Grădina lui Dumnezeu: După primele şase luni în Grădina lui Dumnezeu

Am încheiat şase luni de când suntem în Grădină.

Noi, doi foşti bucureşteni mutati la sat, scriind o poveste, trăind un vis împlinit.

Un vis care merge înainte. Din ce în ce mai frumos, mai complex, mai profund.

Un vis în care ne vedem pe noi din ce în ce mai frumoşi, mai liniştiţi, mai uşuraţi.

Un vis despre viaţa noastră pe care o vedem adunând în ea cele mai plăcute şi mai benefice experienţe şi sentimente.

Un vis în care tinereţea fără de bătrâneţe şi viaţa fără de moarte este mai mult decât o metaforă, mai mult decât o dorinţă, mai mult decât un ideal.

Trăim la sat deja de peste şase luni şi, privind înapoi, nici nouă nu ne vine a crede că noi am fost aceia care ne-am făcut bagajele şi am părăsit viata confortabilă de la oraş, diversitatea, modernismul şi ritmul incitant şi provocator al metropolei bucureştene, precum şi imaginea aceea stilată, dichisită, elegantă, pedantă şi sofisticată de intelectuali emancipaţi. Ceea ce trăim acum este ceva total diferită. Înfiinţare în natură.

Suntem tot noi, cei care am plecat din Bucureşti, însă aici, în Grădină, ne simţim altfel. Mult mai liberi. LIBERI. Deşi avem şi aici tot felul de provocări şi necunoscute care ne influenţează drumul şi mersul înainte, totuşi, aripile care ne-au luat pe sus, care ne-au scos din colivie si ne-au adus în Grădină, aripile sufletelor noastre dornice de zbor, de înălţimi, de Ceruri şi de Dumnezeu, au găsit aici spaţiul şi înălţimile potrivite nouă, spre care se pot deschide larg, fără oprelişti, ori condiţionări, fără restricţii, ori înfrânări istovitoare.

Aici viaţa noastră curge altfel şi se purifică de la o zi la alta de deşeuri şi inutilităţi, de surplusuri şi reziduri. Pentru că aici, la ţară, traiul este mult mai simplu. Nu suntem asceţi şi nici nu promovăm izolarea şi austeritatea, însă viaţa noastră la ţară ne-a uimit şi ne-a cucerit prin simplitatea şi firescul ei. Detaşarea de multitudinea de convenienţe specifice unui oraş mare, precum este capitala, eliberarea de tot felul de dependenţe urbane, de mofturi şi pretenţii elitiste şi înlocuirea acestora cu libertatea şi frumuseţea pe care o oferă natura, au produs în noi importante transformări şi integrări interioare. Consumerismul obişnuit, urban, care, în cazul nostru, fusese, oricum, mult diminuat, a fost înlocuit cu plăcerea şi satisfacţia de a ne culege noi înşine, cu propriile mâini, fructele şi legumele din grădină. Deocamdată, culegem mai ales căpşunile, care au crescut din belşug şi fără vreun efort din partea noastră. Dar culegem şi grâu şi orz, pentru “sucul de marţian”, precum şi salată, ceapă, ridichi şi varză kale, din cele plantate de noi. Dar şi leuştean, mărar şi salate din cele răsărite singure, plantate de bunici în anii anteriori sau din seminţele aduse de vânt. Treptat, însă, se vor face şi altele din foarte multele plantate de noi. În primul an, se vor face, probabil, mai puţine, dar, pe măsură ce vom învăţa şi vom câştiga experienţă, vor rodi din ce în ce mai multe, din care noi vom selecta doar soiurile mai bune şi mai potrivite de crescut în pământul pe care îl avem.

Este adevărat, viaţa la ţară presupune mult efort fizic. Nu este chiar uşor. Mai ales că amândoi avem constituţii fizice filiforme, delicate, nepregătite pentru o astfel de viaţă. Dacă s-ar putea altfel, am prefera altfel. Adica fără acest efort fizic zilnic. Deocamdată, asta e. Săpatul pământului, curăţarea lui de buruieni, căratul diverselor greutăţi (a recipienţilor cu apă, mai ales, pentru udat grădina, sau a găleţilor cu pământ din muşuroaiele de cârtiţe, pentru răsaduri şi flori), precum şi tăiatul lemnelor pentru foc sunt cele mai istovitoare. Uneori ne depăşim puterea şi rezistenţa, alteori abandonăm totul un timp ca să ne odihnim şi să ne refacem forţele. Oricâtă dorinţă şi nerăbdare am avea de a răsturna lumea, de a face schimbări, de a termina treburi, lucrări, ori activităţi, depindem, totuşi, de capacităţile şi abilităţile corpurilor noastre fizice, aşa cum sunt ele. Şi, pentru că ne dorim să avem grijă de templul sufletului nostru, trebuie să ni-l îngrijim, să îi acordăm atenţia, odihna şi liniştea necesare. Facem ce putem, atât cât putem. Cerem şi primim ajutor divin în rezolvarea celor care ne depăşesc puterile sau priceperea şi, astfel, mergem cu încredere înainte.

Suntem încă în etapa amenajării Grădinii, a configurării ei. Şi mă refer aici atât la casă şi curţi, cât şi la grădinile de legume şi de flori. În curând, după ce sezonul ploilor se va încheia, vom începe şi lucrările de renovare a casei. Nu vom face lux. Doar curat. Alb şi curat peste tot. Să miroasă a curat, a proaspăt, a nou, a noi. În privinţa grădinii de legume, am plantat tot ce ne-am propus. Ne rămâne doar să le urmărim creşterea şi evoluţia, să le îngrijim şi să le protejăm, aşa cum putem, de vreme şi buruieni. Via este şi ea în atenţia noastră şi îi administrăm tratamentul necesar, conform principiilor noastre bio. Deci, nu, nu o vom stropi cu nimic, în ciuda recomandărilor vecinilor şi ale altor localnici cu care am mai interacţionat. La fel şi cu livada – nici o stropire. Lăsăm în voia lui Dumnezeu şi în fluxul natural al pământului evoluţia tuturor plantelor din Grădina noastră. Tot ce vom face este să le acordăm toată atenţia şi toate îngrijirile şi tratamentele bio pe care vom fi inspiraţi să le aplicăm. Citim, ne informăm, schimbăm opinii şi acumulăm experienţă directă. Aşa învăţăm.

Îi mulţumim lui Dumnezeu pentru tot ceea ce a pregătit pentru noi, pentru tot ce ni se întâmplă, pentru înţelegeri şi învăţăminte, pentru creşterea şi evoluţia noastră, în paralel cu cea a plantelor din jurul nostru. Căci şi noi, ca şi ele, ne transformăm de la o zi la alta. Înfrunzim şi înflorim diferit de la un anotimp la altul, ne îngrijim de noi şi unul de altul, ne îmbăiem în energii divine prin rugăciune şi pace interioară şi ne purificăm în binecuvântarea Lui. Şi noi, ca şi plantele din Grădină, ne creştem, mai întâi, rădăcini viguroase şi adânci, coroană bogată şi strălucitoare, apoi înflorim minunat în aripi albe, luminoase. Doar aşa putem radia în jurul nostru parfum şi culoare, frumuseţe şi gingăşie, încredere şi putere, rezistenţă şi tenacitate, versatilitate şi abundenţă. Ca şi florile şi copacii, ca şi fluturii şi gărgăriţele, ca şi soarele, luna şi pământul. Apoi, la iarnă, când va veni vremea odihnei binemeritate, vom zâmbi cu recunoştinţă ascultând îmbraţişaţi armonii de muzică frumoasă, liniştită, învăluiţi în căldura focului din sobă.

Deocamdată, aşteptăm încrezători şi mulţumiţi să vibrăm în energiile solstiţiului de vară.

Mulţumim, Doamne, pentru tot!

Din Grădina lui Dumnezeu: 18.06.2016

***

Vă invităm acum să aruncaţi o privire în universul nostru frumos. Este Casa noastră, Cuibuşorul nostru drag, cel pe care ne străduim să ni-l facem cât mai curat, mai plăcut şi mai armonios, şi în care să putem trăi, cu simplitate, abundenţa. Zi după zi, anotimp după anotimp, an după an...

Zona CARTOFILOR