Te
iubesc! – ţi-o spun ochii albaştri când sub genele lor te-ascunzi,
Când, în apele lor
fermecate, după dragostea mea te cufunzi,
Adâncimile lor sunt
ispite ce te-ndeamnă doar mie să-mi fii
Ţărm fierbinte,
hotar pentru valuri, dar şi cer infinit să-mi devii.
Te iubesc! – ţi-o
spun mâinile mele explorând universul ce eşti,
Rătăcind peste
buzele tale mângâieri şi atingeri cereşti,
Risipind orice
temeri din tine cu al dragostei mele descânt,
Adormindu-ţi,
alături de mine, trupul tău de bărbat şi de sfânt.
Te iubesc! – îi spun
inimii tale prin al inimii mele poem,
Când romantice
versuri pictează tot ce-n visele noastre vedem,
Când al lor cântec
dulce răsună în refren minunat, nesfârşit,
Repetând către tine
ecoul: eşti iubit, eşti iubit, eşti iubit!
(21.02.2013)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu