Cuminte fericire
Cuminte
fericire în suflet mi se-aşează
Şi-mi
linişteşte-n matcă a timpului vâltori.
Din
ceţuri plutitoare se-nalţă şi-ncălzeşte
Corola
de lumină, strălucitoare-n zori.
Simt
inima cum bate-n a dragostei măsură,
Refrenul
meu spre ceruri-ţi repetă „Te iubesc!”
Cum
am putut eu, oare, atât de multă vreme
S-accept
ca, fără tine, în lume să trăiesc?
Acum
eşti lângă mine, mă strângi în braţe bine,
Iar
fruntea mea se lasă pe pieptul tău uşor.
Să
nu îmi mai dai drumul, iubitul meu, vreodată!
Ne-am
regăsit! Promite-mi că nu-mi va mai fi dor!
Promite-mi
că pe calea ce-n faţă ni se-arată
De
mână mă vei ţine şi, orice-ar fi, în doi
Vom
desluşi mistere permise de Iubire,
Schimbându-ne-n
Lumină, deodată, amândoi.
Ne-om
aminti de drumul pe care, împreună,
L-am
străbătut, alături, prin mii de galaxii,
Ne
vom întoarce-acolo, ’n a Lui împărăţie,
Să-I
fim din nou eterne şi magice făclii.
Călătoria
noastră e binecuvântată,
Căci
aripile noastre-n pereche s-au unit,
Din
fericirea-aceasta cuminte să ne facem
Grădină
înflorită acolo, ’n infinit.
(19.03.2013)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu