Crezul meu, iubirea
http://oglinzilesufletului.blogspot.ro/2014/10/crezul-meu-iubirea.html
Am doar un crez: iubirea! Doar ea mi-e Adevărul.
Frumos, perfect şi simplu, etern, deplin, firesc.
Prin ea-mi salvez fiinţa şi o înalţ spre stele,
Acolo unde sfinţii şi îngerii domnesc.
Credinţa
mea-n iubire îmi scrie pergamentul
Ce-adună
despre mine secunde şi mirări.
Nestrămutat
mi-e pasul când ea mă-ncurajează,
Oricât de
încurcate mi-s lungile cărări.
Cred, Doamne, în iubire! Tu ştii ce foc
e-n mine!
Cu ea, stindard, în lume, oriunde pot s-ajung.
Orice mi-ai pune-n cale, oricâte ziduri groase,
Oricâte
porţi închise,
cu ea pot să străpung.
Am doar un crez, Părinte! Doar el mă defineşte:
Iubirea! Ea e-n mine, în jurul meu, în tot!
Am vise fără număr şi-ncredere deplină
Că, în curând, pe toate, să le-mplinesc, eu pot.
Iubirea mă
creează, mă
schimbă, mă-nfloreşte,
Mă naşte şi renaşte în fiece moment,
Mă umple
cu lumină, în
ochi îmi străluceşte,
Şi-n orice verb Cuvântul vorbeşte de Prezent.
Am doar un crez: iubirea. Acesta-i Adevărul.
Şi îl
vestesc, Părinte, întregului pământ.
E cheia ce descuie tărâmul nesfârşirii,
Şi care desluşeşte misterul cel mai sfânt.
(10.10.2014)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu