bune de consumat.

Castravetii si dovleceii sunt cei mai fericiti si cresc in nestire, aproape neputandu-le face fata ritmului in care sunt buni de cules si daruind prin vecini cand sunt prea multi deodata.

Pentru ca dupa atatea ploi si, mai ales, dupa nici o interventie din partea noastra in cele doua saptamani de absenta, buruienile au crescut peste tot in legea lor si fara nici o noima, ne-am apucat sa scoatem la lumina parcelele. Cum si lanul de mustar a ajuns la maturitate, Adrian l-a cosit integral si a lasat lujerii plini cu seminte peste pamant, acoperindu-l. S-au ivit, astfel, dupa o curatenie majora, randurile de craite si galbenele ce delimitau parcelele de mustar si celelalte culturi, intreaga noastra gradina capatand acum mai degraba un aspect de gradina botanica decat de gradina agricola. Inca mai avem de lucru, caci printre aracii de rosii inca n-am intra cu sapa/foarfeca sau plivitul, dar ploaia ne cam da peste cap programul si intentiile, asa ca nu putem decat sa asteptam ziua insorita in care sa se mai zvante un pic pamantul si sa ne putem face treaba.

Deci, lucrarile de dezburuienire, cum le spun eu, n-au fost inca incheiate, caci nici nu apucam dimineata sa terminam o parcela ca venea spre pranz sau dupa amiaza o noua repriza de ploaie. A plouat aproape zilnic inainte de vacanta, pe timpul vacantei (dupa cum ne-au spus vecinii) si dupa ce ne-am intors din vacanta. Uneori abia stropind, iar alteori turnand cu galeata, cu tunete si vant puternic, pentru ca, dupa spargerea norului, sa iasa din nou soarele ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat si nici picatura n-ar fi curs din ceruri.

Cele mai fericite de aceste ploi abundente sunt, pe langa tantari, si broastele, care s-au inmultit nemasurat, dupa cum ne-am dat seama din concertul care se aude in fiecare seara din valea de dincolo de drum, din locul unde satenii au improvizat un teren de fotbal. Acolo terenul este ca o caldare in care se aduna apa pluviala scursa de pe dealurile din jur, iar broastele l-au transformat in “Taramul Fagaduintelor”. Noroc cu cele cateva familii de berze din sat care l-au descoperit si care tin sub control efectivele de amfibieni si le pondereaza expansiunea si concertele. In fiecare pauza de ploaie vedem berzele adunate la ospat, facandu-si siesta chiar acolo, cocotate pe portile terenului de fotbal, apoi, imbuibate, pornind in zbor spre cuiburi pentru inoptare. Este o incantare sa le vedem cum zboara deseori chiar pe deasupra curtii noastre, aproape razant cu pomii, falfaindu-si silentios aripile uriase.

Singurele noastre pagube produse de vijelia uneia dintre furtuni au fost cateva flori rupte din trandafirii cataratori (soiul lor avand petiolul mult prea lung si subtire pentru cat de mare si grea le este floarea), dar si unul din puiutii de mar plantati de noi, cel mai incarcat cu mere dintre toti fiind trantit la pamant in ciuda proptelelor pe care le avea. Tot ce-am putut face a fost sa-l culegem complet de fructe si sa-l ridicam din nou in picioare, intre proptele, cu speranta ca, astfel, va avea suficienta putere ca sa-si revina. I-am urmarit frunzele cateva zile la rand si par ok. Speram ca a trecut cu bine de socul cazaturii si ca radacina nu i-a fost afectata.

Chiar cu o zi inainte de eclipsa, pe 26, fiind o zi mai insorita, ne-am trezit cu strada in zgomot de excavator si voci de muncitori. Eclipsa i-a pus pe jar si pe ei, pesemne, caci doar iminenta acesteia putea declansa, de buna seama, un asemenea demers care a urmat intr-un ritm ametitor. Fusese dat un ordin de catre Primarie cum ca pana la sfarsitul lunii iulie trebuie sa se finalizeze lucrarile de racordare (incepute in aprilie, asa cum va povesteam in insemnarea “Highlife la noi, în sat“) a caselor de pe strada noastra la sistemul de canalizare public, pentru a se putea trece apoi la lucrarile de asfaltare. Asa ca in doua zile ne-am trezit racordati. Ba, noi chiar de doua ori. Suntem singura casa din tot satul care are doua tevi de deversare in sistemul de canalizare, deoarece avem doua fose distincte, una fiind numai pentru apa menajera. De saptamana viitoare ne asteptam sa fim din nou asediati de alte masinarii zgomotoase, respectiv, cele pentru asfaltarea strazii.

Sincronizarea a fost perfecta si de data aceasta, caci bine ca au venit cu aceste lucrari acum, dupa ce ne-am intors din vacanta si am apucat sa ne mai rezolvam si din treburile gradinii. Cu atat mai mult cu cat s-a dovedit cat de importanta a fost prezenta noastra la fata locului atat pentru implicarea in diversele aspecte ale supravegherii lucrarii (de catre Adrian), cat si pentru protejarea feng shui-ului nostru de pe langa gard (de catre mine). Ma refer aici la lucrarile de sapare a unuia din cele doua santuri pentru montarea tevii dinspre gura de canal (caminul de colectare) spre fosa noastra, langa gard, loc unde semanasem in primavara o galeata plina de seminte de craite si unde rasarisera deja mandrete de padure de flori, unele ajunse in stadiul de inflorire.

Din fericire gura de canal este chiar la capatul din stanga a gardului si, pentru a sapa santul, n-au intrat cu gura excavatorului chiar din plin in florile noastre. Stiind de cu o zi inainte ca aveau sa sape acolo, am salvat aproape toate craitele din acel capat, smulgandu-le foarte usor cu radacina si cu ceva pamant deodata si pastrandu-le cateva zile in cateva galeti, pana se va tasa bine locul, ca sa le pot replanta. Din fericire, craitele sunt plante foarte rezistente si deloc pretentioase si nu sunt afectate de acest demers. Mai ales daca, imediat dupa ce le voi replanta, vor fi udate din belsug de o ploaie strasnica, fapt de care nici nu ma indoiesc ca se va intampla.

Cand nu ploua, mai ales dimineata, este o placere sa stam afara, in curte, pe sezlonguri, mai ales dupa ce am incheiat si operatiunea de tundere a gazonului/troscotului/trifoiului si eradicare a buruienilor rasarite peste tot in lipsa noastra. Am retezat un pic si cateva din tufele de gard viu, cele dinspre conifere si coser, de unde kerrya japonica a explodat in al doilea val de inflorire din acest an, zeci de floricele galbene, ca niste stelute, impodobind decorul creat dintr-o multime de nuante si texturi de verde varatic, mai mult sau mai putin ud.

Inchei insemnarea de azi cu aceste imagini ale finalului de iulie din Gradina lui Dumnezeu, respectiv, cele insorite, inflorite si bogat inverzite, abundent si frumos, din acest tablou care ne incanta privirile.