joi, 9 iunie 2016

Sezonul petrecerilor de primăvară aproape de final


 

Dragii mei, multe v-am mai povestit noi despre grădină şi despre ce-am făcut noi în ea!

Acum vă pot spune că ce-a fost mai greu în privinţa lucrului în grădina a trecut. Însămânţarea, repicarea, plantarea răsadurilor, lupta cu buruienile, udatul şi altele. În ultimul timp, pentru că am fost atât de entuziasmată de anumite activităţi creative, recreative şi gustative (a se vedea: socată, sucul de marţian fresh, prima ridiche şi prima salată), n-am apucat să vă povestesc de ultimele activităţi de grădinărit ale săptămânii trecute. Ei bine, am inaugurat marea sală de dans dedicată roşiilor şi castraveţilor, în principal.

Pentru roşii şi castraveţi am avut pregătite răsaduri. De aceea le-am şi lăsat la plantat spre final, ca să mai crească, să devină mai viguroase şi să li se mărească şansele de supravieţuire după replantarea în grădină. Rezervasem de la bun început zona serei pentru aceste cele mai importante şi mai pretenţioase legume, aşa că, atunci când le-a venit rândul, ele erau demult repicate, crescuseră măricele, pământul era curat, aracii înfipţi în pământ, etichetele pregătite, iar aparatul foto gata de lucru. Ce-a urmat se vede în poze. 











Soiurile de roşii pe care le-am sădit sunt:

-          Roşii trandafirie

-          Roşii Basel Elvetia

-          Roşii rotundă uriaşă de ţară

-          Roşii cherry Blue Beach

-          Roşii cherry 1 Lalu


Soiurile de castraveţi sunt:

-          Castraveţi ţărăneşti

-          Castraveţi Longo Marketer



Am intercalat printre cele de mai sus: salată, vreo două soiuri de varză şi loboda roşie, iar peste câteva zile, după ce se mai măresc un pic şi răsadurile de vinete, le vom planta şi pe acelea într-o parte a serei, rezervată în acest sens. Vom adăuga apoi, asa, pe ici-pe colo, câteva cuiburi de gălbenele, busuioc, usturoi şi de mărar. Ca să se ajute reciproc, să se apere de diverşi dăunători şi să crească toate mari şi frumoase.
























































 




Tot săptămâna trecută am încheiat şi însămânţarea parcelei a două cu aromatice, respectiv: 

-          Cimbru

-          Cimbrişor

-          Oregano

-          Şofrănel

-          Măghiran

-          Menta

-          Mac






















Cele mai exotice plante din grădina, din perspectiva locală, sunt chia şi quinoa. Pentru că plăntuţele care ies din seminţe sunt foarte fragile, dar şi pentru că nu prea eram siguri dacă le vom putea deosebi de buruienile cu care seamănă atât de mult, am decis să facem răsaduri şi pentru aceste plante. După ce au crescut considerabil, astfel încât să reziste la transplantare, le-am amenajat şi lor o zonă specială, între doi meri plantaţi de noi, alături de o tufă frumoasă de muşeţel.























Săptămâna asta mai avem de plantat şi ardeii graşi, gogoşarii şi ardeii iuţi, pentru care îi avem deja ca răsaduri în Incubatorul de vise. Am pus seminţele un pic cam târziu la germinat, aşa că a trebuit să mai aşteptăm un pic să mai crească răsadurile înainte de a le putea planta în grădină. Vom reveni cu veşti despre ei.











Am început să ne pregătim şi pentru musafirii nepoftiţi, pe care îi vom trata, printre alte tratamente bio, cu macerat de urzică. Urzici avem lângă gard, apă din fântână şi o găleată cu capac la început. Ulterior au apărut prin curte nişte bidoane, cumpărate în diverse scopuri interesante, unul dintre acestea fiind tocmai maceratul în cauză.













Acum să trecem la lucruri mai serioase.

Cum ar fi, de exemplu, sucul verde de marţian cu căpşunici preparat pe loc.

De data asta, însă, cu un aparat minune, de superviteză. Supersonic. Rachetă. Dar, ce spun eu?!? OZN de-a binelea! Viteza luminii! Da, da, cu adevărat, am trecut de la “căruţă” la “OZN”. 

Poate că stăm noi la ţară (nici nu-mi vine să cred, a şi trecut o jumătate de an de când ne-am mutat!), dar preferăm, totuşi, să ne bucurăm de toate facilităţile tehnologiei, acelea care ne uşurează sau elimină cât mai mult posibil efortul fizic. Între storcătorul de fructe manual, care dezvoltă muşchii braţelor pe bază de antrenament zilnic de cel puţin 30 de minute (la care se adăugau încă alte 30 pentru echipare/dezechipare de ingrediente şi componente), şi robotul special conceput pentru sucurile verzi, care ne ajută să avem sucurile coctailul de marţian în cel mult 10 minute, fără nici un efort al musculaturii braţelor, antebraţelor, încheieturilor, falangelor şi articulaţiilor, oare ce credeţi că preferăm? 

Model ales pe internet, comandat, sosit prin curier, folosit.

Delicios marţianul ăsta!


























Din Grădina lui Dumnezeu: 09.06.2016
 
***

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu