Gradina lui Dumnezeu
Autor: Adrian
https://albastruarcturianpoezii.wordpress.com/2015/06/25/gradina-lui-dumnezeu/
Cand ochii tăi in Iubire sufletul mi l-au cuprins
Si pașii Șoaptei tale cărări de Vis indata mi-au deschis,
Te-am cuprins in brate și, in doi, in Zbor ne-am avântat
Spre Ceruri de Lumina, cu ingeri diafani ce ne-au intâmpinat.
Si pașii Șoaptei tale cărări de Vis indata mi-au deschis,
Te-am cuprins in brate și, in doi, in Zbor ne-am avântat
Spre Ceruri de Lumina, cu ingeri diafani ce ne-au intâmpinat.
Prin coruri sfinte și șoapte magice, din harpe aurii,
Cu pași inaripati, cu zâmbete-n privire, noi am dansat zgolbii,
Iar zânele si ielele, prin flori inmiresmate cu eter ne-au petrecut
In Gradina Fermecata, cu gnomi si spiriduși, curioși cand ne-au vazut.
Cu pași inaripati, cu zâmbete-n privire, noi am dansat zgolbii,
Iar zânele si ielele, prin flori inmiresmate cu eter ne-au petrecut
In Gradina Fermecata, cu gnomi si spiriduși, curioși cand ne-au vazut.
Un sunet tandru, din glas de păsări Curcubeu, cu dragoste ne-a amintit
De Drumul misterios, de cântec și culoare, pe care in Zbor noi l-am ivit.
Si iată-ne in camera, in visul inserarii, imbrățișați si impletiti,
In aure sfioase, in ritmul blând al Lunii, privind spre geam uimiți.
De Drumul misterios, de cântec și culoare, pe care in Zbor noi l-am ivit.
Si iată-ne in camera, in visul inserarii, imbrățișați si impletiti,
In aure sfioase, in ritmul blând al Lunii, privind spre geam uimiți.
Din fereastra intunecata, printre Stelele răzlețe, o silueta incet valsa
Si imbrațișarea noastra, in Șoapte fermecate, usor, o invăluia,
Ne-am minunat atunci de Zborul cel de taina, ce il trăim mereu
Si am știut ca pururea, in brațele Sale, noi suntem in Grădina lui Dumnezeu.
Si imbrațișarea noastra, in Șoapte fermecate, usor, o invăluia,
Ne-am minunat atunci de Zborul cel de taina, ce il trăim mereu
Si am știut ca pururea, in brațele Sale, noi suntem in Grădina lui Dumnezeu.
25 iunie 2015
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu